News Flash:

Generalul german Friedrich Paulus

9 Ianuarie 2014
3958 Vizualizari | 0 Comentarii
Friedrich Wilhelm Ernst Paulus (n. 23 septembrie 1890 – d. 1 februarie 1957) a fost un general german din timpul celui de-al doilea razboi mondial, promovat in timpul luptelor de la Stalingrad la gradul de feldmaresal.
Paulus s-a nascut la Breitenau, Provincia Hesse-Nassau, in familia unui profesor de scoala. Tatal era contabilul unei case de corectii, iar mama era fiica directorului acestei institutii.
A incercat fara succes sa intre in Kaiserliche Marine (Marina imperiala germana) si, pentru o scurta perioada de timp, a studiat la Universitatea din Marburg.
Dupa ce si-a abandonat studiile universitare inainte sa obtina o licenta, Paulus a fost incadrat in februarie 1910 ca ofiter-cadet intr-un regiment de infanterie. S-a casatorit la 4 iulie 1912 cu Elena Rosetti - Solescu (1889 - 1949), printesa dintr-o veche familie boiereasca romana.
La izbucnirea primului razboi mondial, regimentul lui Paulus a facut parte din forta care a atacat Franta si a participat din toamna anului 1914 la actiunile din muntii Vosges si din regiunea Arras. Dupa o perioada in care a lipsit de pe front din cauza sanatatii precare, a fost numit ofiter de stat major al trupelor Alpenkorps („Corpul de armate alpine”) dislocate in Macedonia, Franta si Serbia. La sfarsitul razboiului a fost avansat la gradul de capitan.
Dupa semnarea Tratatului de la Versailles, Paulus a ramas in armata, Reichswehr, care avea efective reduse drastic (in baza tratatului). A devenit comandant de companie intr-un regiment din Stuttgart. Intre 1921 - 1933 a fost numit in diferite functii de stat major, iar in 1934 - 1935 a comandat un batalion motorizat, dupa care, in octombrie 1935, a fost numit sef al statului major al cartierului general al trupelor de tancuri, o noua arma care se dezvolta in Germania si care cuprindea trei divizii de blindate.
In februarie 1938, Paulus a fost numit sef al statului major al Corpului de armate nr. 16 (motorizat) de sub comanda generalului Guderian. Guderian il caracteriza pe Paulus ca ofiter „de o stralucita desteptaciune, scrupulos, harnic, original si talentat”, insa a avut rezerve privind fermitatea, tenacitate si experienta de comandant. Paulus a ramas in postul de sef al statului major al lui Guderian pana in mai 1939, dupa care a fost avansat la gradul de general-maior si a devenit sef al statului major al Armatei a 10-a germana (redenumita ceva mai tarziu Armata a 6-a germana), cu care a luptat in Polonia, Olanda si Belgia.
Paulus a fost avansat general-locotenent in august 1940, iar in septembrie a fost numit adjunct al sefului Marelui Stat Major (OQu I). In aceasta pozitie a participat la conceperea planurilor pentru operatiunea Barbarossa de invadare a Uniunii Sovietice.
Paulus a fost numit la comanda Armatei a 6-a germane in ianuarie 1942 si a condus luptele pentru cucerirea Stalingradului.
Cat timp a fost comandant al trupelor germane care asediau Stalingradul, Paulus a abrogat in zona sa de responsabilitate Kommissarbefehl (Ordinul comisarului) (prin care Adolf Hitler ceruse executarea pe loc a tuturor comisarilor politici identificati dintre prizonierii de razboi sovietici).
In schimb, Paulus a respectat ordinele lui Hitler de a pastra cu orice pret pozitiile ocupate la Stalingrad, desi armata sa fusese incercuita si era amenintata cu anihilarea definitiva. Incercarea de despresurare efectuata de noul Grup de Armate Don, sub comanda feldmaresalului von Manstein, a esuat din cauza efectivelor si dotarii insuficiente, cat si datorita faptului ca tancurile lui Paulus mai aveau combustibil numai pentru un mars de 30 de kilometri. Oricum, lui Paulus nu i s-a dat permisiunea sa incerce sa sparga incercuirea, iar Armata a 6-a germana, o armata romana si unitatile auxiliare ruse aliate cu germanii au fost coplesite de Armata Rosie, atat la capitolul efective, cat si la capitolele armament, munitie, stare fizica si moralul soldatilor. Luptele pentru supravietuirea in punga de la Stalingrad au fost extrem de violente, numarul urias de victime din ambele tabere adaugandu-se bilantului sangeros de dinaintea contraofensivei sovietice.
Paulus ar fi trebuit sa-si apere pozitiile cu orice pret, pana la ultimul om. La 30 ianuarie 1943, Hitler l-a avansat pe Paulus la gradul de feldmaresal, in conditiile in care pentru Armata a 6-a nu mai exista nici o sansa de scapare. Cum de-a lungul istoriei militare germane niciun feldmaresal nu se predase niciodata sau nu fusese capturat in viata, semnificatia inaintarii in grad era clara: daca Paulus s-ar fi predat sau nu s-ar fi sinucis, ar fi devenit o rusine pentru armata germana.
In ciuda unor asemenea consecinte si spre dezgustul lui Hitler, Paulus s-a predat cu restul de armata din subordniea sa a doua zi, la 31 ianuarie 1943. Vorbind in fata membrilor Marelui Stat Major, Hitler a declarat:
„Ce ma doare cel mai mult este faptul ca totusi l-am avansat la gradul de feldmaresal. Am vrut sa-i dau aceasta satisfactie finala... Un asemenea om murdareste in ultimul moment eroismul atator multi altii. El ar fi putut sa se elibereze de toata amaraciunea si sa treaca in eternitate si nemurire nationala, dar a preferat sa se duca la Moscova”.
Paulus a devenit un critic vehement al regimului nazist in perioada captivitatii sovietice, alaturandu-se organismului sustinut de rusi Nationalkomitee Freies Deutschland - Comitetul National Germania Libera si a apelat la germani sa capituleze. Mai tarziu a depus marturie pentru procuratura in procesele de la Nürnberg. A fost eliberat in 1953, cu doi ani mai inainte de repatrierea prizonierilor germani din inchisorile si lagarele sovietice.
Friedrich Paulus a lucrat in RDG ca inspector de politie si a decedat in 1957 la Dresda.
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

general german
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1737 (s) | 34 queries | Mysql time :0.018670 (s)