News Flash:

Fortele armate ale Germaniei naziste - Wehrmacht

2 Octombrie 2013
7888 Vizualizari | 0 Comentarii
Newsletter
BZI Live Video Divertisment
Video Monden
Muzica Populara Curs valutar
EUR: 4.6607 RON (+0.0040)
USD: 4.0937 RON (+0.0343)
Horoscop
berbec
taur
gemeni
rac
leu
fecioara
balanta
scorpion
sagetator
capricorn
varsator
pesti
Wehrmacht a fost numele oficial al fortelor armate ale Germaniei naziste intre 1935 si 1945. In limba romana se poate folosi un cuvant corespunzator, care se scrie cu litera mica: wehrmacht. In timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial structura wehrmachtului a constat din armata de uscat numita das Heer, marina de razboi die Kriegsmarine si din fortele aeriene die Luftwaffe, avand ocazional aportul unitatilor paramilitare ale partidului nazist: Schutzstaffel (larg cunoscuta sub acronimul SS) si Sturmabteilung (larg cunoscuta sub acronimul SA).
Inainte de fondarea Partidului nazist NSDAP termenul Wehrmacht fusese utilizat pentru a desemna fortele armate ale Germaniei, precum si cele ale altor natiuni. Spre exemplu, articolul 47 al Republicii de la Weimar, din 1919, declara pe Reichspräsident, presedintele Republicii, drept „comandant suprem al intregului Wehrmacht al Reich-ului”. Analog, o referire la Englische Wehrmacht se referea la ansamblul tuturor fortelor militare britanice. Termenul oficial de referire la armata Republicii de la Weimar era Reichswehr (Fortele de aparare ale imperiului).
In 1935 armata germana a fost redenumita oficial din Reichswehr in Wehrmacht, ramanand cu acest nume pana in 1945, adica pana la capitularea Germaniei naziste si incheierea celui de-al Doilea Razboi Mondial in Europa. Aflata sub fortele de ocupatie ale Aliatilor, Republica Federala Germania si-a reorganizat fortele militare intre 1949 si 1955, dandu-le denumirea generalizata de Bundeswehr, direct tradus Apararea federatiei, care se pastreaza si pana azi.
Ca atare, termenul "wehrmacht" si-a pierdut semnificatia initiala generalizata, in zilele noastre el fiind asociat uneori cu Germania nazista ca putere militara pana si in perioada celui de-al Doilea Razboi Mondial. Aceasta este valabil nu numai in germana, dar si in engleza si in multe alte limbi.
Dupa terminare Primului razboi mondial, care s-a incheiat cu capitularea Germaniei, mai exact a Imperiului German, Tratatul de la Versaille din 1919, care a consfintit terminarea razboilui, a impus fortelor armate ale Germaniei conditii extrem de severe. In Germania s-a instituit apoi Republica de la Weimar.
Astfel, armata de uscat a fost limitata la cel mult 100.000 de oameni la care se adaugau inca 15.000 in marina. Intreaga flota urma sa aiba maximum 6 vase de lupta, 6 crucisatoare si 12 distrugatoare. Tancurile si artileria grea au fost total interzise. Fortele aeriene au fost dizolvate. O noua denumire si un nou ansamblu de forte armate au fost create la 23 martie 1921, sub numele de Reichswehr. Serviciul militar obligatoriu a fost de asemena abolit, conform conditiilor aceluiasi Tratat de la Versaille.
Imediat, Germania a inceput o serie de actiuni secrete pentru scurt-circuitarea acestor masuri punitive. Una din cele mai importante actiuni in acest sens a fost incheierea unui tratat secret cu Uniunea Sovietica, cunoscut ca Tratatul de la Rapallo din 1922. Generalul maior Otto Hasse s-a deplasat in secret in Uniunea Sovietica in 1923, pentru a negocia totul in amanuntime.
Acordul si conventiile incheiate prevedeau ca Germania urma sa ajute Uniunea Sovietica economic in diferite aspecte concrete ale industrializarii, si militar cu pregatirea ofiterilor sovietici in Germania. Specialistii germani in tancuri urmau sa fie pregatiti in Rusia, iar cercetarea, experimentarea si fabricarea de arme chimice urmau sa fie realizate tot in Rusia sovietica. Pot fi mentionate centrele de la Lipetsk, unde au fost pregatiti 300 de aviatori germani alaturi de aviatorii sovietici, apoi Kazan, unde s-au desfasurat antrenamente pentru utilizarea tancurilor, precum si Saratov, unde s-au realizat cercetari si produceri de gaze de lupta.
Dupa decesul presedintelui Republicii de la Weimar Paul von Hindenburg de la 2 august 1934, absolut toti ofiterii si soldatii fortelor armate germane au trebuit sa jure personal lui Hitler un juramant personal de loialitate. Incepand din 1935 Germania a incalcat in mod public si cu impertinenta toate restrictiile militare impuse de Tratatul de la Versaille, aceasta culminand cu reintroducerea servicului militar obligatoriu la 16 martie 1935. In timp ce Tratatul stipula ca numarul total de soldati si ofiteri sa fie de maximum 100.000 de oameni, Hitler pregatea de razboi de fapt cel putin 100.000 de oameni - anual.
Legea serviciului militar obligatoriu din 1935 introducea si numele de Wehrmacht ca nume al fortelor armate germane. Din aceasta perspectiva, ziua de 16 martie 1935 poate fi considerata ca ziua de "nastere" a fortelor armate ale Germaniei Naziste. In acelasi timp, aceasta lege impreuna cu "bata" wehrmacht pot fi privite ca realizari concrete ale nazismului pe calea militarista, revansarda si suprematista pe care Hitler o anuntase public cu sfruntare inca din 1923, desi imensa majoritate a celor de atunci l-au luat in deradere, l-au dispretuit sau ignorat. Juramantul personal de credinta fata de Hitler, o "inventie" personala a acestuia, este cheia de bolta a supunerii neconditionate a wehrmachtului, dar si a poporului german in ansamblu, fata de führer, inceputul tuturor catastrofelor ce au urmat.
Semnul wehmachtului era o versiune stilizata a Crucii de Fier, asa numita Balkenkreuz, care a aparut pentru prima data ca semn de marcare a avioanelor si tancurilor Reich-ului german, la sfarsitul Primului Razboi Mondial.
Se crede, de catre mai multi specialisti, ca numarul total al soldatilor care au servit in wehrmacht de-a lungul intregii sale existente de 12 ani (1933 - 1945), deci nu numarul de soldati activi dintr-un anumit moment, este de aproximativ 18,2 milioane. Acest numar reprezinta si estimarea unui expert in cel de-al doilea razboi mondial, istoricul german Dr. Rüdiger Overmans, care, in lucrarea sa Deutsche militärische Verluste im Zweiten Weltkrieg ("Pierderile militare germane in cel de-al doilea razboi mondial") estimeaza mult mai bine decat alti istorici anteriori pierderile totale ale wehrmachtului la circa 5,3 milioane de oameni. Estimarile anterioare erau mult mai evazive, istoricii spunand ca ar fi fost posibil orice numar intre 3 si 7 milioane de soldati germani decedati in acesti 12 ani. Istoricii sunt de acord insa ca circa 11 milioane de soldati si ofiteri ai wehrmachtului au fost capturati ca prizonieri de razboi, dar nu exista nici o sursa care ar putea spune cati dintre acestia au decedat in prizonierat.
In mod legal comandantul suprem al wehrmachtului era Hitler in calitatea sa de sef al statului german, pozitie pe care a obtinut-o dupa decesul presedintelui Paul von Hindenburg, in august 1934, si pe care a detinut-o pana la sinuciderea sa de la 30 aprilie 1945. Initial, administrarea si autoritatea militara au fost controlate de ministerul de razboi al Celui de-al Treilea Reich, pozitia fiind detinuta de Generalfeldmarschall Werner von Blomberg. Dupa demisionarea lui von Blomberg, in 1938, datorita scandalului iscat in urma Afacerii Blomberg-Fritch, ministerul de razboi a fost desfintat si a fost inlocuit de "Inaltul Comandament al Fortelor Armate" (in germana, Oberkommando der Wehrmacht sau OKW) sub comanda Generalfeldmarschall Wilhelm Keitel.
Desi, teoretic, OKW coordona toate activitatiile militare, in realitate controlul lui Keitel asupra celorlalte comandamente supreme era limitata, intrucat armata de uscat (das Heer), marina de razboi (die Kriegsmarine) si arma aeriana (die Luftwaffe) aveau propriile lor comandamente dupa cum urmeaza: Oberkommando des Heeres (OKH, armata de uscat), Oberkommando der Marine (OKM, marina) si Oberkommando der Luftwaffe (OKL, fortele aeriene). Fiecare din aceste "Inalte Comandamente" avea propria sa organizare si personal.
OKW -- "Inaltul Comandament al Fortelor Armate"
Seful Comandamentului Suprem al Fortelor Armate - Maresal Wilhelm Keitel
Chief of the Operations Staff - Colonel General Alfred Jodl
OKH -- "Inaltul Comandament al Armatei"
Comandantii Armatei
General colonel Werner von Fritsch (1935 - 1938)
Maresal Walther von Brauchitsch (1938 - 1941)
Führer si Reichskanzler Adolf Hitler (1941 - 1945)
Maresal Ferdinand Schörner (1945)
Maresal Erwin Rommel
OKM -- "Inaltul Comandament al Marinei"
Comandantii Marinei
Mare Amiral Erich Raeder (1928 - 1943)
Mare Amiral Karl Dönitz (1943 - 1945)
Amiral General Hans-Georg von Friedeburg (1945)
OKL -- "Inaltul Comandament al Fortelor Aeriene"
Comandantii Fortelor Aeriene
Maresal al Reichului Hermann Göring (pana in 1945)
Maresal Robert Ritter von Greim (1945)
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

wehrmacht das heer kriegsmarine luftwaffe reich-ului
Distribuie:  
Loading...

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1745 (s) | 34 queries | Mysql time :0.019258 (s)