News Flash:

Horia Creanga, promotorul arhitecturii moderne in Romania interbelica

2 Ianuarie 2014
3087 Vizualizari | 0 Comentarii
Despre Horia Creanga - principalul sustinator al modernizarii arhitecturii din Romania - s-au scris pana acum doua carti. Cea de-a doua, partial intocmita pe seama celei dintai, a avut o circulatie aproape clandestina si a vazut lumina tiparului in 1992, cand se aniversau 100 de ani de la nasterea arhitectului, scrie evz.ro.
Cea dintai, tiparita in 1980, a fost scrisa de Radu Patrulius, un profesor care a strans in volumul sau marturii ale contemporanilor lui Horia Creanga, decupaje din presa interbelica si cercetari pe care istorici literari, precum George Calinescu sau Serban Cioculescu, le facusera despre descendentii povestitorului nascut la Humulesti. Arhitectul Horia Creanga a fost nepotul scriitorului Ion Creanga: tatal lui, Constantin, era fiul autorului "Amintirilor din copilarie". 
Primul volum se opreste mult asupra omului. Cel de-al doilea incadreaza strict opera. 
Horia Creanga a luptat pe frontul Primului Razboi Mondial, a cazut prizonier, a urmat studiile la Bucuresti, le-a absolvit la Paris, a avut doi copii si a murit in plina putere de creatie, la 51 de ani. 
A proiectat Cinematograful Patria si blocul de deasupra lui - primul turn de pe Bulevardul Magheru, cladirea ARO din Brasov, Palatul Culturii din Cernauti, Halele Obor, fabrici ale Uzinelor Malaxa, o scoala, locuinte sociale, stadionul de sport al ANEF (ajuns sa fie strivit sub Casa Poporului), multe imobile de raport si o pleiada de vile particulare, in Bucuresti si aiurea, pe care arhitectii prezentului le venereaza, pentru simplitatea si originalitatea lor, ca pe niste temple pierdute in labirintul baroc al oraselor de astazi.
Era extrovertit, isi prepara bomboane fondante si se indoia de sine insusi 
Horia Creanga a avut, inca din a dolescenta, o statura robusta si o natura contradictorie. Era croit pentru sport, "tare la oina, mare jucator de fotbal", dar talentat si la desen - potrivit volumului semnat de Radu Patrulius. Era volubil, dar ferecat in el insusi, cand venea vorba de propria persoana. Vivace si expansiv, dar melancolic si predispus la introspectii severe. 
S-au pastrat amintiri cu momentele in care Horia Creanga - cam sarac, tragand greu de pe urma lipsei de chibzuinta a parintelui - inghitea libelule, luandu-le banii celor care, tinand pariuri, se indoiau de curajul lui de a mesteca si a da pe gat insectele prinse intamplator. Odata, cand starnise un scandal cu reverberatii dincolo de zidurile scolii, Ermil Pangrati, rectorul Facultatii de Arhitectura, l-a exmatriculat pentru doua saptamani. Pe front, prins de nemti dupa o batalie purtata in Apuseni, Horia Creanga a ajuns in lagarul Stralsund, de pe tarmul Marii Baltice. Vazand cum sunt umiliti ceilalti prizonieri, ar fi spus, fara sa astepte vreun comentariu de la cei din jur: "Mi-e scarba de omenire". 
La terminarea razboiului, in 1919, Creanga a luat hotararea sa-si continue studiile la Paris. Dupa o expozitie de acuarele, tinuta la Ateneul Roman - in incercarea de a-si suplimenta economiile, s-a imbarcat, alaturi de viitoarea lui sotie, pe un vas care l-a dus la Marsilia. A calatorit pe puntea clasei a treia, iar din portul de la Mediterana a luat trenul spre capitala Frantei. Aici, dupa un an, l-a ajuns din urma fratele lui mai mic, Ionel, care a urmat tot cursurile de arhitectura. 
Dupa absolvire, lucrand la atelierul unui reputat profesor, Creanga trimitea scrisori acasa: "Sunt sortit sa fiu doar un ucenic. Viata nu merita sa fie traita". Era foarte apreciat, dar se simtea steril si inutil. Se imbraca modest, neingrijit, aproape scandalizand cu neatentia lui vestimentara. 
Multi ani mai tarziu, cand sanatatea ii juca feste, privea recomandarile ultimative ale doctorilor cu lejeritate. Pofta pentru mancarurile fine ii invingea teama de o moarte grabita. "Fusese prevenit de medici impotriva exceselor gastronomice, dar savura intens totul, de la icre la bomboanele fondante pregatite de el insusi" - noteaza Patrulius in cartea sa.
Cladirile societatii "Asigurarea Romaneasca" si goana de dupa cutremur 
Dupa ce s-a intors in tara, Horia Creanga si-a deschis un atelier la care muncea impreuna cu sotia sa, Lucia Dumbraveanu (verisoara primara a arhitectei Henriette Delavrancea, fiica lui Barbu Stefanescu), si cu fratele lui mai mic, Ionel. Lucrarea care i-a consacrat a fost vila din Deva a avocatului Petru Groza - proiectata in 1927, cand omul politic era ministru al lucrarilor publice in al treilea guvern Averescu. 
Urmatorul succes, care le-a consolidat reputatia, a fost cladirea societatii "Asigurarea Romaneasca" (ARO), de pe bulevardul numit astazi Magheru. "Meritul principal al lui Creanga este ca a construit primele imobile publice moderniste din Romania. Cladirea ARO, aflata in centrul orasului, este de o modernitate exploziva. Blocul Malaxa e splendid, de o eleganta incredibila. Nu se putea modernism mai elegant decat acesta. El a creat un model, urmat de foarte multi arhitecti in anii ’30", spune Ana-Maria Zahariade, profesor la Universitatea de Arhitectura si Urbanism "Ion Mincu" si unul dintre autorii volumului aniversar editat in 1992. 
Pentru Asigurarea Romaneasca, Horia Creanga a mai proiectat un imobil la Brasov - Hotelul ARO Palace, altul la Cernauti si inca unul la Bucuresti, pe Calea Victoriei. Cutremurul din noaptea de 9 spre 10 noiembrie 1940 l-a prins pe Creanga intr-o excursie prin Ardeal - scrie Patrulius, consemnand amintirile lui Octav Doicescu, insotitorul lui Creanga din acel periplu. Cand a auzit ca blocul Carlton se prabusise in centrul Capitalei, Creanga a venit intr-un suflet de la Sibiu la Brasov, sa vada daca imobilul ARO, pe care il ridicase cu cativa ani inainte, ramasese in picioare. Ramasese. 
Ultimul proiect al lui Horia Creanga a fost reamenajarea salii de festivitati a Scolii Centrale de Fete, devenita azi sala "Toma Caragiu" a Teatrului Bulandra. Potrivit profesorului Nicolae Lascu, coautor al volumului editat in 1992, directoarea Scolii Centrale era Elena Malaxa, sora magnatului Nicolae Malaxa, pentru care Creanga concepuse nenumarate fabrici in Bucuresti.
"Nu avem specific arhitectonic" 
Desi teoretiza arareori, Horia Creanga a respins intotdeauna oficializarea stilului neoromanesc - cu multi sustinatori in acei ani - ca stil "national".
Intr-un interviu acordat revistei "Arta si Omul", in 1935, spunea: "Un specific arhitectonic romanesc nu exista. O afirm cu toata convingerea, stiind ca voi fi contrazis de multe personalitati distinse, care inteleg sa-si manifeste in felul acesta patriotismul. Nu trebuie sa ne doara constatarea, nici sa ne jigneasca demnitatea noastra nationala. Nu ne putem potrivi cu alte popoare. Am avut un trecut zbuciumat, in care am fost sub ascultare straina. 
Taranii erau robi, abia isi tineau zilele. Faceau colibe saracacioase, care abia se pot numi locuinte, (...)de al caror aspect erau uimiti calatorii secolelor trecute. Poate ca in alte conditii economice ar fi cladit si ei ceva trainic si specific national. Dar, in aceste imprejurari, este permis sa reeditam bordeiele dupa cum ne ajuta bogata noastra imaginatie patriotica, ridicand la rangul de stil national o imaginatie care ramane imaginatia robiei?".
In brosura „Catre o arhitectura a Bucurestilor”, pe care a semnat-o alaturi de Octav Doicescu si Marcel Iancu, Creanga scria: „Rolul statului in organizarea urbanistica este imens. El e chemat sa (...) incurajeze lucrarile bune”. Critica urbanismul incoerent, inegal, dand ca exemplu negativ turnul Palatului Telefoanelor, ridicat in 1933, si, la vremea aceea, cea mai inalta cladire din Bucuresti (53 de metri).
Astazi, si turnul Telefoanelor, si blocul Malaxa pe care el l-a proiectat pe Magheru sunt monumente istorice, alaturi de multe alte cladiri pe care le detesta.
"Creanga era doctrinar fara sa stie. Minte clara si pozitiva, fara complicatii intelectuale, dar dotat cu multa sensibilitate", l-a descris pe Horia Creanga arhitectul G.M. Cantacuzino, in panegiricul pe care i l-a dedicat in 1943. 
Tatal, Constantin, un parinte boem 
Tatal lui Horia - baiatul lui Ion Creanga - era un tip inconstant, care s-a hotarat greu si ce studii sa urmeze, si cu ce femeie sa traiasca. Si-a dus zilele cat a putut pe barba celebrului sau parinte, tapandu- l de bani cand intra in impas sau cand isi reconsidera capricioasele planuri de viitor. Ion Creanga era generos cu copilul sau, iar cand a trecut pe lumea cealalta, fiul a simtit nevoia sa-si plateasca datoriile fata de parinte, scriind aceste cuvinte pe banderola coroanei de flori pe care i-a depus- o la capatai: "Voitorului meu de bine, scump prieten si tata". 
Patrulius noteaza ca tatal lui Horia isi castiga painea vanzand foite de tigari, facand comert cu cozonaci, braga, ceai si prajituri. Mama lui Horia si-a parasit barbatul, cam aventuros, luandu-i cu ea pe cei patru copii, doua fete si doi baieti, si lasandu-si sotul in bratele unei alte femei. 
Familia a trait intr-o casa modesta, din Piata Lahovari. Multi ani mai tarziu, Horia avea sa proiecteze un bloc in Piata Lahovari si sa-si mute atelierul intr-unul din apartamentele lui. 
Moartea si sapte cucoane 
Cu trei luni inainte de a muri, Horia Creanga a sarit in apa rece a Lacului Snagov. Era aprilie 1943, ziua de Sfantul Gheorghe, iar el isi petrecuse dupa-amiaza la onomastica unui prieten. A iesit la mal cu greu, tras de prieteni. Se simtea "cumplit de rau". Martorii au observat ca ceva ciudat se intamplase in cele cateva minute pe care barbatul le petrecuse in apa: parca era imputinat fizic. Avea figura schimbata. 
In zilele urmatoare, cunoscutii l-au sfatuit sa mearga la medic, sa faca investigatii si, intr-un tarziu, l-au convins sa se interneze la spitalul de endocrinologie. Pe 4 iulie, Horia a plecat sa-si controleze starea de sanatate intr-un sanatoriu vienez. Cartea lui Patrulius dezvaluie ca pacientul nu si-a luat, spasit, zborul spre cura austriaca: "In ajunul plecarii sale, isi invita prietenii la Continental: o ultima cina la care participa si sapte cucoane frumoase". 
A murit la Viena pe 1 august. Fratele lui, arhitectul Ionel Creanga, decedase cu doisprezece ani mai devreme, pe 3 martie 1931, in urma unui accident de automobil. 
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook.

horia creanga sustinator modernizarii arhitecturii romania
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1753 (s) | 34 queries | Mysql time :0.019753 (s)