News Flash:

Fenomenul ascuns de KGB

20 Iunie 2013
2285 Vizualizari | 0 Comentarii
Newsletter
BZI Live Video Divertisment
Video Monden
Muzica Populara Curs valutar
EUR: 4.6590 RON (-0.0017)
USD: 4.0854 RON (-0.0083)
Horoscop
berbec
taur
gemeni
rac
leu
fecioara
balanta
scorpion
sagetator
capricorn
varsator
pesti
Una din cele mai enigmatice cladiri ale capitalei ruse se afla nu departe de Piata Rosie. Este vorba de cladirea Institutului de Asistenta Medicala de Urgenta din Moscova. In urma cu doua veacuri, in 1803, contele Nikolai Sere­metiev construia acest palat la rugamintea iubitei sale sotii, actrita Praskovia Jem­ciugova. 
Frumoasa artista vi­sase intr-o noapte ca aici, in centrul stravechi al Ta­ra­tului Rus, trebuie sa ridice un adapost pentru napas­tuitii sortii, pentru oamenii obiditi, pentru invalizi, ba­trani si pribegi. Din pacate, contesa Jemciugova nu a apucat niciodata sa vada palatul, caci a murit in chi­nurile facerii. Innebunit de durerea pierderii sotiei, cat si a fiului abia nascut, con­tele Seremetiev s-a sinucis la scurt timp dupa finalizarea maretului proiect. Cla­direa, care a devenit intr-adevar un cen­tru de caritate pentru oamenii fara ada­post, a fost numita “monumentul dra­gostei si al suferintei umane”. Catre azi­lul Sere­me­tievski se tarau din toate colturile Moscovei cei mai ne­fericiti si mai schiloditi oameni. 
Aici erau adusi mu­ribunzii, dar si victimele unor acci­den­te cumplite, ca si sinucigasii care scapasera ca prin minune cu viata. Cat de multa durere si suferinta au vazut aceste ziduri in doua sute de ani, cat de multi oameni si-au dat aici ultima su­flare! Multi dintre ei, hoinari in timpul vietii, nu si-au gasit linistea nici dupa trecerea lor pe celalalt taram. Caci, se spune ca sufletele lor ratacesc intre cele doua lumi, cel al mortii si cel al vietii, bantuind vechiul palat al con­telui Seremetiev.
Azilul Seremetievski, azi Institutul de Asistenta Me­dicala de Urgenta, fondat in 1923, poarta numele re­numitului chirurg rus “Nicolai Sklifosovskii”. In pre­zent, este atat cel mai important centru medical de ur­genta din Rusia, cat si cel mai dotat institut national pentru studierea afectiunilor grave. Pana si cercetatorii institutului vorbesc despre faptul ca imobilul continua sa fie locuit de umbrele napastuitilor de odinioara. “De nenumarate ori, am avut senzatia ca sunt indeaproape urmarita, ca in spatele meu se afla cineva. In timpul noptii, din subsoluri se aud gemete, strigate de durere. De multe ori, am auzit clar sunetul pasilor pe co­ri­doarele pustii” – povestea in 1990, pentru o revista de parapsihologie, Liudmila Baranova, cercetator al insti­tutului. Desi era medic neurochirurg, Liudmila Baranova studiase ani la rand fenomenul fantomelor. 
Asta, pana cand scrupulosii agenti KGB au fost informati cu privire la activitatea savantei si studiile sale au fost cu desavarsire interzise, sub amenintarea cu inchisoarea. Toate datele, fotografiile, marturiile pe care le adunase in ani au fost indosariate si insemnate cu stampila “Se­cret”. Nici pana astazi, cand multe din dosarele arhivei KGB au fost desecretizate, Liudmila Baranova nu a reusit sa-si obtina dosarele confiscate, care contineau informatii si dovezi ce atestau existenta fantomelor. Pasiunea cercetatoarei pentru fenomenele para­normale o mos­te­nise de la tatal ei care, in anii ’50, era recunoscut in Serpuhov, o localitate de langa Moscova, pentru sedintele sale de spiritism. “Imi amintesc ca vecinii vorbeau despre casa noastra ca despre lacasul spiritelor celor plecati dintre cei vii. Despre tatal meu, care era de profesie tot medic, se spunea ca era un tamaduitor al sufletelor, pentru ca putea sa co­munice cu spiritele. Multi oameni soseau la noi pentru a-i solicita ajutorul. Veneau, mistuiti de dorul rudelor pierdute, veneau nadajduind sa afle ca viata de apoi chiar exista. Tata nu mi-a permis niciodata sa particip la acele sedinte si, in general, nu indraznea sa deran­jeze spiritele celor trecuti dincolo decat daca el considera ca este absolut necesar. Auzeam mai mult de la vecini ce se petrece in biroul sau, care tot timpul avea storurile tra­se. In semiintuneric, la o masa ro­tunda, se stran­geau par­ti­cipantii care chemau sufletul celui decedat. Oa­menii credeau despre el ca este un trimis al Dom­­nului, un interme­diar intre cei vii si cei morti. Eram deja medic stagiar, ma maritasem si aveam o fetita, cand tata a renuntat sa mai pa­seasca peste pragul lumii de dincolo. Ceea ce l-a convins a fost o intam­plare banala. Fetita mea avea doi ani si, cat timp eram la spi­tal, ea ramanea cu parintii mei. In­tr-una din zile, tata a gasit-o stand in pi­­cioare, pe un scaun, la fereastra, pre­­gatita sa sara in gol. Cand a in­trebat-o de ce voia sa faca asa ceva, Masa i-a raspuns ca in vaz­duh, chiar in fata ferestrei, este un unchias care o chea­ma, care o indeamna sa vina ca­tre el. Fireste ca afara nu se zarea nimeni. Atunci, tata a hotarat ca nu mai tre­buie sub niciun chip sa tulbure linistea celor ador­miti intru Domnul. Toate aceste experiente au trezit in mine o curiozitate pe care doar un savant o poate inte­lege. Ca specialist in studiul bolilor sistemului nervos si al creierului uman, trebuia sa studiez, sa analizez si poate sa descopar cum se manifesta acest fenomen, daca spiritele celor morti exista, daca ele se pot con­cretiza in planul real si cum de anumiti oameni, asazisi “alesi”, pot intra in legatura cu ele. Iar daca ele nu exista, atunci ce sunt aceste aparitii?
Simple fantasme plasmuite de mintea umana?!” Tocmai pentru a putea studia aceste fenomene, Liudmila Baranova a depus eforturi uriase, pentru a intra in echipa de cercetatori a Institutului “Sklifo­sovskii”. Din intreg teritoriul Rusiei, doar aici se fac cele mai avansate studii asupra sistemului nervos cen­tral, se rea­lizeaza cele mai complexe operatii pe creierul uman. Aici au fost obtinute cele mai multe cazuri reusite de reanimare. Oa­meni care trecusera pra­gul lumii de dincolo au fost resuscitati si adusi inapoi, in lumea celor vii. “Pentru mine era locul ideal. 
Ma aflam practic pe taramul dintre viata si moarte, pe taramul in care sufletul ra­ma­ne, timp de cateva momente, «agatat». Daca nu pu­team aici descoperi adevarul despre fantome, atunci unde?!” – spune Liudmila Baranova. 
La mijlocul secolului al XIX-lea, cercetatorul rus Alexandr Aksakov, cunoscut pentru inventarea cuvantului “telechinezie” (in parapsihologie, insusirea cuiva de a misca obiecte fara a le atinge), emitea ipoteza con­form careia fantomele sunt “oglindiri” ale creierului unui subiect aflat in stare de transa. 
Aksakov presu­pu­nea ca spiritele sunt o reflectare a gandurilor unei per­soane aflate in stare de hipnoza, ca ele se pot materia­liza in planul real si chiar capta fotografic. Savantul rus lansa aceasta teorie tulburatoare, in urma studiului a zeci de fotografii in care erau surprinse pe pelicula fotografica “fantome”, in timpul unor sedinte de hip­noza sau spiritism. De fapt, dupa cum sustinea cerce­tatorul, aceste “spirite” nu erau decat personaje faurite de mintea umana. Insusi Aksakov fotografia, in 1869, o astfel de “fantoma”, in timpul unei sedinte de spiritism, condusa de zoologul si scriitorul rus Nikolai Wag­ner. “Spiritul” captat in chip de femeie tanara se afla chiar langa mediumul care intrase in transa. Ul­terior, analizand fotografia, scriitorul rus a recunoscut ca fantoma din imagine era un personaj al unei nuvele pe care o scrisese cu ceva timp in urma. Femeia din fotografie arata exact asa cum si-o inchipuise scriitorul, fiind in mod clar doar o reflexie a imaginatiei sale. 
Singurul lucru pe care savantul nu l-a putut explica a fost cum de astfel de plasmuiri ale mintii umane pot prinde contur si pot fi imprimate pe hartie fotografica. Pornind de la posibila explicatie a cercetatorului, Liudmila Baranova a ajuns la propria sa teorie. In anii de studii, fotografiase zeci de oameni aflati in coma, intre viata si moarte. Desi, cu ochiul liber, langa trupul muribundului nu se mai putea zari nicio fiinta umana, totusi, aparatul foto surprindea imagini socante: siluete translucide ce aveau exact infatisarea subiectului. 
Cu alte cuvinte, “spiritul” celui care inca nu decedase se afla langa trupul sau. 
“In momentul in care se produce moartea clinica sau cand omul se zbate intre viata si moarte, se in­tampla fenomenul numit iesire din corp. Aceasta para­sire a trupului de catre spirit este ultima «zvacnire» a creierului care se stinge, moare, zvacnire care este data de ultimele impulsuri electrice. 
Toate fantomele pe care am reusit sa le captez fotografic au aparut din cauza stimularii electrice ale unor zone ale creierului, in imediata apropiere a mortii. 
Creierul uman produce in permanenta impulsuri electrice, numite unde cerebrale, insa cele produse chiar inainte de moartea cli­nica au ca rezultat parasirea pentru cateva momente a trupului de catre spirit. Nu am reusit totusi sa-mi explic cum de aceste spirite pot fi captate de catre aparatele fotografice, insa nu si de ochiul liber. Si nici nu as putea sa explic cum poate reusi un om sa comunice cu aceste suflete. Nu stiu daca cladirea institutului este cu adevarat bantuita de spiritele celor morti in urma cu secole, insa, cu siguranta, spiritele celor aflati la limita dintre viata si moarte pot fi surprinse”. In anii ’70 ai secolului trecut, medicul psihiatru Ghenadi Krohalev, cu ajutorul unui aparat fotografic, a inceput sa capteze pe hartie viziunile pacientilor sai, su­ferinzi de afectiuni psihice. La aproape jumatate din subiectii fotografiati, pe hartie au aparut si imaginile halucinatiilor lor. Dispozitivul folosit era compus din­tr-un aparat foto introdus intr-o masca de scufundari, pentru a crea intuneric total intre ochii pa­cien­tului si obiectivul aparatului foto. 
Omul de stiinta rus sugera ca fotografiile nu sunt nimic altceva decat imagini ale altei realitati, care pot patrunde in creierul persoa­nelor a caror aura energetica este foarte scazuta. Profesorul Krohalev a fost declarat el insusi bol­nav psihic si inchis intr-un spital de boli ner­voa­se. In Rusia, realizarile sale remarcabile sunt in con­tinuare “secrete”, iar fiica lui, Marina Krohale­va, este convinsa ca tatal sau a fost ucis din cauza descoperirii sale. 
“Dupa doi ani, a fost externat din spitalul de boli psihice. De atunci, imi spunea me­reu ca vrea sa-si continue cercetarile. Era inca tanar, avea 57 de ani si inca multe de studiat. Cand mi s-a spus ca tatal meu s-a span­zurat, pur si simplu nu am crezut! Materialele fotografice in care erau sur­prinse halucinatiile au disparut chiar a doua zi dupa moartea sa. Sunt convinsa ca el a fost ucis pentru ca a atins un subiect despre care oamenii inca nu trebuie sa afle adevarul!” In singurul jurnal pe care Marina a reusit sa il salveze, sta scris de mana savantului: “Joi, 4 aprilie 1972. Pacientul Ivanov este cuprins de halucinatii cum­plite. 
Din urletele sale disperate putem ghici ce se pe­trece in mintea lui infierbantata. Catre el se in­dreapta intr-un galop furibund un elan urias, infricosator, scrie 2012en.ro.
Groaza pe care i-o provoaca moartea iminenta ii produce o noua viziune oribila. Asistenta care deja aplicase dispozitivul peste ochii lui Ivanov apasa pe declansator o data, de doua ori. Dupa developarea filmului, pe jumatate din cadru se vede limpede silueta elanului in galop, iar pe cealalta jumatate – un sarpe imens. Pacientul, care deja iesise din criza, confirma imaginile de cosmar traite”. Experimente similare au fost efectuate, complet independent de studiile savantului rus, si de catre psihologul american Jule Eisenbud, autorul cartii 
“Fotogra­fiile gandurilor – studii asupra unei minti sclipitoare”. Directionand obiectivul camerei foto “Polaroid” catre ochii subiectului care trebuia sa posede si anumite abilitati extrasenzoriale, cercetatorul ii cerea sa se gandeasca la un obiect concret sau la o persoana. 
In 90% dintre cazuri, in fotografii au aparut clar imaginile obiectelor sau ale persoa­nelor la care subiectul se gandise.
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

enigmatice cladiri piata rosie moscova
Distribuie:  
Loading...

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1675 (s) | 34 queries | Mysql time :0.024730 (s)