News Flash:

IASI - Evacuarea din 1944 si urmarile razboiului - GALERIE FOTO

28 Martie 2013
6214 Vizualizari | 2 Comentarii
Evacuarea din 1944 si urmarile razboiului
In martie 1944, apropierea frontului obliga autoritatile sa evacueze orasul. Sub ploaia bombelor din 1944 se prabusesc multe cladiri din centru, inclusiv mare parte din Piata Unirii. Trupele sovietice intra in Iasi pe 22 august si inlocuiesc conducerea orasului. Prin munca voluntara a iesenilor incepe si refacerea in urma razboiului. Iasul traia in 1944 cea mai crunta drama a istoriei sale pline de incercari. Apropierea frontului punea Iasul in bataia tunurilor, a bombardamentelor si a luptelor.

In martie 44, autoritatile decid evacuarea orasului si Iasul devine zona militara. Ordinul de evacuare suna categoric: toate institutiile, autoritatile, scolile si intreprinderile se evacuau imediat, cu intregul personal si toata zestrea. La 22 martie, autoritatile publicau Comunicatul Apararii Pasive prin care se indemnau institutiile si populatia sa ceara de la autoritati buletine de evacuare si repartitii, conform planurilor stabilite de mai inainte. Catre 24 – 25 martie si mai ales din 27 martie, dupa ce trupele sovietice au atins Jijia, spre gara coborau puzderie de furgonete, harabale, carute si trasuri pline cu baloturi, mobile, lazi si arhive. Prin fabrici se demontau masinile, din institutii se carau arhivele, la finele lunii urmind a se incheia actiunea. Peste citeva zile, in noaptea de 31 martie, la ora 22, pleca, pentru ultima oara, acceleratul Iasi – Bucuresti, liniile cailor ferate si orasul – in care se afla mai ales populatia crestina nevoiasa si aceea evreiasca – raminind sub comanda operatiilor de razboi, sub tirul tunurilor si focul bombardamentelor aeriene ale aliatilor. Urma sa mai circule un personal si trenurile militare, frontul ajungind, pe linia nord Iasi – Tirgu Frumos – sud Pascani - Tg. Neamt.

Evacuarea din 1944


Evacuarea din 1944


La unele institutii, precum la Prefectura, Primarie, Calea ferata, lucrau echipe de sacrificiu. Zestrea Primariei se evacuase la Tirgoviste. O parte din birourile ramase la Iasi functionau in cladirea Asigurarii Meseriasilor, localul din strada Vasile Alecsandri fiind avariat, partial, in timpul bombardamentului avioanelor aliate din iunie 1944. In dimineata zilei de 20 august 1944, dupa o pregatire intensa de artilerie, cu forte superioare si multe guri de foc pe kilometru, linia germano – romana era strapunsa, trupele sovietice patrunzind in oras prin Copou si Pacurari. Administratia orasului fiind evacuata, iar unii dintre fostii conducatori puternic contestati, pentru evenimentele tragice din timpul razboiului, la 22 august se forma una noua, investita de Comandamentul Armatei Sovietice si alcatuita din simpatizanti ai Partidului Comunist. Primar era numit Alfred Winkler, magistrat la Tribunal. Noii demnitari s-au instalat apoi, provizoriu, in localul cel vechi, botezind cite o camera Prefectura, Primarie, Chestura si Siguranta. Ulterior s-au mutat in spatii mai potrivite, aici raminind numai Primaria. Dupa cinci luni de front, orasul, rupt in doua, cu podurile Bahluiului distruse, ramasese fara lumina si apa, cu strazile pline de gropi, transee si ruine fumeginde – peste 1.600 de case fiind darimate de proiectilele tunurilor si bombele avioanelor sovietice si ale aliatilor. Ziduri prabusite si nenumarate cadavre de cai si ostasi impuscati, zaceau printre scheletele masinilor si tancurilor arse – mai ales pe Copou si pe valea Pacurarilor unde s-au purtat lupte grele de aparare – trupurile luptatorilor fiind adunate in marele cimitir de la Letcani, ori in altele, sapate prin tot orasul .

Centrul avea, de asemenea, multe cladiri lovite (intre care tot coltul din Piata Unirii spre Primarie, inlocuit apoi cu un spatiu verde, pe care se vor ridica ulterior blocurile actuale). Odata cu batalia pentru piine, apa si curent electric, noua administratie a numit functionari voluntari in birourile goale ale Primariei si a promovat gardieni publici, inarmati doar cu un baston de lemn si o banderola, desi aveau sa lupte impotriva bandelor de raufacatori inarmati pina in dinti cu armele ramase de la razboi. Lipsind forta de lucru organizata, s-a introdus regimul de munca voluntara pentru fiecare locuitor, timp de 2 zile pe saptamina; s-au eliberat strazile, s-a reconditionat grupul electrogen de la Uzina electrica, astfel incit, la 8 septembrie, directorul acesteia putea raporta ca va asigura curent electric, zilnic, intre orele 2 d.m. si 1 noaptea. La 29 septembrie era reparata in parte si conducta pentru apa de la Timisesti, aruncata in aer odata cu podul de peste Siret. S-a reparat, provizoriu, Podul Ros. S-a redeschis o moara, pe la 15 octombrie, punindu-se in miscare unele tramvaie. Incepind si o oarecare viata comerciala – mai ales in zona garii, pe unde treceau trenurile cu militari sovietici, spre front.

Pentru plati se foloseau rubla sovietica egala cu 1.000 lei BNR, leul Comandamentului sovietic egal cu 5 lei BNR si banii romanesti ramasi de la refugiu. Mai tirziu, primele doua aveau sa fie schimbate de Banca Nationala, asa cum in primul razboi schimbase bancnotele emise de armata ocupanta in Muntenia. Deoarece liniile ferate Iasi – Buhaiesti si Iasi – Pascani – Ploiesti au fost largite pentru ecartamentul trenurilor sovietice de aprovizionare a frontului, trenurile romanesti nu aveau acces, fapt pentru care Moldova si fosta ei capitala, Iasii, ramasesera izolate de restul tarii. Transporturile de bunuri, alimente, medicamente si combustibil, cu autovehicolele, erau foarte reduse, lipsind dotarea tehnica. De aceea problema numarul unu a orasului devenise restabilirea comunicatiilor ferate si normalizarea liniei Iasi – Buhaiesti.

Evacuarea din 1944


Evacuarea din 1944


Dupa mai multe interventii se obtinea aprobarea normalizarii ei, iar la 5 decembrie 1944 incepeau lucrarile, ceferistii actionind pe toata distanta Buhaiesti – Iasi, sprijiniti cu entuziasm de populatia satelor, bucuroasa ca se sfarsea izolarea. La 11 decembrie, dupa amiaza, sosea in gara Socola primul tren direct dinspre Bucuresti. Desi lipseau piinea, sarea, petrolul, combustibilii, ferestrele nu aveau geamuri, lemnaria caselor daramate si tamplaria celor parasite fiind arsa. Iasul nu mai era izolat de tara si oamenii se intorceau bucurosi acasa, inhamindu-se la munca de refacere. Incepeau a se repara scolile, locuintele, se indepartau ruinele, pe locul lor amenajindu-se mici parcuri, ca cel din Piata Unirii, linga fosta Primarie. Terminindu-se reparatiile cladirii Universitatii, cu etajul si biblioteca atinse de bombe, in ziua de 13 mai 1945 se deschideau cursurile, de fata cu ministrul Educatiei Nationale, Stefan Voitec. Angajatii Primariei aveau de lucru pina peste cap: pe linga lucrarile de reparatii, activitati de aprovizionare si repunere in functie a unitatilor de productie, organizau primirea si cazarea refugiatilor repatriati din Republica Moldoveneasca, a celor din Ucraina si Rusia, dusi cu frontul spre tarile beligerante, cit si a refugiatilor botosaneni si dorohoieni reintorsi din Muntenia si opriti in gara Iasi pina ce gaseau mijloace pentru intoarcerea acasa. (Ion Mitican)
sursa foto:facebook.com

Galerie Foto

Iasi_1944_20
evacuare 1944 iasi moldova razboi mondial foto
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Comentarii (2)

radu  | #97
In sfarsit un articol demn de a fi citit. Felicitari celui care la scris. Multumim.
No Coment  | #1483
Daca tot preluati imagini de pe pagina de facebook:Orasul Iasi macar citatil ca sursa.
Adauga comentariu

Mica publicitate

© 2017 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1837 (s) | 35 queries | Mysql time :0.016014 (s)