News Flash:

Guvernele de pe vremuri... Prima femeie ministru in Romania avea studii la Harvard si iubea sa ajute oamenii

14 Ianuarie 2019
490 Vizualizari | 0 Comentarii
Florica Bagdasar

Epoca patriarhatului in politica romaneasca a apus in urma cu 72 de ani, in 1946, atunci cand Florica Bagdasar a devenit ministrul Sanatatii in guvernul comunist condus de Petru Groza. Nu era din Teleorman, nu a fost europarlamentar, deci ce-a propulsat-o in aceasta pozitie? Calitatea umana!

Florica Bagdasar s-a nascut in Macedonia. Provenea dintr-o familie macedoromana. A inceput liceul la pensionul Pompilian, dar din cauza Primului Razboi Mondial si a refugiului, a continuat liceul in Moldova, la Roman, absolvind liceul ”Roman Voda” in 1920. S-a inscris apoi la Facultatea de Medicina din Bucuresti pe care a absolvit-o in 1925.

Dupa stagiile de medic extern si intern la Asezamintele Brancovenesti a obtinut diploma de doctor in medicina si chirurgie si dreptul de libera practica. In 1927 s-a casatorit cu dr. Dumitru Bagdasar cu care a avut o casnicie model. Proaspat casatoriti, sotii Bagdasar au plecat in Statele Unite, la Boston, la specializare profesionala; Florica pentru a urma cursuri de sanatate publica la Harvard, Dumitru pentru a-si insusi noile tehnici de neurochirurgie la clinica dr. Harvey Cushing, pionierul neurochirurgiei moderne. La Boston Florica Bagdasar a primit bursa Rockefeller.

Dupa ce sotul ei a murit, ministru al Sanatatii din Guvernul Petru Groza, Florica Bagdasar a fost numita succesoarea acestuia. Mandatul acesteia tinut aproape 2 ani. In acele vremuri, tara se confrunta cu foametea si saracia, Moldova luptandu-se cu epidemia de tifos exantematic, iar Dobrogea cu epidemia de malarie.

Faptul ca in 1949 a fost numita conferentiar universitar la Institutul Medico-Farmaceutic din Bucuresti, iar in octombrie 1957 vicepresedinta a organizatiei Crucea Rosie din Romania ar putea sugera ca Florica Bagdasar a avut o cariera de neintrerupta ascensiune, insa intre anii 1953–1956 a fost in dizgratie, la un pas de lichidare.

Campania contra Floricai Bagdasar a inceput in august 1948, cand, fiind in inspectie in Dobrogea in cadrul campaniei antimalarie, Florica Bagdasar a fost eliberata din functia de Ministru al Sanatatii fara vreo explicatie prealabila.

Au urmat ani de zvonuri contradictorii, de intimidare, aparitia agentilor provocatori. In 1951 colaboratoarea ei cea mai apropiata la Centrul de Igiena Mintala, Florica Nicolescu, a fost arestata, fara mandat de arestare, ca dupa doi ani de inchisoare sa fie eliberata, fara sentinta de judecata, fara proces, fara a afla care erau acuzatiile care i se aduceau.

Campania contra Dr. Florica Bagdasar a culminat pe 18 ianuarie 1953, cu un articol de fond din ziarul Scinteia intitulat ”Pentru lichidarea deformarilor antistiintifice in domeniul pedagogiei”.

Imediat dupa aparitia articolului, Centrul de Igiena Mintala a fost vizitat de o delegatie oficiala; si in ciuda aprecierii elogioase date de prof. dr. Vlad Voiculescu, Florica Bagdasar a fost ”eliberata” din functia de director si nevoita sa predea pe loc dosarele si cheile Institutului.

Socul a fost atat de mare incat s-a imbolnavit grav, a fost internata multa vreme in spital (Filaret), a avut nevoie de o operatie grea de plamani, dupa care insa, in mod miraculos, a inceput recuperarea.

Intre timp articolul din Scanteia a fost ”prelucrat” in sesiuni speciale la toate scolile si spitalele din tara, dupa cum decretase Partidul. Fulminantul articol din Scanteia o acuza pe Florica Bagdasar de ”cosmopolitism”, de ploconire slugarnica in fata putredei ideologii burgheze, de pervertirea psihiatriei infantile prin introducerea unor curente obscurantiste de tip Freud etc.

A fost anchetata in repetate randuri. A ramas fara nici un venit, fiindca pensia dupa sotul ei de la Academie a fost de asemenea taiata, iar ”Spatiul locativ” a obligat-o sa imparta apartamentul unde locuia cu fiica ei, cu o alta familie cu doi copii. Ostracizarea a fost completa: a fost o perioada de inversunata dizgratie politica, de persecutie, de lipsuri materiale, de boala.

Ironia soartei a facut probabil ca boala ei atat de grava s-o salveze de la o soarta si mai cumplita, aceia a unui „proces de demascare” in sensul asa-ziselor devieri.

La sfarsitul lui 1956 valul de teroare stalinista trecuse peste Florica Bagdasar si au inceput demersuri de „reabilitare” (concomitent cu programul de „destalinizare” initiat de Hrusciov in URSS). I s-a propus sa reintre in partid, dar a refuzat. In schimb, in octombrie 1957 a fost numita vicepresedinta a Crucii Rosii din Romania, pozitie in care a functionat cativa ani. De asemenea, i s-a dat permisiunea de a calatori si a avut posibilitatea sa-si revada fiica de mai multe ori in strainatate.

A continuat sa traiasca in Romania pana la sfarsitul vietii in 1978, fiind o prezenta ”cvasi-singulara” dupa aprecierea lui Valeriu Negru: „din punct de vedere politic a fost tolerata, dar nu agreata”.

Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

epoca patriarhatului politica romaneasca florica bagdasar sanatatii
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2019 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1955 (s) | 34 queries | Mysql time :0.018995 (s)