News Flash:

Iata cum a fost stabilit de catre comunisti discursul impotriva Regelui Mihai si al monarhiei

2 Ianuarie 2014
1207 Vizualizari | 0 Comentarii
In 22 ianuarie 1948 are loc prima sedinta a cadrelor superioare ale PCR si PSD, la care ia cuvantul tovarasul Gheorghe Vasilichi, la acel moment subsecretar de stat la Ministerul Educatiei Nationale (o mica observatie: Vasilichi ocupa aceasta functie importanta in Minister – si chiar avea sa avanseze in scaunul de ministru – in ciuda faptului ca avea  incheiate doar studiile elementare, fiind de profesie lacatus-tinichigiu).
Vasilichi aduce in discutie o problema pe care el o considera foarte importanta, anume daca Partidul Comunist trebuie sa adopte un discurs clar referitor la fostul regim monarhic sau pur si simplu sa nu mai vorbeasca despre acesta, scriu cei de la istoriesicultura.ro.
In primul rand, atrage atentia urmatoarea afirmatie a tov. Vasilichi: „exista o parere gresita la unii tov[aras]i si comunisti si soc[ial] dem[ocrati] ca monarhia n-a fost in tara romaneasca niciodata populara”. Practic, prin aceasta Vasilichi recunoaste ca ideea principala pe care comunistii incercasera s-o promoveze, mai ales dupa 30 decembrie, este falsa! In continuare, el afirma ca acesti tovarasi care nu cred in popularitatea monarhiei considera ca, acum ca aceasta a fost inlaturata, nu ar mai trebui sa se vorbeasca despre ea, ca „nu este nevoie [...] ca sa facem o prea mare galagie in jurul acestei monarhii, sa dezlantuim o serie intreaga de patimi, mai bine sa lasam ca uitarea sa le vindece.”
Vasilichi nu este de acord cu aceasta idee, fiind de parere ca, din contra, Partidul Comunist ar trebui sa arate oamenilor „adevarul” (in versiunea comunista, bineinteles) despre monarhie, de ce a fost instaurat acest regim in Romania, ce a reprezentat el si de ce a trebuit inlaturat. E nevoie, spune Vasilichi, de o „munca de lamurire a maselor, de dezradacinare in masa a ideii monarhice”.
Ce lucruri despre monarhie trebuiau spuse in aceasta „munca de lamurire a maselor”? Vasilichi prezinta principalele idei care ar trebui promovate – prin propaganda si prin discursul istoric – pentru ca oamenii sa inteleaga adevarul despre monarhie. In primul rand, se porneste de la premisa ca monarhia a impiedicat dezvoltarea naturala a tarii. Insa Vasilichi sublinieaza ca aceasta vina nu apartine propriu-zis monarhului (desi viitor istorici vor fi tentati sa afirme acest lucru despre Carol al II-lea), ci claselor exploatatoare din tara – mosierimea si burghezia (viitorii capitalisti), cele care au decis instaurarea unui regim monarhic in Romania.
Teoria lui Vasilichi este urmatoarea: aceste doua clase „au avut nevoie de o mantie regeasca, in dosul careia sa se ascunda, pentru a face aceasta opera marsava”, anume exploatarea maselor. Este mentionat aici si Cuza, domnul national care a refuzat sa indeplineasca acest rol de marioneta a mosierimii si burgheziei, si care, tocmai din aceasta cauza, a fost inlocuit. Prin aducerea in discutie a lui Cuza in aceasta pozitie se pun bazele viitoarelor comparatii Cuza – Carol (domn national vs. principe strain) ce vor aparea in istoriografie.
La capitolul „rol nefast in dezvoltarea tarii”, Vasilichi incheie prin a spune ca monarhia, ca reprezentant al celor doua clase care au sustinut-o, a luat partea acestora si nu s-a ingrijit si de interesele taranilor si muncitorilor; „ca atare, politica monarhiei nu putea fi alta decat a marilor mosieri si capitalisti.”
De aceea, monarhia nu ar fi putut fi inlaturata inainte de distrugerea acestor doua clase exploatatoare. Iar cum aceasta „misiune” fusese indeplinita de Partidul Comunist in anii de dupa razboi, in numele intereselor taranilor si muncitorilor, monarhia a ramas fara punctele sale de sprijin si nu-si mai gasea rostul in lumea noua a puterii populare: „era deci normal ca acum, cand clasa mosiereasca si capitalista, ca si bancherii, nu mai au nicio putere, monarhia, care ramasese ca o coada, sa ramana ca ceva atarnat in aer, si sa fie si ea lichidata.”
Tovarasul Vasilichi isi continua discursul prezentand cateva idei care ar putea fi folosite in propaganda antimonarhista. Scopul principal este dezvaluirea „adevaratei fete” a monarhiei, care trebuie „dezbracata de masa mistica in care a fost imbracata”. In primul rand, trebuie accentuata chestiunea averilor imense ale monarhiei. Aceasta tema, care va fi folosita ca argument pentru demonstrarea caracterului exploatator al fostului regim, va fi reluata  de toti istoricii comunisti in urmatoarele decenii. Cel putin pana la sfarsitul anilor ’70, dar si mai tarziu (insa cu mai putina patima), se va scrie despre imensele bogatii ale familiei regale si despre jafurile infaptuite de monarhie.
„Nu e rau sa aratam maselor ca in 1866, a intrat pe la Turnu Severin o caleasca trasa de 4 cai, cu un print german, cu doua valijoare, si sa aratam in cei 80 de ani, ce a concentrat aceasta monarhie in mainile ei, cate mosii, cate palate, cate averi, ce au cheltuit oamenii acestia cu zestrea data fetelor, cu receptii – si cu ce a parasit tara Carol II in 1940 si familia regala care a plecat acum, ce averi imense au acumulat in timp de 80 de ani, cum burghezia si mosierimea s-au grabit sa le faca cadou mosii pe care le lucrau mii si mii de robi romani, palate etc.”
O alta idee-cheie propusa de Vasilichi este cea a desfiintarii mitului monarhului constitutional ca factor de echilibru intre partidele politice. Este important, considera el, sa se arate ca regii Romaniei nu au fost niciodata apolitici, ci dimpotriva: au luat mereu partea claselor exploatatoare, ducand astfel o politica reactionara. Astfel, monarhia se face vinovata de „toate macelurie care s-au facut impotriva poporului”, cele din 1907, 1913, 1918, 1929, 1933 si, nu in ultimul rand, cel din 8 noiembrie 1945!
Ultimul punct adus in discutie de subsecretarul Vasilichi este rolul monarhiei in viata culturala a Romaniei. El atrage atentia ca acest domeniu nu trebuie ignorat si ca trebuie aratat oamenilor ca, in pofida propagandei monarhiste, regii nu au sprijinit niciodata arta si stiinta. Sunt dati ca exemplu marile nume ale artei romanesti – Eminescu, Caragiale, Vlahuta si Lucian, patru artisti care au avut de suferit – „au murit in mizerie, au murit de foame” – pentru ca „n-au vrut sa-si puna instrumentul lor, pana de scris sau pensula de pictat, in slujba unei arte care folosea claselor exploatatoare”.
Ideile creionate de Gheorghe Vasilichi la aceasta intalnire a cadrelor PCR si PSD vor fi preluate si folosite de istoricii comunisti in urmatoarele decenii, construind astfel un portret negativ al monarhiei ca institutie si a celor patru regi ai Romaniei. Ulterior, odata depasita faza stalinista a istoriografiei, unele dintre aceste idei vor fi nuantate, renuntandu-se la exagerarile de tip propagandistic. Cu toate acestea, in principiu, ideile sugerate de Vasilichi in ianuarie 1948 vor domina istoriografia comunista pana la caderea regimului.
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

pcr psd gheorghe vasilichi discurs regim monarhic
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1758 (s) | 23 queries | Mysql time :0.013094 (s)