News Flash:

Greseala facuta de toti credinciosii. Cum sa-ti spovedesti corect pacatele?

12 Februarie 2015
1147 Vizualizari | 0 Comentarii
La spovedanie, sa te caiesti spunandu-ti pacatele! Cateodata cei care vin la spovedanie, incep de exemplu sa povesteasca urmatoarele: „Am ajuns ieri acasa si m-a intampinat sotul, care, ca intotdeauna, era baut, i-am facut o observatie si a inceput sa tipe la mine, iar eu m-am infuriat si l-am plesnit peste fata. Bineinteles ca nu am procedat corect. Dar ce aveam sa fac?…” Asta nu e spovedanie. Spovedania trebuie sa fie pocainta si nu o simpla povestire a vietii voastre, si inca cu incercarea de a va indreptati pacatele.

Cu toate acestea, sunt oameni care prin insasi simplitatea lor nu reusesc sa se caiasca in alt mod si desigur ca duhovnicul accepta spovedania lor si intr-o astfel de forma, dar corect ar fi sa se spuna astfel: „Sunt rea si foarte manioasa, iar atunci cand sotul meu nu s-a purtat cuviincios, m-am maniat si l-am plesnit. Pentru aceasta imi pare foarte rau si ma caiesc. I-am cerut iertare si Ii promit Domnului ca niciodata nu ma voi mai purta astfel”. Din punctul meu de vedere cam asa ar suna o spovedanie corecta.

Vezi si Aparitie misterioasa a imaginii Fecioarei cu pruncul, in Letonia!

Adesea oamenii scriu foarte mult in insemnarile lor si cu prea multe detalii despre ceea ce povestesc, fapt care nu e nici pe departe corect. Mai este si o alta varianta, tot incorecta, cand omul pur si simplu isi enumera pacatele alegand anumite cuvinte: „am pacatuit din cauza orgoliului, din cauza caderii in deznadejde, din cauza maniei…”, „am intrerupt postul, am avut ganduri rele”, copiii spun „m-am purtat urat…” Ce inseamna am pacatuit din cauza „orgoliului”? Ce inseamna ca am pacatuit din cauza „caderii in deznadejde”? Dar din cauza „gandurilor rele”? Dar ca „m-am purtat urat”? Nu trebuie sa povestiti la modul general despre patima pe care o aveti, caci ea actioneaza in toate cele ale voastre, ci despre modul in care apare aceasta patima la voi. De exemplu, corect ar fi sa spuneti nu „m-am maniat pe fiica mea”, ci „am umilit-o pe fiica mea, i-am spus cuvinte nepotrivite, am lovit-o…” Sau, de exemplu, mandria… Cum se manifesta mandria la voi? Ati umilit alti oameni ori ii priviti pe toti de sus? Ori ati insultat pe cineva, dorindu-va sa-l umiliti?

Vezi si Izvorul lui Arsenie Boca a SECAT! Oare ce RAU se prevesteste?


Cu alte cuvinte, spovedania nu trebuie sa fie o povestire in detaliu a tuturor circumstantelor fiecarei fapte, ci trebuie sa fie pocainta la pacatele concrete, insa, pe de alta parte, aceste pacate nu trebuie sa fie denumite intr-un mod aparte. La unii oameni exista tendinta de a gasi denumirea exacta a fiecarui  pacat, pe care in mod bolnavicios cauta sa o afle, si, de asemenea, ei vor sa afle care sunt acele pacate despre care nu se stie. Cativa, de exemplu, intreaba: Ce este aceea lacomie? Dar faradelege? Dar ce este aceasta…? Eu consider ca nu este bine astfel deoarece pacatele trebuie sa le numesti cu acele cuvinte pe care le folosesti in limba contemporana. Cand ne rugam, citim pravila de dimineata si de seara, iar pentru aceasta folosim cuvintele Sfintilor Parinti si ne insusim graiul lor si aceasta este corect, caci astfel invatam limba Sfintilor si invatam raportarea corecta la Dumnezeu, dar cand ne pocaim mi se pare ca ar trebui sa ne caim folosind cuvintele noastre. Trebuie sa spuneti, de exemplu, nu ca ati pacatuit din egoism, ci spuneti ca v-ati prefacut in fata cuiva pentru a obtine bani sau ca ati facut un bine, dorind sa vi se faca la fel… Noi stim ca sunt opt patimi, ca sunt poruncile si in toata simtirea noastra sunt aceste patimi si prin toate incalcarea poruncilor si de aceea trebuie sa ne caim.

Pentru diferite pacate, trebuie sa te caiesti diferit. Este o categorie de pacate necurate, spurcate care nu necesita o pocainta amanuntita, dar sa spuneti in asa fel, incat sa-i dati de inteles duhovnicului ce s-a intamplat cu dumneavoastra, deoarece despre aceste pacate se vorbeste la modul general, ascunzand in spatele lor o teribila deformare a relatiilor dintre barbat si femeie. Sa nu spuneti niciodata pur si simplu „am patima desfranarii”, ci trebuie sa explicati cum apare ea. Nu trebuie sa amintiti in detaliu toate aceste pacate urate, dar trebuie neaparat sa spuneti in asa fel incat preotul sa inteleaga gradul acestui pacat.

Ca sa ma pocaiesc, trebuie sa iau aminte ca in mine este aceasta rea deprindere; pe de o parte, trebuie sa fug de ispita cand aceasta poate aparea, pe de alta sa alung amintirea pacatelor savarsite. In cazul pacatelor mandriei, slavei desarte, furtului, umilirii celorlalti, e necesar sa imi amintesc acestea, mai ales atunci cand apar gandurile de slava desarta.

(Pantelimon Satov, episcop de Smolensk si Viazemsk, vicar al Patriarhului Chiril al Moscovei si al intregii Rusii.doxologia.ro)
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook.

spovedanie pacatele spovedania pocainta domnului lacomie egoism bani
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.2491 (s) | 23 queries | Mysql time :0.077855 (s)