News Flash:

Grigore Hagiu - Referinte critice

26 Septembrie 2014
1347 Vizualizari | 0 Comentarii
Newsletter
BZI Live Video Divertisment
Video Monden
Muzica Populara Curs valutar
EUR: 4.7315 RON (-0.0011)
USD: 4.2103 RON (-0.0036)
Horoscop
berbec
taur
gemeni
rac
leu
fecioara
balanta
scorpion
sagetator
capricorn
varsator
pesti
Poezia lui Grigore Hagiu se releva – dupa cum subliniaza criticul / istoricul literar Ion Pachia Tatomirescu – «in perimetrul unui „modernism bine temperat“». Ca mai toti colegii de generatie, Grigore Hagiu «e constient de faptul ca poezia inseamna scriere cu „creta“ propriului ens pe tabla-cer, jertfire a sinelui, „autoinsicriere“ si pregatire pentru sublimul turnir din privelistea fiintei» (TGrp, 387): N-am sa pot fi niciodata / mai drept / si mai frumos decat un scaun / (...) / si mai impietrit decat o coasa / mai zvelt / si mai melodios decat o vasla / mai economic / si mai adunat decat o barda / (...) / sunt lucrurile / chipurile mele impietrite / mai palide si mai incete / durata lor ce ma conserva / am vreme lunga sa le pot privi / pentru secunda-n care ma voi vedea / incremenit / pe mine insumi / si-acea secunda / nespusa nimanui de nimeni / ma va sparge hotarat / cand trupul retezat de viata / pe sine insusi se contempla / si dovedindu-se el cel mai puternic / resoarbe inapoi tot ce-a vazut... (HSfer, 72).

Vezi si William Gibson - Evitarea armatei, exilul si contracultura

Eroul sau liric – din Sfera ganditoare indeosebi – se releva drept „Omul-Phoenix“: ... plangi suflete / cu lacrimi insa de aripi / noianul care n-ai stiut / si n-o sa stii sa il aprinzi / de lucruri si de ganduri / de cuvinte / (...) // in fata ta cad uriase focuri in cenusa / ingaduie acestui viitor al tau / mereu sa arda inainte-ti / el se retrage vesnic nevazut / platindu-ti greu renasterile tale / chiar si pe-aceasta / inflorind / aripa din aripa / si consumandu-si zborul fara scrum / din osul umarului pana-n varful lor... (HSfer, 105). Subliniidu-i «o originalitate de structura frapanta», criticul literar Nicolae Ciobanu remarca in poezia lui Grigore Hagiu «acuitatea ardenta a starii de constiinta intima integral traita si, implicit, comunicata prin „vocea eului“ colectiv; este vorba, adica, de acel „eu“ care in virtutea sublim-dramaticei lui insusiri exponentiale da nastere nobilei „confuzii“ dintre existenta in sine a individului uman si umanitatea insasi careia, de fapt el ii apartine. (...) Fantastica padure este un imn de lauda adresat umanitatii noastre romanesti pentru inalterabila ei putere mitica de a se confrunta, in spiritul unei dramatice demnitati morale, cu incercarile tragice ale existentei in si prin spatiul si timpu-i cosmic.» (CIn, 162).

Vezi si Represiunea Annei Ahmatova din perioada postbelica

De fapt, metafora-simbol a lui Grigore Hagiu, fantastica padure, dupa cum se releva din intregul volum ce poarta acest titlu, nu este altceva decat cetatea-padure, desemnand la alti poeti arheul valahic, metamorfozandu-se intr-„un fantastic oras-padure“: si deodata / crescu in tot orasul / surda-mpotrivire / intai venira trunchiurile mari de brazi / din camioane pe-ntuneric descarcate / pe brate duse in tacere-adanca / si stivuite-aproape de primejdii / sa fie la-ndemana mintii agere si chibzuite / pe urma incepura sa se-nalte / sa sprijine colosii / descumpaniti de piatra / cariatide vechi de lemn // o uriasa mina / la lumina zilei / o fantastica padure / un codru viu in impietrire salvatoare / si fara de coroane si de radacini / cu multele-i coloane numai drepte iuti / vestind cu glas de om si de zapada-nvartejita / acolo unde copleseste greutatea stapanind-o / nascuti aici retrasi aici / sa nu ne surpe valul barbariei / aici ne nastem iar / si nu ne mai retragem // legate-alaturi / cu capiteluri simple / pe talpici de scanduri / tulpinile de brad isi ocupara locul / in vasta randuiala-a fantasticei paduri / trezind indemanarea ce zacea in noi de mii de ani / si-acuma rasufla din nou la suprafata cu putere / strunind incheieturile acestei lumi iesita din tatani / si-n prima noapte / mai linistita parca / miresmele de brad ratacitoare / cazura peste oras («aici ne nastem iar si nu ne mai retragem... (HFp, 33 sq.).

Vezi si Dan Botta - Viata si familia


Grigore Hagiu este un creator de veritabile simfonii poematice, tot o simfonie fiind si suita de poeme turnate in forma fixa, Sonete, volum publicat in 1978, despre care Victor Felea consemneaza: «Cele o suta unul sonete se constituie intr-un mare poem unitar, fara ca bucatile, considerate separate, sa-si piarda relieful propriu, un superb poem dedicat realitatilor tangibile si intangibile ale tarii. El urmareste intr-un aranjament cu discretie intocmit, natura si pamantul romanesc sub iluminarile tuturor anotimpurilor, celebrand totodata, in chipul cel mai firesc, elementele noi, de civilizatie moderna, care au imbogatit peisajul nostru sau rostindu-si cu un patos retinut dar cu atat mai convingator, increderea in oamenii uriasului efort colectiv. Dar „poemul“ nu se opreste numai la atmosfera si la aspectele prezentului, ci inglobeaza cu aceeasi naturalete si spatiul eroic al trecutului, prin evocarea catorva din cele mai reprezentative si mai atasante figuri ale istoriei noastre. In acest fel tabloul poetic primeste toate dimensiunile ne¬cesare si, fara sa aiba caracterul unei fresce sau dinamismul desfasurarilor epopeice, el iti transmite cu limpezime, cu o blanda si ferma forta de penetranta sentimentul plenitudinar al pa¬triei...: Pogor in mine insumi linistit, / spre-adancurile calme de-mplinit, / spre intruparea mea cea mai curata. // Si parca spal un aur limpezit / subt ploi inalte care s-au pornit / din sanctuare dacice de piatra.» (FApa, 72).
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

poezia grigore hagiu eroul liric padure creator simfonii poematice poem
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2019 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1704 (s) | 34 queries | Mysql time :0.017596 (s)