News Flash:

Frans Eemil Sillanpää, cel mai mare scriitor finlandez din secolul XX

3 Iunie 2015
1213 Vizualizari | 0 Comentarii
Frans Eemil Sillanpää s-a nascut in Hämeenkyrö (la vest de Tampere). Ca si alt scriitor finlandez Joel Lehtonen (1881 - 1934), micul Frans Eemil a fost ajutat de catre concetatenii sai sa-si termine studiile secundare.

In anul 1908 isi ia bacalaureatul si se inscrie la Facultatea de Stiinte Naturale din Helsinki. In perioada studiilor universitare are prilejul sa cunoasca si sa frecventeze casa familiei Järnefelt, un adevarat focar de cultura si de patriotism. Generalul tarist de origine finlandeza Järnefelt, ca prefect al departamentului Kuopio, impune finlandeza ca limba a documentelor oficiale. Ulterior, ca membru al Senatului finlandez, impreuna cu sotia sa si fiului sau, scriitorul Arvid Järnefelt (1861 - 1893, contribuie din plin la culturalizarea si emanciparea societatii din Helsinki in a doua jumatate a secolului al XIX-lea.

In 1936 Frans Eemil Sillanpää devine Doctor Honoris Causa al Universitatii din Helsinki, iar in 1939 primeste Premiul Nobel pentru literatura. Opera sa literara, care se desfasoara de-a lungul a patruzeci de ani, se dezvolta sub semnul a trei imbolduri; in primul rand, un anumit misticism biologic potrivit caruia omul este stapanit de catre fortele vietii si ale naturii.

Vezi si Persecutia lui Dumitru Caracostea din timpul regimului comunist

Ca sa traiesti fericit, trebuie sa te incredintezi si sa te supui acestor forte. In al doilea rand, caracteristic pentru Sillanpää este sentimentul de mila profunda pentru saraci si napastuiti; aceasta nu-l impiedica, insa, nici sa-i judece critic pe protejatii sai. A treia caracteristica a vietii si operei lui Sillanpää este o cautare dureroasa a propriei sale identitati, simtindu-se rupt de mediul sau social de origine si neputand sa se simta perfect integrat nici in mediul sau social de origine si neputand sa se simta perfect integrat nici in mediul social pe care il frecventeaza. Din aceste zbuciumari si preocupari au luat nastere niste carti in care viata omului simplu se impleteste cu mediul sau de viata, in general viata la tara, carti cu un adanc continut moral, reconfortant pentru multi oameni necajiti.

Vezi si Marchizul de Sade, o viata plina de scandal


Primul sau roman , Elämä ja aurinko (Viata si soarele), (1916), insista, intr-un lirism cam stufos, asupra comuniunii dintre om si natura. Al doilea roman, Hurskas kurjuus (Sfanta mizerie), (1919), trateaza despre viata mizera a unui taran fara pamant care moare impuscat in timpul razboiului civil. Intre 1917 - 1930 publica mai multe culegeri de nuvele.

Romanul Nuorena nukkunut (Ca stinsa din viata de tanara)(1931) descrie viata scurta a unei fete de la tara, Silja, care se pastreaza curata intr-un mediu brutal si murdar. Romanul se bucura imediat de un mare succes si se traduce in scurt timp in principalele limbi europene, precum si in ivrit, japoneza si orya (India).

Dupa cateva dintre romanele sale se fac si filme (Miehen tie (Calea omului), scenariu de Nyrki Tapiovaara (1940), Elokuu (August), scenariu de Matti Kassila, (1956), Ihmiselon ihanuus ja kurjuus (Viata de maretie si mizerie a oamenilor), (1945). Chiar daca aceste filme nu au ajuns la valoarea romanelor Hurskas kurujuus si Nuorena nukkunut, amintite mai sus sunt totusi relevante pentru caracterul lor de confesiune si de autobiografie, usor detectabil, chiar daca nu este explicit.
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

h meenkyr joel lehtonen frans eemil bacalaureatul premiul nobel roman
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1890 (s) | 23 queries | Mysql time :0.035537 (s)