News Flash:

Fapte inspaimantatoare ale comunismului: gropile cu var ale NKVD

11 Octombrie 2013
2200 Vizualizari | 0 Comentarii
Primele probe despre crimele comise de regimul comunist in Basarabia intre 28 iunie 1940 si vara anului 1941 au fost documentate pe masura eliberarii provinciei romanesti dintre Prut si Nistru. Cu referire la un caz de asasinat in masa, intr-un raport al Sigurantei romane, din 31 august 1941, se mentiona: „In localul fostului Consulat Italian de pe strada Viilor (actualmente strada Mateevici - n.n.), in prezent ars complet, in partea din fund a curtii, in apropierea unui beci, intr-un loc viran camuflat cu scanduri inalte in parte arse, se gasesc doua gropi mari, proaspete, in care se afla ingropati mai multi oameni impuscati in timpul retragerii din Chisinau a trupelor rosii. [...] In timpul ocupatiei rusesti aici isi avea sediul biroul central al serviciului NKVD".
Imediat s-a procedat la deshumare, iar intr-un alt raport se preciza ca pana la data de 7 septembrie 1941 din cele doua gropi implute cu var au fost scoase 85 de cadavre. La acea vreme, in baza sentintelor gasite in buzunarele hainelor victimelor, au fost identificare 16 persoane. Inmormantarea eroilor a avut loc la 8 septembrie 1941 la cimitirul ortodox.Pornind de la informatiile de acum 71 de ani, am reusit sa gasim in arhive dosarele a zece martiri. Cine sunt acesti „dusmani ai poporului" si pentru ce „crime" au fost impuscati? 

Dosarul CFR-istilor 
Soarta figurantilor din acest dosar a fost decisa cu mult inainte de 28 iunie 1940, ziua ocuparii Basarabiei de catre URSS. Fiind insotitori de vagon, oamenii au deservit trenurile care au circulat de la Tighina la Tiraspol, adica din Romania in URSS. Dupa ocuparea Basarabiei, NKVD ii aresteaza printre primii, invinuindu-i de spionaj in favoarea Romaniei. Acuzatiile se bazau pe faptul ca ceferistii romani, intre 1935 si 1940, in timpul traversarii tronsonului de cale ferata de cativa kilometri de la Tighina la Tiraspol, au colectat date cu caracter militar, pe care le-au transmis autoritatilor militare si Sigurantei romane.
Dosarul viza opt persoane: 
Ion Tislaru: s-a nascut in 1896 la Chisinau, moldovean, dintr-o familie de slujbasi, facuse doua clase primare, a facut slujba in armata tarista, a fost membru al Frontului Renasterii Nationale, conductor principal la Calea Ferata Romana din Basarabia. 
Ilie Banu: s-a nascut in 1885, in comuna Poiana, judetul Sibiu, roman, din tarani mijlocasi, studii inferioare, a facut slujba in armata austro-ungara, fost membru al Frontului Renasterii Nationale, conductor principal la CFR din Basarabia. 
Ene Trusca: s-a nascut in 1895, in comuna Baldovinesti, judetul Romanati, Regatul Romaniei, roman, din tarani mijlocasi, studii inferioare, fost membru al Frontului Renasterii Nationale, conductor superior la CFR din Basarabia. 
Nicolae Schiba: s-a nascut in 1905, in orasul Permi, Imperiul Rus, rus, din muncitori, studii medii, a facut slujba in armata tarista, fost membru al Frontului Renasterii Nationale, conductor principal la CFR din Basarabia. Teodor Gutu: s-a nascut in anul 1899, in satul Gorodici (actualmente Taul), judetul Soroca, provine dintr-o familie de tarani mijlocasi, a facut slujba in armata tarista, fost membru al Frontului Renasterii Nationale, inspector pentru primirea-predarea bunurilor din Romania in URSS la CFR din Basarabia. 
Dionisie Doroftei: s-a nascut in 1910, la Chisinau, moldovean, dintr-o familie de slujbasi, avea studii primare, a facut serviciul militar in armata romana, fost membru al Frontului Renasterii Nationale, conductor superior la CFR din Basarabia, scrie adevarul.ro. 
Dumitru Vieru: s-a nascut in 1893, la Chisinau, moldovean, dintr-o familie de slujbasi, avea terminate doua clase primare, a facut stagiul militar in armata tarista, fost membru al Frontului Renasterii Nationale, conductor superior la CFR din Basarabia. 
Grigore Agapii: s-a nascut in 1891, in Revcauti, judetul Hotin, moldovean, provine dintr-o familie de mijlocasi, studii - patru clase, a facut slujba in armata tarista la marina, fost membru al Frontului Renasterii Nationale, conductor principal la CFR din Basarabia.
Ancheta preliminara a durat pana la 29 mai 1941. Sedinta de judecata a Tribunalului militar al districtului Odesa a avut loc la 3 iunie 1941, fara participarea procurorului si a avocatului. La proces, acuzatii si-au recunoscut „vina". Toti au fost condamnati in baza art. 54/6 partea I, Codul Penal al RSS Ucrainene - „Spionaj". Ion Tislaru, Ilie Banu, Ene Trusca, Nicolae Schiba si Teodor Gutu au fost condamnati la pedeapsa capitala prin impuscare, iar Dionisie Doroftei si Dumitru Vieru - la 25 de ani de gulag. Grigore Agapii nu a ajuns la judecata, decedase la 2 martie 1941 de tuberculoza, in inchisoarea interna a NKVD din Chisinau. Trimisa spre aprobare, sentinta este confirmata la 24 iunie 1941 de Colegiul Militar al Judecatoriei Supreme a URSS. Nici cei condamnati la detentie nu au supravietuit. Dumitru Vieru a murit la 30 iulie 1942, iar Dionisie Doroftei - la 5 septembrie acelasi an, intr-un lagar din RASS Tatara. La 17 ianuarie 1963, Colegiul Militar al Judecatoriei Supreme a URSS claseaza dosarul ceferistilor din lipsa de probe.
Fiii lui vasile tantu, printre martiri 
Vasile Tantu a fost presedinte al Biroului de organizare al Sfatului Tarii, institutie creata de Congresul militarilor moldoveni, in octombrie 1917, in scopul organizarii legislativului basarabean. Anterior, congresul l-a ales deputat in Sfatul Tarii, iar la 27 martie 1918, Vasile Tantu a votat pentru unirea Basarabiei cu Romania. Ulterior a fost prefect al judetului Chisinau si invatator. A decedat la 10 ianuarie 1937, fiind inmormantat la Cimitirul central ortodox din Chisinau.
Fiii acestuia - Petru (nascut la 9 ianuarie 1908, la Chisinau) si Pavel (nascut la 14 iulie 1910, in comuna Petresti, judetul Balti), primul fiind invatator, iar cel de-al doilea intendent la statia de radio Chisinau - raman in Basarabia la 28 iunie 1940. Toamna depun o cerere pentru a se repatria in Romania, refuzata insa de noile autoritati. Disperati, fratii decid sa fuga peste Prut, trecand ilegal frontiera. In timp ce incercau s-o faca, la 18 ianuarie 1941, au fost retinuti in regiunea garii din Ungheni. Explicatiile ca mergeau in comuna Petresti, pentru a se stabili acolo cu traiul, nu au fost retinute de NKVD. Ancheta preliminara a durat pana la 5 iunie 1941, cand le este prezentat rechizitoriul. Au fost acuzati de „tradare de patrie", infractiune prevazuta de art. 54/1 din Codul Penal al RSS Ucrainene. La 23 iunie 1941, in sedinta inchisa, Tribunalul militar al districtului militar Kiev ii condamna pe Petru si Pavel Tantu la pedeapsa capitala - impuscare si confiscarea averii. Cadavrele in putrefactie ale lui Petru si Pavel Tantu au fost deshumate dintr-o groapa cu var de la sediul NKVD in primele zile ale lunii septembrie 1941. Printre „dusmanii" ucisi erau jandarmi, primari, refugiati Vladimir Cerneavschi s-a nascut in 1897, in comuna Ciocalteni, judetul Orhei. Provenea dintr-o familie instarita. In 1919 devine politist si timp de 21 de ani a asigurat ordinea publica in Chisinau, unde a ajuns sef de sector, avand in subordine 40 de politisti.
Pedepsit ca a facut razii de 1 mai
La 8 iulie 1940 s-a prezentat singur la NKVD. A fost arestat in aceeasi zi. Potrivit rechizitoriului, i se incrimina faptul ca a participat la perchezitii in casele unor cetateni cu aspiratii revolutionare, ca a participat, in 1938, la dispersarea demonstratiei de 1 Mai, iar in 1940 a organizat razii in ajunul Zilei Muncii si a vegheat ca in sectorul de care era responsabil sa nu fie difuzate foi volante. La 12 octombrie 1940, Tribunalul militar al districtului Odesa il condamna pe Vladimir Cerneavschi, pentru „lupta activa impotriva clasei muncitoare si a miscarii revolutionare", la pedeapsa capitala prin impuscare si confiscarea averii. La 30 octombrie 1940, recursul sau este respins de Colegiul militar al Judecatoriei Supreme a URSS, iar la 25 noiembrie acelasi an Prezidiul Sovietului Suprem al URSS confirma „legalitatea" pedepsei. Vladimir Cerneavschi a fost reabilitat de Curtea Suprema de Justitie a Republcii Moldova la 26 iunie 2006.
Acuzat ca a denuntat un agent sovietic
David Filipenco s-a nascut in 1915, in satul Dorotcaia, regiunea Herson. In ianuarie 1931, impreuna cu alti doi frati, a fugit din RASSM peste Nistru, in Basarabia. Decizia a venit dupa ce familia lor a fost deschiaburita. Pentru trecerea ilegala a frontierei din URSS in Romania, a fost arestat de autoritatile romane. La insistenta Comitetului refugiatilor transnistreni, in frunte cu Stefan Bulat, pedeapsa s-a rezumat la 32 de zile cat a fost tinut in arest. In Basarabia a lucrat ca om de serviciu la Casa eparhiala din Chisinau. David Filipenco a fost arestat la 13 iulie 1940 si invinuit ca in anul 1934 a denuntat organelor de securitate romanesti un agent sovietic pe nume „Mihail". Acesta venise la el, chipurile, din partea fratelui sau Spiridon ramas in URSS pentru a-l convinge sa se intoarca pe teritoriul sovietic. La primele interogatorii, Filipenco nu-si recunoaste vina. Tribunalul militar al districtului militar Odesa, in sedinta din 10 octombrie 1940 (fara participarea procurorului si a avocatului), il condamna, pentru „tradare de patrie", la pedeapsa capitala. Colegiul militar al Judecatoriei Supreme a URSS, la 12 noiembrie, si Prezidiul Sovietului Suprem al URSS, la 25 noiembrie, resping plangerile lui Filipenco. Raportul Sigurantei romane referitor la deshumare mentiona: „Toti sunt legati la maini, iar Filipenco [...] are si picioarele legate". David Filipenco a fost reabilitat de Curtea Suprema de Justitie, la 25 septembrie 2006. Ilarion Rosca s-a nascut in 1901, in comuna Ignatei, plasa Rezina, judetul Orhei. Provenea dintr-o familie de tarani instariti. Intre 1923 si 1926 face slujba la jandarmerie. Ulterior, este jandarm in satele Straseni si Vorniceni. In 1931 a fost trecut in comuna Bubuieci. A fost primarul acestui sat intre 1938 si 1940. Avea 14 hectare de pamant arabil, doi cai, o seceratoare electrica etc.
Sovieticii nu-i crutau pe politisti
Cand a venit Armata Rosie, a trecut in ilegalitate, insa a fost arestat la 19 august 1940. La ancheta preliminara, care se incheie la 30 octombrie 1940, Ilarion Rosca a fost declarat vinovat de faptul ca din 1926 si pana in 1938 a lucrat in Jandarmeria Romana, a luptat impotriva miscarii revolutionare din Basarabia, i-a urmarit pe membrii organizatiei comuniste clandestine, a maltratat comunisti si tarani. La 5 martie 1941, Judecatoria de circumscriptie Chisinau l-a condamnat pe Ilarion Rosca la impuscare si confiscarea averii pentru „Lupta activa impotriva clasei muncitoare si a miscarii revolutionare". La 17 martie, Judecatoria Suprema a RSSM a lasat sentinta in vigoare, iar Prezidiul Sovietului Suprem al RSSM confirma, la 9 iulie 1941, legalitatea sentintei. Documentele de arhiva arata ca Ilarion Rosca a fost executat de NKVD la 27 iunie 1941 si aruncat in groapa cu var. A fost reabilitat de Curtea Suprema de Justitie la 3 aprilie 2006.
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

crimele regimul comunist basarabia sigurantei romane nkvd
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2019 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.2024 (s) | 23 queries | Mysql time :0.013772 (s)