News Flash:

Fortareata Ploiesti a lui Gerstenberg

6 Octombrie 2013
1414 Vizualizari | 0 Comentarii
Circa doua sute de bombardiere B-24 Liberator s-au napustit asupra rafinariilor ploiestene, dupa saptamani de pregatiri in deserturile libiene. Insa, nimic nu i-a putut pregati pe aviatorii americani pentru cuibul de viespi ce l-au rascolit intr-unul din cele mai bine aparate orase ale Europei, potrivit ziare.com.
Cat timp alianta Romaniei cu Germania a fost in plina desfasurare, livrarile de petrol romanesti au satisfacut o treime din necesarul armatei germane.
Importanta vitala a instalatiilor petroliere concentrate in jurul Ploiestiului, impreuna cu cele din Brazi si Campina a fost recunoscuta la cel mai inalt nivel de liderii aliati si in consecinta, s-a hotarat in timpul Conferintei de la Casablanca, in ianuarie 1943, sa se incerce un raid impotriva principalelor rafinarii romanesti.
Nu era primul. In lunile care au urmat intrarii Romaniei in razboi, bombardierele britanice au atacat rafinariile, insa numarul lor limitat a impiedicat producerea unor daune considerabile. Cel mai important, petrecut la 14 iulie 1941, este intreprins de numai sase bombardiere.
Inca un an va mai trece pana cand Ploiestiul va fi tinta altor atacuri, dar de aceasta data ele vor fi ale americanilor. La 12 iunie 1942, treisprezece bombardiere au lovit rafinaria Astra Romana, in acelasi timp marcand si prima operatiune militara a aviatiei Statelor Unite impotriva unui obiectiv european.
Dupa cateva luni, in septembrie, bombardiere ale Uniunii Sovietice ataca si ele instalatiile petroliere nu doar din Ploiesti, ci si din Bucuresti.
Insa, in cei doi ani petrecuti de Romania in tabara Axei, bombardamentele aliate nu au cunoscut un ritm sustinut sau dezvoltare, iar la Casablanca este pentru prima data cand sunt schitate liniile generale ale unei operatiuni cu tinta neutralizarii intregii infrastructuri industriale a Ploiestiului si a altor centre petroliere romanesti.
Unul din cele mai bine aparate orase ale Europei
Insarcinat cu protectia acestui punct nevralgic, generalul Gerstenberg nu s-a lasat inselat de atacurile razlete din ultimii doi ani ale aliatilor. Pana la urma, daca un numar atat de mic de avioane au putut ataca rafinariile, ce ar impiedica cateva sute sa faca acelasi lucru?
Si se pregateste. Circa patruzeci dintre bateriile de 88 mm sunt raspandite in jurul Ploiestiului intercalate cu baterii de calibru mai mic, de 20 mm. Nu mai punem la socoteala cuiburile de mitraliera ce impanzeau orasul.
In total erau 15 baterii romanesti cu 68 de tunuri de 88 mm impreuna cu 6 baterii cu 78 de tunuri de 20 mm. Bateriile germane erau in numar de 21, cu 96 de tunuri de 88 mm si inca 10 cu 123 de tunuri de 20 mm.
Aviatia romana de vanatoare cuprindeau 6 IAR 80 din Escadrila 45 a Grupului 4 Vanatoare, 6 Me 110 din Escadrila 51 Vanatoare noapte, 6 Me 109 G din Escadrila 53 si 13 IAR 81 ale Escadrilelor 61 si 62 din Grupul 6 Vanatoare. Cea germana o completa pe cea romana cu 26 de avioane Me 109 G.
Se vede ca, din totalul efectivelor investite in apararea Ploiestiului, o mare parte erau romanesti. Sub comanda lui Gerstenberg erau un numar de 25.000 de oameni, concentrati la Ploiesti cu inca 11.000 la Bucuresti.
Pentru a coordona actiunile apararii antiaeriene cu cele ale aviatiei de vanatoare, generalul german si-a creat si un post de comanda intarit langa Bucuresti.
El a utilizat extensiv baloane de baraj pentru a impiedica bombardierele sa se apropie de tintele lor, iar sistemul sau de aparare este complimentat de o arma cu totul neconventionala: un tren inarmat antiaerian.
In acelasi timp, Gerstenberg s-a pregatit si pentru a limita pagubele in cazul unui atac. Cel mai bun exemplu este constructia unei retele de conducte intre principalele rafinarii ale Ploiestiului, ca in cazul in care una dintre ele era avariata, restul sa poata umple golul lasat. Mai putem mentiona si brigada de cinci sute de pompieri germani special instruiti care se puteau pune in miscare de indata ce izbucnea un incediu.
Generalul Gerstenberg reuseste in acest fel ca in decursul a catorva luni sa transforme Ploiestiul in cel mai bine aparat oras al Europei, intrecut numai de Berlin si Viena, cu mandrie numit "Festung Ploiesti" sau "Fortareata Ploiesti".
Pregatirile pentru operatiunea Tidal Wave
Dupa ce la Casablanca liderii aliati se decid sa atace Ploiestiul, povara cuceririi fortaretei pica pe umerii aviatiei americane. Colonelul Jacob Smart este delegat de generalul Henry H. Arnold, comandantul fortelor aeriene ale Statelor Unite, sa puna la punct detaliile operatiunii, cunoscuta sub numele de cod "Tidal Wave".
Spre deosebire de doctrina militara a aviatiei americane, Smart a hotarat sa se atace de la mica inaltime, de la nici o suta de metri, sapte obiective din Campina, Ploiesti si Brazi. Pentru aceasta misiune sunt selectionate cinci grupuri de bombardament.
Doua apartineau Armatei a 9-a Aeriene, iar celelalte trei apartineau Armatei a 8-a Aeriene. Ultimele trebuiau aduse din Marea Britanie in nordul Africii, de unde opera Armata a 9-a Aeriana si urmau integrate comandei operative a acesteia.
Parametrii misiunii cereau apoi ca bombardierele sa decoleze din Benghazi, sa traverseze Mediterana, apoi Balcanii si sa treaca in Romania pe la Bistretu. Coteau si o luau catre Pitesti si Targoviste, unde un grup urma sa se rupa si sa o ia catre Campina, iar restul sa coboare inspre Ploiesti si sa-si atace tintele.
In total, in cele peste 11 ore de zbor continuu, urmau sa parcurga circa 3.000 de km, in mare parte deasupra teritoriului inamic, la inaltimi ce variau intre 700 si 4.500 de metri, ca in tara sa coboare sub 100 de metri.
Colonelul spera, in primul rand, ca bombardierele sale vor fi mai greu de urmarit de radare, iar in al doilea rand, ca un raid de la o asa mica inaltime urma sa produca pagube cat mai insemnate rafinariilor.
Experienta bombardamentelor de inalta altitudine practicate de aviatia americana dovedise in numeroase randuri cat erau de imprecise. Interesandu-se de detaliile misiunii Tidal Wave, nici Churchill nu a putut ramane neimpresionat cand a aflat de ceea ce planuise colonelul Smart.
In luna mai, generalul George Marshall, Seful Statului Major al Armatei si Henry H. Arnold sunt informati ca Eisenhower a aprobat misiunea si trec la urmatoarea etapa.
In iunie, grupurile de bombardament se reunesc in Libia, la Benghazi si isi incep pregatirile. Intreprind si un bombardament reusit la mica inaltime al orasului Crotona, ca un ultim test inaintea operatiunii propriu-zise.
Moralul aviatorilor este ajutat si mai mult de rapoartele serviciilor de informatii care au apreciat in mod gresit ca Ploiestiul este slab aparat si ca reactia aviatiei de vanatoare va lasa de dorit.
S-au inselat cumplit. Pentru pilotii americani, ziua atacului va ramane cunoscuta drept "Duminica Neagra".
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

bombardiere b-24 liberator petroliere ploiestiului
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1704 (s) | 34 queries | Mysql time :0.019996 (s)