News Flash:

Gheorghi Malenkov, lider al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice

5 Ianuarie 2015
1778 Vizualizari | 0 Comentarii
Gheorghi Malenkov
Gheorghi Maximilianovici Malenkov (26 decembrie stil vechi/8 ianuarie stil nou 1902 – 14 ianuarie 1988) a fost un politician sovietic si lider al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice, colaborator apropiat al lui Iosif Vissarionovici Stalin. A fost pentru cateva luni, dupa moartea lui Stalin, conducatorul Uniunii Sovietice (martie – septembrie 1953), iar in anii 1953-1955 prim-ministru al URSS.

Malenkov s-a nascut in Orenburg, Rusia, in familia unui ofiter. A fost recrutat in Armata Rosie in 1919 si a aderat la partidului bolsevic in aprilie 1920. In armata a avut functia de comisar politic. Dupa plecarea din armata a studiat la Scoala Superioara Tehnica din Moscova, pe care a absolvit-o in 1925. A devenit activist de partid si unul dintre oamenii de incredere ai lui Stalin. Impreuna cu Lavrenti Beria, Malenkov l-a ajutat pe Stalin sa desavarseasca epurarile masive ale societatii sovietice de la sfarsitul anilor 1930. A fost unul dintre rivalii lui Beria.

Vezi si Istoria spionajului sovietic in Statele Unite

Malenkov a fost cooptat in Biroului Politic al CC al PCUS in 1946. Desi temporar cazut in disgratie, pierzand in fata rivalilor sai Andrei Jdanov si Lavrenti Beria, Malenkov a reusit sa recastige increderea lui Stalin dupa iesirea lui Jdanov de pe scena politicii. Beria si Malenkov si-au unit eforturile si au reusit sa-i elimine din partid pe toti aliatii lui Jdanov si sa-i trimita in lagarele de munca ale Gulagului. In 1952, Malenkov a devenit membru al Secretariatului CC al PCUS.

Dupa moartea lui Stalin (1953), Malenkov a ajuns in cea mai inalta functie la care putea spera. Sustinut de Beria, Malenkov a ajuns presedinte al Consiliului de Ministri si secretar general al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice. La 13 martie 1957, Malenkov a fost constrans sa-si dea demisia din cauza opozitiei celorlalti membri ai prezidiului. Nikita Hrusciov a preluat in septembrie functia de prim secretar al PCUS, inaugurandu-se astfel o perioada de putere duala.

Vezi si Primavara de la Praga - Negocierile cu sovieticii

Malenkov a mai ramas in functia de prim-ministru pentru alti doi ani, perioada in care a fost conducatorul de facto al Uniunii Sovietice. In acest rastimp, si-a facut cunoscuta opozitia fata de proliferarea armelor nucleare, declarand ca „un razboi nuclear ar duce la distrugerea globala”. Malenkov s-a pronuntat totodata in favoarea reorientarii economiei spre productia bunurilor de larg consum, cu un accent mai scazut pus pe industria grea, pozitie pe care a urmat-o succesorul sau, Nikita Hrusciov (1955 – 1964).

Malenkov fost fortat sa demisioneze in februarie 1955, dupa ce a fost atacat pentru legaturile prea stranse avute cu Beria (executat in decembrie 1953, invinuit de inalta tradare), cat si pentru ritmul prea lent al reformelor, indeosebi in privinta reabilitarii fostilor detinuti politici.

Malenkov a ramas unul dintre membrii Biroului Politic (cu denumirea schimbata in „Prezidiu”). In 1957, a fost nevoit din nou sa demisioneze, dupa esecul tentativei de inlaturare a lui Hrusciov din functia de secretar general al partidului. Impreuna cu Malenkov au fost demisi din functii si Nicolai Bulganin, Viaceslav Molotov si Lazar Kaganovici (asa-numitul grup antipartinic). Spre deosebire de practicile din timpul lui Stalin, Hrusciov le-a crutat vietile, dar le-a redus drastic influenta in viata politica sovietica. Malenkov a fost exclus din PCUS. A fost numit director al unei hidrocentrale din Kazahstan. A ramas in acea republica sovietica central-asiatica pana la moarte.
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

lider uniunii sovietice prim-ministru urss orenburg rusia armata rosie
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.2356 (s) | 23 queries | Mysql time :0.073958 (s)