News Flash:

Gheorghe I. Bratianu sau umilirea istoriografiei romanesti

23 Septembrie 2013
2270 Vizualizari | 0 Comentarii
Gheorghe I. Bratianu este nepotul lui Ion C. Bratianu si fiul lui Ionel Bratianu si al printesei Maria Moruzi-Cuza.
Viitorul mare istoric Gheorghe Bratianu s-a nascut la 28 ianuarie 1898 la Ruginoasa, in judetul Iasi. Dupa absolvirea Liceului National din Iasi (promotie 1916) se va inrola voluntar in armata pentru a participa la razboiul de reintregire a tarii, potrivit aesgs.ro.
In 1917 se va inscrie la Facultatea de Drept din Iasi pe care a absolvit-o in 1920. Fiind atras de istorie va abandona cariera juridica si se va inscrie la Universitatea Sorbona din Paris, unde frecventeaza cursurile unor istorici prestigiosi, precum Ferdinand Lot si Charles Diehl, si va obtine doctoratul in 1929. Vocatia pentru istorie s-a ilustrat in prima sa lucrare, intitulata “O oaste moldoveneasca acum trei veacuri”. Lucrarea a fost publicata de catre Nicolae Iorga si a reprezentat debutul istoriografic al unui tanar de numai 16 ani. In 1924 va deveni profesor universitar la catedra de istorie universala a Universitatii din Iasi, iar din 1940 a Universitatii din Bucuresti.
In 1942 va fi primit in randurile membrilor titulari ai Academiei Romane. Gheorghe I. Bratianu va indeplini functia de director al Institutului de Istorie Universala din Iasi (1935 – 1940) si apoi al Institutului de Istorie Universala "Nicolae Iorga" din Bucuresti (1941 – 1947).
Gheorghe I. Bratianu se va inscrie in 1926 in Partidul National Liberal iar la 12 octombrie 1927 va deveni sef al organizatiei Iasi a PNL. In 1930, omul politic Gheorghe I. Bratianu va da curs sugestiilor regelui Carol al II-lea si va sparge unitatea PNL prin crearea unei noi formatiuni politice: PNL Gheorghe Bratianu. Comportamentul regelui Carol al II-lea in arena politica il va determina pe istoric sa revina, in 1938, in sanul PNL. In planul politicii externe, Gheorghe I. Bratianu a fost un adversar hotarat al unei aliante cu URSS si a fost convins de faptul ca o alianta cu Germania nazista ar fi un lucru benefic pentru Romania. Regele Carol al II-lea a scris in jurnalul sau ca istoricul Gheorghe I. Bratianu era „marele apostol al intelegerii cu Germania”.
Omul politic Gheorghe I. Bratianu nu va participa la sedintele Consiliului de Coroana din 27 iunie 1940 cand am cedat Basarabia, Bucovina de Nord si tinutul Herta, ci numai la cea din noaptea de 30 spre 31 august 1940. El a fost pentru o rezistenta militara deoarece cedarea va aduce „prabusirea, prabusirea prin demoralizare, neputinta si anarhie”. La 22 iunie 1941 a fost mobilizat in cadrul Diviziei 7 infanterie unde a activat pana la 12 iulie 1941. Dupa acea data a fost transferat la Corpul de Cavalerie, pana la 30 noiembrie 1941, in cadrul Biroului 2 informatii-contrainformatii, ca translator de limba germana. In perioada 1 – 30 noiembrie 1941, capitanul Gheorghe I. Bratianu a fost detasat la Marele Stat Major, Sectia I, Biroul studii-legi. Istoricul avea sa mai fie concentrat, tot la Corpul de Cavalerie, in perioada 16 iulie – 24 septembrie 1942. A participat la campania acestei mari unitati in Peninsula Crimeea si Caucaz.
In anii 1941-1942, va tine cursul intitulat Chestiunea Marii Negre la Universitatea Bucuresti. La 15 decembrie 1941, in lectia de deschidere a cursului despre istoria Marii Negre, Gheorghe I. Bratianu vorbea despre “spatiul de securitate” al Romaniei, un termen geopolitic pe care il va defini ulterior drept spatiul care “cuprinde acele regiuni si puncte fara de care o natiune nu poate indeplini nici misiunea ei istorica, nici posibilitatile care alcatuiesc destinul sau”. El va face o distinctie intre spatiul de securitate, spatiul etnic si spatiul vital. Spatiul etnic era “spatiul locuit de acelasi popor, in sensul de natiune”, iar spatiul vital era un “raport de forte”, “spatiul peste care se intinde la un moment dat expansiunea unei forte”. Spatiul de securitate putea sa coincida cu spatiul etnic-de unde rezulta o “pozitie tare”-, putea, insa, sa-l si depaseasca. Afirmarea spatiului de securitate nu inseamna vointa si dorinta de-a acapara un “spatiu vital”, deci nu este expresia unei forte in expansiune.
Istoricul Gheorghe I. Bratianu identifica doua “pozitii cheie”, respectiv pozitii geopolitice decisive pe care Romania trebuia sa le includa obligatoriu in calculele ei strategice: “1.Intrarea Bosforului si, in general, sistemul stramtorilor care duce navigatia dincolo de aceasta mare inchisa; si 2.Crimeea, care, prin porturile ei naturale, prin cetatile ei din timpurile cele mai vechi, prin bastionul maritim inaintat pe care-l reprezinta in Marea Neagra este evident o pozitie stapanitoare peste tot complexul maritim de aci. Cine are Crimeea poate stapani Marea Neagra. Cine n-o are n-o stapaneste. Este evident ca aceasta problema se leaga de chestiunile noastre, pentru ca, in definitiv, ce sunt stramtorile altceva decat prelungirea gurilor Dunarii”. Tot el adauga ca “notiunea spatiului de securitate presupune ca noi nu putem ramane indiferenti fata de ce se petrece in aceste doua pozitii cheie ale unei mari atat de strans legate de existenta noastra”. Istoria veacurilor XIX si XX era sintetizata de Gheorghe I. Bratianu ca fiind “o lupta pentru Marea Neagra intre Rusia si Europa”.
Dupa 23 august 1944, Gheorghe I. Bratianu va suferi consecintele atitudinii sale politice si stiintifice anti-rusesti/sovietice. In 1947 este suspendat de la Universitate si de la directia Institutului de Istorie Universala „Nicolae Iorga”.
I se fixeaza domiciliu fortat si i se va interzice sa aiba contacte externe. In aceasta perioada de arest la domiciliu, Gheorghe I. Bratianu va termina volumul despre Istoria Marii Negre. La 9 iunie 1948, odata cu reorganizarea Academiei Romane, care isi schimba denumirea in Academia Republicii Populare Romane, Gheorghe I. Bratianu pierde calitatea de academician ca, dealtfel, si alte 97 de personalitati stiintifice si culturale romanesti. In noaptea de 7 spre 8 mai 1950, este arestat de Securitate si intemnitat la inchisoarea din Sighetul-Marmatiei, fara sa fie judecat si condamnat. In noaptea de 23 spre 24 aprilie 1953, Gheorghe I. Bratianu a murit in inchisoare, la varsta de 55 de ani, in conditii inca neelucidate. Potrivit marturiilor altor detinuti, se pare ca s-a sinucis prin strangulare, neputand sa mai suporte chinurile detentiunii. Dupa alte surse se presupune ca a fost batut de un gardian pana cand Gheorghe I. Bratianu a murit. In octombrie 1971, familia a fost autorizata sa-l dezgroape din cimitirul din Sighet si sa-l reinhumeze in cavoul Bratienilor de la Florica/Stefanesti, din judetul Arges, intr-o nisa, alaturi de unchiul sau Constantin I. C. Bratianu. Deasupra nisei sta scris: „Au murit la Sighet, neclintiti in credinta lor”.
In calitatea sa de istoric, Gheorghe I. Bratianu a sustinut cu tenacitate si rigoare stiintifica teza continuitatii poporului roman in spatiul carpato-danubiano-pontic. Lucrarile sale asupra prezentei romanesti in Basarabia sunt reprezentative pentru statura istoricului si constiinta omului politic. I s-a propus, dealtfel, sa se dezica de tezele despre Basarabia, dar a refuzat, asumandu-si cu luciditate responsabilitatea pentru cele scrise. „Adevarul ramane, indiferent de soarta celor care l-au servit”, scria Gheorghe I. Bratianu pentru eternitate.
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

istoric ruginoasa iasi liceului national nicolae iorga pnl condamnat
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1662 (s) | 34 queries | Mysql time :0.017578 (s)