News Flash:

Hidromelul, elixirul tineretii

15 Aprilie 2013
2507 Vizualizari | 0 Comentarii
Hidromelul, licoarea pe baza de miere de albine, era cunoscuta inca din antichitate, fiind considerata in genere un leac impotriva imbatranirii. Bautura isi are obarsia probabil in Babilon, cunoscandu-se acum 4000 de ani faptul ca divina bautura are capacitatea de a vindeca rani si de a spori pofta de mancare, precum si de a elimina impotenta.
Alti invatati imping si mai mult in timp originile sale, in India acum 6000 de ani. La noi in tara prima documentare a hidromelului apare in anul 1413, cand negustorii brasoveni platesc impozit pentru comercializarea acestuia.

Oricum, nu este de mirare ca hidromelul a fost dintotdeauna atat de apreciat in diverse culturi, data fiind bogatia de vitamine a mierii care are in compozitie apa biologica si peste 400 de substante nutritive care mentin trupul tanar si sanatos, printer care vitaminele C, A, D, K, complexul B, potasiu, calciu, magneziu, fosfor, selenium, crom sau iod. Se si prepara simplu, respectand cantitatile si timpul de macerare: intr-o sticla de 1 litru se pun opt linguri de miere poliflora lichida si o jumatate de lingurita de polen de albine, peste care se adauga apa plata. Dupa 2-3 zile in care se agita si se lasa la macerat, se obtine o licoare usor alcoolizata, cu efecte tonice, euforizante, revigorante, dar si…afrodisiace. In prepararea hidromelului mai poate intra fermentul din diverse fructe. Se strang fructele coapte, se fierbe apa si se raceste la 45 de grade, pentru fiecare litru de apa se adauga cate 300 de grame de miere; fructele zdrobite se pun in damigeana (pentru fiecare kilogram de fructe se adauga 3 litri de apa cu miere), care se tine doua luni la 20 de grade pentru fermentatie. Calitatea hidromelului creste cu vechimea.

Prepararea si folosirea hidromelului sunt atestate in societatile elena, romana, egipteana, balto-slava, fino-ugrica, celtica, germanica, dar si geto-daca. Cateva insemnari ale autorilor antici pomenesc de importanta produselor apicole la daci:

“Posidoniu afirma ca misii,neam trac din dreapta Dunarii se feresc din cucernicie a manca vietati motiv pentru care nu se atingeau de carnea turmelor lor.Se hranesc insa cu miere,lapte si branza,ducand un trai linistit.”(Strabon,Geografia-in jurul anului 25-a.Ch.)

“Locuitorii din Dacia sunt obisnuiti cu miere cu lapte si fier. “(Ptolemeu,Geografia -in jurul anului 150 p.Ch).

“De acolo am calatorit pe un drum neted, asezat intr-o campie si am trecut peste mai multe rauri navigabile, dintre cele mai mari,dupa Istru,era asa-numitul Drecon,apoi Tigas si Tifisas. Pe acestea le-am trecut in barcile de care se foloseau locuitorii de pe malurile raurilor ,iar pe celelalte le-am trecut pe plute, pe care barbarii le poarta in carute, deoarece locurile sunt mlastinoase.Prin sate ni se aducea de mancare si anume in loc de grau,mei,iar in loc de vin,mied dupa cum il numesc localnicii.” (Priscus,sec.V.p.Ch). 

Traditia consumului de mied se pastreaza, Antonio Maria Gratiani vorbind la 1564 despre obiceiul moldovenilor de a se desfata cu aceasta bautura. In Europa de vest se produce putin hidromel in ziua de astazi, de pilda productia franceza nu depaseste 3000 de hectolitri. Polonia are doua feluri traditionale de mied: dwojniac (invechit 5-7 ani) si trojniac (3). La 1970 in America de Nord existau trei companii producatoare. Pregatit in conditii optime dupa una dintre metodele consecrate (Godan – cu maia de struguri; Derosne/Layens – cu pastura; Cabas/Ware – cu drojdie de vin sau Jacquemine – cu fermenti selectivi), miedul poate concur fara probleme orice vin prestigios.

Simbolistica licorilor incadreaza hidromelul in categoria celor datatoare de nemurire. Este bautura zeilor de pe lumea cealalta si bautura care se serveste la ospetele ritual. Ce-I drept, calugarii care au transportat legendele l-au mai inlocuit cu vinul. Celtii il consumau la toate sarbatorile, la concurenta cu Berea. In Bretania inca se mai bea frecvent si astazi. Berea este pentru celti bautura razboinicilor, iar miedul, cea a zeilor. Prin participarea sacerdotilor care intruchipeaza divinitatea la sarbatoarea Samain se confirma statutul bauturii. Uneori, regele care isi pierde tronul moare inecat intr-un butoi cu hidromel.

Bautura inca mai este considerata divina in Africa, unde pentru bastinasii bambara inseamna cunoastere, intelepciune. Compozitia lui o explica prin aportul simbolic. Apa fertilizeaza, permite comuniunea, este origine a vietii, mijloc de purificare, centru de regenerare, contine samanta primordiala. Cufundarea in apa semnifica reintoarcerea la origini, la imensul rezervor de potential. Pe de ala parte, mierea simbolizeaza prospetimea, claritatea, adevarul. Este totodata principiu fecundator, izvor de viata si nemurire, hrana care ofera stiinta, dupa cum ne amintim si din traditia lui Pitagora, care s-ar fi alimentat doar cu ea. Bastinasii bambara compara adevarul cu mierea, pentru ca asemenea fagurelui, nu are nici fata, nici dos, si este cel mai dulce lucru de pe lume. Unirea celor doua componente simbolice este facilitata si de forta stimulenta a celorlalte ingrediente, iar prin fermentatie se sublimeaza calitatile elementelor. Fermentand, hidromelul imbata, conform traditiilor, cu…adevar.

sursa:historia.ro 

hidromel miere albine impotenta leac
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2017 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1478 (s) | 24 queries | Mysql time :0.011316 (s)