News Flash:

"Groaznicul viciu" a lui Alexandru Odobescu ce i-a adus moartea

21 August 2013
3056 Vizualizari | 0 Comentarii
Alexandru Odobescu (n. 23 ianuarie 1834, Bucuresti - d. 10 noiembrie 1895, Bucuresti) a fost un scriitor, arheolog si om politic roman. A fost ministru al monumentelor (1863-1864), si profesor de arheologie la Universitatea din Bucuresti. Este autorul unui tratat de istorie a arheologiei (Istoria arheologiei, 1877) si a unei monografii dedicate tezaurului de la Pietroasa descoperit in perioada profesoratului sau. (Le Trésor de Pétrossa. Étude sur l'orfèvrerie antique, Tome I-III, Éditions J. Rothschchild, Paris, 1887-1900). A publicat studii de folclor despre cantecele Europei rasaritene (Cantecele poporane ale Europei rasaritene, mai ales in raport cu tara, istoria si datinile romanilor, 1861; Rasunete ale Pindului in Carpati). A publicat studii de istorie literara dedicate literaturii din secolul al XVIII-lea (Poetii Vacaresti, Miscarea literara din Tara Romaneasca in sec. XVIII). Este autorul unor nuvele istorice (Mihnea Voda cel Rau, Doamna Chiajna, 1860) si volume de eseuri (Cateva ore la Snagov, 1909; Pseudokynegeticos, 1874).
O guta rebela, tratata cu morfina, scrie Nicolae Manolescu, „sta la originea groaznicului viciu” a lui Alexandru Odobescu.
Din epistolarul lui Odobescu rezulta ca a avut mereu probleme financiare, inclusiv pentru a-si procura narcoticul. Din bogata corespondenta tinuta in franceza cu sotia sa Alexandra (Sasa) Prejbeanu, unele scrisori, cele foarte intime, insemnate cu formula „pour toi”, au fost in general distruse de ei. Aceasta a fost intelegerea dintre soti. Totusi, cateva epistole de acest gen au supravietuit, dar sunt mai greu de inteles pentru ca, asa cum remarca Nicolae Manolescu, „in unele locuri limbajul este aluziv sau codificat”. Intr-o astfel de epistola din anii 1880, care s-a pastrat in pofida faptului ca pe ea scria „pour toi seule”, Odobescu ii trimitea Sasei (care se intorcea din Rusia) un mesaj in care actul erotic era asociat cu cel narcotic: „Nu de durere vreau sa te aud gemand si sa te simt contorsionata in prima zi a revenirii tale aici. Eu nu sunt morfina, ci ceva mult mai bun, care va servi la injectii si, pentru a le face, exista gata pregatit un ac frumos si gros, care te va penetra, nu mai putin ca morfina. El te asteapta cu o vie nerabdare”.
Mircea Cartarescu se arata indignat de „biografiile sablonizate si falsificate ale scriitorilor romani”, avand „sentimentul ca ti se vinde o butaforie” cand se vorbeste, de pilda, despre „olimpianismul lui Odobescu”, „fara sa se sufle o vorba despre sinuciderea lui din dragoste si despre morfinomania sa”.
Nu stim cu exactitate adevaratul motiv al sinuciderii lui Odobescu. O combinatie nefericita de incurcaturi financiare si probleme sentimentale. Femeia pe care a iubit-o in ultimii ani din viata a fost Hortensia Keminger (casatorita intai cu Al. Davila, apoi cu D. Racovita), „femeia fatala”, mai tanara ca el cu 30 de ani. „Femeia pe care o dumnezeiam”, cum spunea Odobescu. Ea a refuzat sa se casatoreasca cu „amantul ridicul si batjocorit”, cum il descrie I.L. Caragiale, cu „amantul batran”, cum il descrie G. Calinescu. Intr-o ultima depesa, scrisa inaintea sinuciderii, el ii marturisea prietenului Anghel Demetriescu ca iubita i-a fost „adevaratul mormant al inteligentei, al iluziilor, ba chiar al vietii”, facandu-l sa cedeze in fata „usurintei si vulgaritatii simturilor”.
Odobescu a decis sa se sinucida in casa lui din Bucuresti, in noaptea de 5-6 noiembrie 1895, la varsta de saizeci si unu de ani. Incercarea a fost insa ratata, doza de morfina fiind, se pare, prea mica. Ulterior, I.L. Caragiale a descris aceasta scena macabra cu un alt opiaceu, laudanum. „Ajuns acasa, Odobescu scrise cateva scrisori; apoi lua o doza forte de laudanum. Rezultatul acestei prime incercari [de sinucidere] fu la timp combatut ; ingrijirile ingerului pazitor [= sotia sa] il scapara de data aceasta.” In privinta sinuciderii propriu-zise, Caragiale nu ne spune nimic, considerand ca „amanuntele [sunt] deja destul de bine cunoscute in privinta ultimelor momente ale nenorocitului erou”.
Pana la urma, Odobescu s-a sinucis pe 8 noiembrie 1895 (va muri dupa o agonie de doua zile), injectandu-si o supradoza de morfina. De data aceasta, el si-a luat toate masurile de precautie. Pentru a procura o cantitate letala de morfina, a recurs la un truc ieftin. „Introducand pe rand doi medici pe intrari deosebite [ale casei] – scrie G. Calinescu –, acest erou de roman sentimental colecta o suficienta doza de morfina si se sinucise”.
sursa: Andrei Oisteanu, Narcotice in cultura romana. Istorie, religie si literatura, Iasi, Polirom, 2010, pag.142-144/istoriiregasite.wordpress.com/
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

alexandru odobescu scriitor arheolog guta morfina nicolae manolescu
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1750 (s) | 34 queries | Mysql time :0.019983 (s)