News Flash:

Holocaustul romanesc - Masacrul de la Odesa - FOTO/VIDEO

22 Mai 2013
3182 Vizualizari | 0 Comentarii
Masacrul de la Odesa a fost declansat in seara zilei de 22 octombrie 1941, cu titlul de „pedepsire” (represalii asupra populatiei civile) in urma aruncarii in aer a Comandamentul militar roman din Odesa de catre partizani sau militari sovietici din armata regulata, explozie in care au fost omorati 16 ofiteri romani, inclusiv comandantul militar al orasului, generalul Ion Glogojanu, 46 soldati si subofiteri, mai multi civili si 4 ofiteri germani de marina. Militarii romani nu au reusit sa-i prinda pe autorii atentatului si s-au razbunat pe populatia civila locala. Au fost ucisi la intamplare 5 000 de localnici civili, majoritatea evrei.
 
In urma raportului primit, maresalul Antonescu i-a ordonat generalului Iosif Iacobici, seful Marelui Stat Major si comandant al Armatei a 4-a romane, sa ia masuri drastice de pedepsire. In aceeasi noapte, Iacobici a telegrafiat cabinetului militar al lui Antonescu ca a pornit actiunea ordonata: „Ca represalii si pentru a da un exemplu populatiei, s-au luat masuri pentru a spanzura in pietele publice un numar de evrei si comunisti suspecti”. In ziua urmatoare, la 23 octombrie 1941, militari romani au ucis alti 19 000 evrei civili, femei, batrani si copii, familii intregi din orasul Odesa, impuscati, spanzurati, explodati, sau arsi de vii. Alti aproximativ 45 000 de evrei au fost trimisi de la Odesa in lagarul de concentrare Bogdanovca unde au fost asasinati aproximativ doua luni mai tarziu.
 

Marea ofensiva a armatei romane, cu sprijin si indicatii tactice germane, pentru cucerirea Odesei, a fost declansata la 3 august 1941, cand al 4-lea Corp de armata, comandat de generalul Nicolae Ciuperca, a trecut Nistrul, flancat de al 5-lea Corp, format din Divizia a 15-a de Infanterie, Brigada 1-a de cavalerie si Divizia 1-a blindata, care l-a traversat intre Tighina si Dubasari, conform planurilor de lupta elaborate de maresalul Antonescu personal - ordinul operativ nr. 31 al Marelui Stat Major emis la 8 august 1941, care cerea Armatei a 4-a sa cucereasca Odesa „din mers”. Realitatea de pe front nu a corespuns cu planurile optimiste, ofensiva a fost oprita, orasul dovedindu-se mai greu de cucerit decat se presupusese.
Pe 3 septembrie, generalul Ciuperca (din grupul de generali care considerau ca armata romana nu ar fi trebuit sa treaca Nistrul si sa invadeze teritorii aflate in afara granitei internationale a Romaniei) trimitea un memoriu lui Antonescu in care raporta despre conditiile precare ale diviziilor din prima linie, extenuate dupa o luna de ofensiva permanenta, despre moralul scazut al soldatilor din cauza luptelor pe pamant strain si despre planurile de atac inadecvate conditiilor de pe teren Ciuperca mai raporta ca aproape toate diviziile din primul esalon se gasesc la limita posibilitatilor lor ofensive si propunea un plan de lupta alternativ. 
 

Antonescu si seful marelui stat major, generalul Alexandru Ioanitiu, au respins memoriul. In cele doua asalturi asupra Odesei facute conform planurilor lui Antonescu, Armata 4 a suferit pierderi mari, de 58 855 de militari, din care 11 046 morti, 42 331 raniti si 5 478 disparuti.
Pe 9 septembrie, generalul Ciuperca (impreuna cu seful statului sau major, generalul de brigada Nicolae Palangeanu) a fost inlocuit cu generalul Iacobici, ministrul de razboi din acel moment, care a primit directive clare sa execute fara discutii ordinele primite. 
Dupa Antonescu, motivul acestei situatii deplorabile a fost „lipsa spiritului ofensiv si increderea in capacitatea de lupta a armatei romane”. 
Succesele lui Iacobici au fost si ele, minime, mai ales dupa ce artileria a incetat lupta din lipsa de munitii, asa ca pe 22 septembrie 1941, dupa moartea intr-un accident a generalului Ioanitiu, el a fost rechemat la Bucuresti si numit sef al marelui stat major al armatei. Ulterior, fata cu impotmolirea ofensivei romane, planul respins al generalului Ciuperca a fost adoptat si a dus la cucerirea Odesei.
La 16 octombrie 1941, ora 10.30, patrule avansate ale Diviziei a 7-a de infanterie au intrat in Odesa, iar la ora 16.00 detasamentul Eftimiu a ocupat portul, marcand cucerirea orasului. Simultan au intrat in oras si trupe germane.
Romanii au vrut sa-i schimbe numele orasului in „Antonescu”, iar guvernul sovietic a acordat Odesei titlul de „Oras erou” decernat doar altor trei orase: Leningrad, Moscova si Stalingrad.
Armata a 4-a, in efectivele careia au luptat, intre 8 august si 16 octombrie, 340 223 de combatanti, a suferit o pierdere de 92 545 de soldati (17 729 morti, 63 345 raniti si 11 471 dati disparuti). 
Sovieticii au raportat 41 268 de pierderi: 16 578 morti si disparuti si 24 690 raniti. Ei au mai evacuat din oras circa 350 000 soldati si civili.
Dupa cucerirea Odesei Antonescu a ordonat retragerea Armatei a 4-a pentru refacere (in realitate, aceasta armata decimata nu a mai fost refacuta si in scurt timp dupa participarea la „Parada Victoriei” de la Bucuresti, contigentele au fost lasate la vatra) lasand in loc unitati secundare. Garnizoana orasului a fost preluata de Corpul 2 de armata, sub comanda generalului Nicolae Macici
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

Galerie Foto

masacru
iosif iacobici maresalul antonescu foto video masacrul odesa
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1835 (s) | 23 queries | Mysql time :0.020730 (s)