News Flash:

Generatiile de sacrificiu ale Romaniei

20 Octombrie 2013
1980 Vizualizari | 0 Comentarii
Am avut generatii care au trait in epoci golite de viata, dar si generatii care si-au creat propriile epoci. Unele generatii au avut sansa sa faca istorie, altele sa-i suporte capastrul. Numai asa ne putem explica straniile urcusuri si coborasuri care s-au produs in istoria noastra. Impresionanta alternanta intre prosperitate si mizerie, intre stralucire si decadenta, intre glorie si umilinta. Cine va triumfa pana la urma? Geniul bun? Geniul rau? E prea mult timp de cand suprematia o are acesta din urma. Intrebarea e: pana cand? Pentru totdeauna, poate. Sa fie oare cu putinta? Cu toate ca tara asta a realizat lucruri marete, ea nu a avut mai niciodata in lucrarile pe care le-a intreprins multumirea de a le fi dus pana la capat, prin ea insasi, prin fortele sale proprii. Tot ce a inceput ea a trebuit sa sfarseasca in judecata altora. Fenomenul acesta e, de altfel, foarte vechi. Toata istoria noastra e plina de inceputuri stralucite, de intreprinderi generoase, de initiative promitatoare, toate insa curmate brusc de o generatie sau alta, potrivit ziarularges.ro.
Generatiile sunt randuri de oameni care fac sau suporta istoria, cu mijloace diferite. Fiecare generatie a luptat cu mijloacele epocii respective: generatia lui Horia a luptat cu jalba pentru dreptate, apoi cu coasa si toporul, cu bata.
La fel, generatia lui Tudor Vladimirescu a luptat cu coasa si cu toporul; pustile erau prea scumpe. De asemenea, la 1848 s-a luptat prea putin cu armele; lupta s-a purtat cu armele idealului national. Generatia primei Uniri a luptat exclusiv cu aceasta arma a idealului national. Cea a Independentei e prima generatie care a luptat cu armele moderne: pusca si tunul. Lupta generatiei Unirii de la 1918 s-a purtat atat cu arma de foc, cat si cu cea a idealului national. A urmat generatia enciclopedismului papinian, generatia lui Petre Tutea, Emil Cioran, Mircea Eliade, Mircea Vulcanescu. “Crescuta in vremi anormale si plasmuita in tensiunea acestor vremuri, generatia noastra, afirma M. Vulcanescu, nu e facuta pe masura vremurilor normale. E in ea ceva neispravit, ceva care nu se potriveste masurii. Nu se simte in lagul ei decat in tensiune”. Ce se mai poate vorbi despre generatia de la Pitestiul lui Nicholski incoace, cu tot prapadul instaurat?
Ce se poate vorbi despre generatia mea, care a iesit din barbarie si a nimerit direct in decadenta? Astazi nu ne mai spune nimic figura pierduta a lui Cioran, cu parul valvoi si cu frumusetea lui de demon rebel. El a fost obsedat de certitudine, noi de speranta. Cati dintre noi n-am parcurs toate nelinistile si n-am aratat pumnul zeilor in prabusirea noastra pe altarul sperantei? Sigur, nu sunt adevaruri absolute, mai ales in societate. Sunt numai raporturi intre fenomene, raporturi schimbatoare, pe care trebuie sa le recunoastem. Astazi trecutul vine cu vestigii ce aminteste de el, iar prezentul cu abandonarea acestora. De exemplu, ce le-a mai ramas batranilor nostri sa faca in prezent? Nu stiu! Ei insa mai vor sa spuna ceva, fac mimice de surdomuti, dau din maini cu disperare, pentru a umple un gol in sufletele lor. Iata ce face istoria din noi! Parca ne impiedica sa gasim calea care duce la echilibrul dintre ceea ce suntem si ceea ce suntem sortiti sa fim. Destinul nostru ne duce acolo unde se atinge asemenea tensiune in care nu-si mai pot gasi locul nici iluzia, nici speranta. Aceasta este, desigur, o drama, in care acel niciodata posibil pune punct fericirii de a trai. Minciuna data de iluzie devine inutila. Ea nu te mai poate apara de nimic si, eliberat, adevarul explodeaza. El se numeste sacrificiu.
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

generatii umilinta tudor vladimirescu petre tutea emil cioran
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1617 (s) | 23 queries | Mysql time :0.013030 (s)