News Flash:

Harem – de la mitul placerilor sexuale, la regulile stricte din Palatul Sultanilor

7 Martie 2013
5772 Vizualizari | 0 Comentarii
Harem
Acest cuvant, care in araba inseamna loc interzis, a ajuns sa fie sinonim cu tot felul de imagini care fluctueaza de la un paradis al pacerilor carnale, la o inchisoare a femeilor ajunse pe mana otomanilor sau a arabilor.  Ce este adevarat si ce nu din povestile fanteziste tesute in jurul acestei institutii, dar si parte a locuintelor musulmane, ramane de vazut.

Despre aceasta institutie s-au pastrat putine lucruri si detalii. Multe din reprezentarile pictorilor din diverse epoci sunt doar legende fanteziste In primul rand haremul este exclusiv o institutie musulmana. Totusi casatorii multiple si apartamente rezervate sotiilor, concubinelor si sclavelor se intalnesc si la alti lideri din Asia si nu numai. Un exemplu celebru este imparatul chinez care avea o mai multe sotii de diferite ranguri, dar si concubine. Acestora le erau rezervate apartamente specifice in Palatul Interzis.

Revenind totusi la Suleyman Magnificul si la epoca sa, atat serialul turcesc, cat si istoricii vorbesc despre influenta pe care o sclava ruteana, fiica unui preot, pe nume Roxelana, ajunge sa o manifeste asupra unuia dintre cei mai puternici oameni ai secolului al XVI-lea. Ea va deveni Hurrem Sultan, sotie oficiala si va fi favorizata impreuna cu copii ei, in defavoarea celorlalti. Mai mult chiar dragostea lui Suleyman pentru aceasta va face ca acesta sa ia multe decizii, inclusiv de strategie politica si diplomatica, influentat sau impreuna cu ea. Lucrurile acestea sunt oarecum exceptionale intr-o oarecare masura, pentru ca nu vorbim de o casatorie monogama si pe de alta parte deschid in istoria imperiala otomana o perioada in care haremul capata o influenta extrem de mare.

Inainte sa prezentam regulile dupa care functioneaza haremul si cum trebuie el vazut in structura interna a Palatului Imperial, poate ar fi cazul sa spunem povestea cadanei sau favoritei lui Suleyman Magnificul dupa moartea Roxelanei. Faptul ca totul era reglementat cu strictete si alegerea sotiilor sultanului nu erau intamplatoare o arata soarta acesteia. Ea si-a vandut randul altor cadane pentru a strange suma necesara construirii unei moschei pe numele sau. Din acest motiv sultanul a ordonat sugrumarea ei zicand ca „nu te poti astepta la credinta de la o femeie care vinde si schimba culcusul meu”.

Haremul in constiinta colectiva, folosit ca instrument de propaganda

Haremul este in prezent asul din maneca feministelor cand aduc, inevitabil, vorba despre mult trambitata exploatare a femeilor de catre barbati. Pe de alta parte antropologii si etologii fac trimiteri la harem pentru a sublinia natura poligama a speciei Homo Sapiens, in timp ce curentele antiislamice, aflate la mare moda il situeaza in avarganda cruciadei lor mediatice.

Intr-o astfel de situatie ne intrebam pe buna dreptate unde este adevarul? Si mai ales cine sunt vinovatii? Sau totul este un joc absurd si neinteles azi in care situatiile istorice, framantarile sociale si insasi natura interioara a oamenilor sunt actorii principali care au creat si mentinut acesta adevarata institutie?

Casatoriile multiple sunt inca o practica destul de intalnita azi. Interesant este ca ele se fac  in ambele sensuri. In vreme ce noi cunoastem mai mult forma poligina , sub forma haremurilor de musulamane, africane sau a ce din antichitate de la egipteni, persani sau chinezi, toate acestea compuse din femei, trebuie spus ca in mai multe regiuni din Tibetul de azi se practica casatoriile poliandre, in care o femeie se casatoreste cu toti fratii sotului ei.

Sistemul de robi sau tributul de sange

Lasand deoparte confuziile din care multi au dezvoltat teorii si materiale de propagada, printre care acelea ca haremul era inchisoarea femeilor, locul unde se faceau tot felul de orgii sexuale sau dimpotriva ca numarului prea mare de cadane, facea ca unele dintre ele imbatraneau si mureau virgine pentru ca sultanul nu avea timp de ele, sau uitandu-le numele si infatisarea, haremul otoman avea o serie de reguli stricte si clare.

El facea parte integranta din sistemul de robi (kul) pe care se baza intreaga societate otomana, nu doar cea a Palatului Imperial. Palatul Sultanilor era centru guvernarii statutlui otoman. Guvernatorii, comandantii militari si toti cei care exercitau autoritatea imperiala veneau in Palat si erau servitorii – robii sultanului. Acestia trebuiau sa datoreze tot sultanului si sa il urmeze orbeste. In palat ei primeau o educatie speciala , dupa care erau numiti in diverse functii de stat.

Robii datorau totul sultanului si de aceea legaturile cu familia crestina sau de o alta religie decat cea islamica erau retezate inca de la recrutarea in devsirme. Copii erau recrutati la varste fragede pentru a deveni robi ai sultanului 3-7 ani, doar de la familiile crestine sau de o alta religie decat cea musulmana din toate regiunile care apartineau exclusiv Imperiului. Tarile Romane, care erau platitoare de tribut si vasale nu aveau acest tribut de sange asa cum se insinueaza in filmul lui Sergiu Nicolaescu, Mihai Viteazul. In plus dreptul de viata si de moarte asupra robilor il avea doar sultanul, nimeni altcineva.

Pana la Mahomed al II-lea, cuceritorul Constantinopolelui, alegerea vizirilor se facea dintre musulmanii nativi, in particular ulema-le. Dupa ce acesta a ales un mare vizir dintr-o veche familie de birocrati, la moartea acestuia, yenicerii instigati de pasa-lele provenite dintre robi l-au ucis intr-un mod brutal si au impus regula ca marelel vizir sa vina doar dintre oamenii cu status de robi. Trebuie spus ca robi nu puteau fi copii ai musulamnilor. Motivul era acela ca in cazul in care copii vor ajunge in diverse functii isi vor sprijini familia mai mult decat pe sultan. Ne vom opri aici cu prezentarea sistemului de robi pentru ca el reprezinta un subiect aparte care impune o tratarea atenta si detaliata tocmai pentru a intelege ca acesti robi erau atent pregatiti, iar mentalitatea otomana despre sclavi si robi nu este asemanatoare cu cea general vehiculata. Fiecare dintre acesti indivizi aveau propria lor sansa sa devina o personalitate pe criterii de merit. Haremul este parte integranta in acest sistem de robi. Daca de robii baietii care urmau sa devina paji si sa ocupe diverse functii in cadru administratiei palatului sau a birocratiei de stat se ocupa kapi agasi – eunucul alb, superintendentul intregului Palat, de roabe se ocupa harem agasi – eunucul negru. Rolul acestuia va creste mereu in momentul in care influenta uneia dintre sotii sau a haremului in ansamblu isi va face simtita prezenta asupra sultanului.

Spre exemplu la 1475 erau 400 de femei sclave in Palatul de la Topkapi. Toate aceste fete treceau printr-un proces de educatie si intruire. Cand ajungeau la palat toate erau novice – acemi-i. Sub supravegherea kahya kadin-ei – femeia supraintendent ele erau formate ca femei rafinate. Invatau principiile islamului dar in acelasi timp si alte indemanari: broderia, cusutul, dansul, cantatul, folosirea instrumentelor muzicale, teatrul de marionete, nararea etc. Ca fiecarui paj in parte caruia i se incurajau aptitudinile, femeile din harem erau incurajate sa se dezvolte fiecare in directiile in care le aratau talentul lor. In timp novicele dobandeau diferite ranguri: cariye, sagird, gedikli si usta. Din ultima categorie erau alese femeile care ajungeau efectiv in patul sultanului. Acestea se numeau haseki – favorite. Dintre ele erau alese cele patru sotii (patru este cifra pe care este considerata canonica de legea islamica). Acestea deveneau kadin –cadane. Totusi daca o favorita nastea un copil de sex masculin devenea bas-kadin si se bucura de o intaietate intre celelalte femei, primind chiar un apartament separat pentru ea si copii sai.

Un statut special aveau sotiile canonice luate de sultani dintre fiicele diversilor conducatori straini. Ele ajungeau direct in varful ierahiei, dar sultanul putea sa aiba o alta favorita. Cea care stapanea efectiv haremul era mama sultanului in functie – valide sultan. Ele puteau fi de multe ori dintre favorite si nu dintre sotiile recunoscute de seriat, legea islamica. In aceste conditii chiar a exista o perioada in care casatoriile canonice chiar nu au fost incurajate, iar influenta valide-sultan-elor a crescut  foarte mult 1574-1687. Eunucul negru se afla in aceeasi subordonare fata de valide-sultan, precum eunucul alb fata de sultan.  Dupa moartea mamei sultanului, prima kadana devenea conducatoarea haremului.

Femeilor nu le era ingaduit sa il intalneasca oricum pe sultan. Ele trebuiau sa se ascunda cand ii auzeau papucii de casa ai acestuia tinutuiti in cuie de argint. Nu era permis ca sultanul sa se indragosteasca de vreo novice. Personalul haremului ca si pajii primeau un stipendiu zilnic si o inzestrare cu haine, fiecare avand o uniforma speciala. Ideea ca 400 sau mai multe femei stateau timp de zeci de ani la dispozitia unui sultan este gresita pentru ca multe fete deveneau sotii ale pajilor atunci cand acestia paraseau Palatul pentru servicii in afara acestuia. Recrutarea si iesirea din serviciul direct al sultanului era un proces continuu.

Exista marturii ca moda pentru femeile din harem era putin diferita decat cea pe care o avem azi. Ideea ca omul frumoas trebuia sa fie in primul rand gras, vine tot din aceasta zona a haremului. Despre eunuci si paza haremului

Paza haremului era asigurata de eunuci, seful celor care pazeau haremul sultanului fiind cel negru. Ideea aceasta ca niste barbati, care totusi nu puteau ravni la sotiile liderului, sa le pazeasca este dustul de veche si intalnita din anticul Sumer . Termenul de eunuc provine din greaca veche si semnifica “pazitorul dormitorului”, insa dupa cum am vazut meseria era mult mai veche. Originea eunucilor in cadrul haremurilor nu vine de la musulmani, ci din Imperiul Bizantin, pe care acestia l-au cucerit bucata cu bucata. In cadrul curtii imperiale a Bizantului activau multi astfel de eunuci angajati in functii administrative si comerciale. Chiar imparatul Constantin, cel care a adoptat crestinismul drept religia oficiala in Imperiul Roman, era inconjurat de eunuci plasati in posturi si functii inalte la curtea sa. Dupa ce cuceritorii musulmani de origine araba au cotropit provinciile din est ale bizantinilor si au intrat in contact cu eunucii, acestia si-au trait perioada de aur in cadrul haremurilor arabilor si ulterior ale turcilor.

Istoria omenirii cunoaste mai multe tipuri de castrare. Acolo unde castrarea nu era folosita drept o pedeapsa sau o mutilare a dusmanilor in timpul bataliilor si dupa acestea, ea aparea sub doua forme. Prima avea ca scop taiarea testiculelor si era cel mai comun procedeu folosit pentru eunucii din Roma, Persia si Arabia. Cealalta forma, denumita “marele sigiliu sacru”, era adesea folosita de secte cu motivatie religioasa sau drept pedeapsa pentru viol. In acesta varianta atat testicuele, cat si penisul erau retezate. De-a lungul timpului, lipsiti de propria sexualitate, eunucii si-au gasit refugiul in intrigi, politica, specula, administratie, ajungand uneori sa fie cei care conduceau Imperiul Otoman si nu numai din umbra, alaturi de sultane (mamele sau sotiile liderilor), primele femei din ierarhia feminina a haremului.

sursa:historia.ro 
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook.

araba interzis otomanilor arabilor imparatul palatul interzis
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2017 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1507 (s) | 36 queries | Mysql time :0.019311 (s)