News Flash:

Fata necunoscuta a Pietei Unirii din Iasi - FOTO

2 Aprilie 2013
6524 Vizualizari | 0 Comentarii
Inspirat de faptul ca raspantia strazilor Arcu, Golia (Cuza Voda) si Talpalari (Saulescu), din fata batranului han „Petrea Bacalu”, fusese scena manifestatiilor pentru Unirea Principatelor, infaptuita in anul 1859, un cititor al gazetei „Ecoul Moldovei” propunea marcarea locului cu o piata de aducere aminte. Ideea, sustinuta in gazeta respectiva (1890 –1893), nascand largi ecouri, avea sa fie insusita de edilitate si se punea in lucru.

Astfel, s-au intocmit planurile, s-au rostuit pitacii trebuinciosi despagubirilor si, prin anii 1896-1897, Primaria trecea la exproprierea cladirilor din partea de sud a strazii Unirii, ce urca catre Spitalul Sfantul Spiridon.

Pe la inceputul anului 1900, vechile zidiri erau spulberate si mult dorita Piata a Unirii incepea a se construi.

Prima din sirul noilor cladiri, o zidire cu foisoare, de pe coltul strazii Golia, apartinea “faclierului” (fabricantul de lumanari) I. Motas. Era stapanul comertului cel mai rentabil al vremii, lumanarile avand utilizare inaintea electricitatii si in casele bogatilor si ale saracilor, fapt pentru care multumind Cerului pentru norocul negotului, in seara deniilor de Pasti aprindea cateva mii pe trotuarul din fata magazinului si in piata, lucru ce aduna multime de privitori si credinciosi.


La etajul noii zidiri se instala hotelul «Europa», iar la parter restaurantul. Langa „Europa” isi facuse loc beraria «Elysée», ce a ajuns mai apoi a reprezentantei firmei bucurestene «Luther» careia arhitectul milanez Scolari ii amenajase un palat al berii (1913), gazetele tinandu-i isonul: „Orice gand rau, mon cher, / Trece doar cu o bere Luther”. Existenta nu-i era usoara caci, de alaturi, beraria „Azuga” se lauda cu „berea cea mai pura”, fabricata la Azuga-Prahova din apa de munte si, pe amandoua, le concura, ceva mai sus, beraria «Zimbru», locanta fabricii iesene din Pacurari, cu „berea cea mai proaspata” si preturile „cele mai mici”, atragand clienti cu nemiluita.

Aproape de Strada de Sus (numita in zilele noastre Bulevardul Independentei), langa cinematograful Sidoli existand vechiul hotel «Rusia», avea si acesta restaurant cu icre negre, meniuri specifice si „pivo cernoe” (bere neagra), ruseasca, gustata pe intrecute de functionarii consulatului Rusiei de peste drum si musafirii autohtoni, chiar si atunci cand se aducea din zacatorile Pacurarilor.

pre cele cinci locante din sudul pietii, privea de sus, din localul ultramodern, urcat pe un soclu cu cateva trepte (ca sa incapa si subsolul pentru baluri, popicarie si jocuri mecanice), renumita berarie „Bragadiru” (numita dupa 1944 – „7 Noiembrie”), venita si ea din strada Lapusneau la vadul cel mare, cu o mica gradina umbroasa in fata. Avea de vecin, mai in vale, vechiul «Hotel Traian», construit prin anii 1879-1882 de firma celebrului inginer Gustave Eiffel la cererea fostul primar Scarlat Pastia, proprietarul «Hanului Petrea Bacalu», rebotezat «Hotel Romania» si aflat, pana prin anii ‚60, pe trotuarul din fata cinematografului Victoria, in coasta restaurantului „Traian”.

 

Suita de locante cu saloane mari si adanci, ca niste hangare, si cu batalioane de mese afara, putea inghititi toata suflarea marilor nunti, a manifestatiilor revendicative sau a serbarilor nationale organizate in piata urmate de o halba de alinare a necazurilor sau de de o o hora bucuroasa cu coada printre mese si fruntea in jurul statuii lui Cuza Voda, dezvelita in anul 1912.

„Prima manifestare a intregirii neamului nostru”

Vorbind despre acestea, se cuvine a aminti ca piata a adapostit nenumarate manifestatii si intruniri culturale si politice.

Aici, la 8 iunie 1917, cand Iasul devenise capitala Romaniei sfartecate, s-a petrecut cea mai „mareata manifestatie nationala la care i-a fost dat poporului roman sa participe de la 1859?, cum scria emotionat cronicarul ziarului „Miscarea”. In uralele talazurilor de oameni veniti sa intampine pe cei 1.200 de voluntari ardeleni, ofiteri si ostasi, dornici sa lupte pentru eliberarea Ardealului, primul ministru Ionel Bratianu, urcat pe soclul statuii lui Cuza, declara raspicat in fata istoriei ca „in piata unde s-a sarbatorit pentru prima oara Unirea Moldovei si Munteniei – nasterea Romaniei” – se serba si „prima manifestare a intregirii neamului nostru”.

 


Vorbind inflacarat, din acelasi loc, poetul Octavian Goga slavea momentul cand „se savarseste a doua Unire, Unirea Ardealului cu Romania”.

Spre Piata Unirii aveau sa alerge miile de ostasi ai cazarmilor din Copou, la chemarea clopotelor ce bateau neincetat in noaptea de 27 octombrie 1918, vestind mobilizarea si inceperea luptei de „eliberare a pamanturilor cotropite de armatele germano-austro-ungare si turco-bulgare” (Oltenia, Muntenia, Bucuresti, Dobrogea).

Aici au sarbatorit stramosii ziua de 8 noiembrie 1918 inchinata marelui voievod Mihai Viteazu si au trait pe aceea de la l decembrie 1918, a Unirii provinciilor strabune cu Patria Mama.

Tot in Piata Unirii au plans si au protestat impotriva ruperii din trupul tarii a Bucovinei de Nord, a Basarabiei si a unei parti din Ardeal si din Dobrogea, in zilele cumplitului an 1940.

Pastrandu-se traditia, aici s-a sarbatorit eliberarea Ardealului (octombrie 1944), Centenarul Revolutiei din 1848 si alte mari intruniri si comemorari pana in zilele noastre.

Vechea piata a disparut in august 1944

Vechea piata, poreclita de un hatru « Piata Veseliei» era si locul unde in serile de vara si, mai ales, duminica dupa masa, poposeau sumedenie de poporani cu familiile sa ia o gustare la aer, sa bea licoarea racoroasa – berea – despre care gazetele scriau ca e buna pentru sanatate si nu nauceste ca tariile alambicate – si sa se veseleasca ascultand «originalul» concert al celor patru-cinci orchestre cu dizeuze, ce cantau in devalmasie si pe intrecute. Vacarmul acesta muzical, intrerupt de „pehlivanii” care spuneau nazdravanii hazlii inspirate din viata orasului si halba de bere gratuita, oferita celor care luau o gustare sau consumau un meniu, pretul acestora fiind pe atunci convenabil si buzunarelor modeste, faceau ca mesele, uneori ajunse pana la poale statuii, sa fie ravnite cu strasnicie.

Fosta piata avea sa dispara, nimicita de bombele din 20 august 1944, odata cu pitorestile sale cladiri pierzandu-se si romanticele trairi.

Apar blocurile

Pe locul ei, in anul 1947, se realiza Piata Unirii din zilele noastre, mult mai extinsa si incapatoare, in care se pastrau cladirile nordice, pe locul acelora dinspre sud amenajandu-se Parcul Primariei, institutia ce salasluia pe atunci in vechiul Palat Cantacuzino, ocupat acum de Starea Civila.

Fiindca multi dintre ieseni „plangeau” dupa pitoreasca piata de odinioara, edilii vremii promiteau refacerea vechilor cladiri pe un nou amplasament, dupa planurile existente la Arhivele de Stat si dupa fotografii. in locul lor, venind alti dregatori, s-a uitat promisiunea si s-au construit blocurile cu multe locuinte la etaje si marile magazine de imbracaminte si incaltaminte  la parter ce s-au impartit si reimpartit in zilele noastre.

Romantica infatisare a pietii de odinioara staruind in sufletul multor cetateni, dupa 1990, multi dintre ei scriau gazetelor propunand imbracarea fatadelor in stucaturi cu arcade si colonade fixate pe mii de „stifturi” impuscate in pereti, cum faceau nemtii cu blocurile construite de guvernul socialist in Berlinul rasaritean, pentru a le da alura vechilor zidiri.

 


 O incercare de schimbare a fatadei parterului blocului a intreprins proprietarul magazinului de suveniruri deschis pe coltul strazilor Arcu si Gandu, vizavi de Liceul National. Ideea fiind interesanta, s-ar putea lua in considerare, la „Reabilitarea zonei Lapusneanu – Piata Unirii”, dupa rigori academice si tinand seama de prezenta vechilor cladiri (Liceul National, Hotelul Traian, Palatul cu Cupola, Palatul Cantacuzino, Hotelul Select, Strada Cuza Voda), spre a reda pietii, macar partial, atmosfera de epoca, prin fatade prelucrate si bolti rotunjite. Cum au procedat sibienii, brasovenii, botosanenii, oradenii. Gazeta „Opinia” din 24 iulie1990 anunta chiar constituirea „Societatii pentru Reconstructia Academiei Mihailene” ce isi propunea sa inceapa o asemenea actiune cu refacerea stravechii cladiri istorice, spulberata de sistematizatorii anului 1963 („Academia Mihaileana rediviva”). Se gasise si locul reconstruirii, in piateta din fata strazii Gandu si a Liceului National, alaturata amplasamentului de odinioara. incepand insa, penuria de fonduri, realizarea visului a ramas pentru viitorime.

sursa:Iasi Fotografii Vechi/ Facebook. / ceascadecultura.ro

Galerie Foto

piata_unirii9
piata unirii iasi imagini fotografii
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2017 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1159 (s) | 35 queries | Mysql time :0.017135 (s)

loading...