News Flash:

Impacarea dintre Petru Rares si sultanul Soliman

6 Aprilie 2017
510 Vizualizari | 0 Comentarii
Petru Rares

In vremurile de demult Moldova a fost condusa si de un voievod numit Petru Rares, care era fiul lui Stefan cel Mare. Mostenise de la parintele sau vitejia, barbatia in lupta si intelepciunea in ocarmuire. Toti se minunau de frumusetea si de vorba lui iscusita. De asemenea, inima lui batea cu mare dragoste pentru tara. A carmuit poporul bine si cu dreptate. In razboaiele purtate cu dusmanii, a castigat stralucite victorii. Dar cand asupra tarii a venit, cu armata multa, sultanul Soliman cel Maret, boierii l-au tradat pe voda Rares. Ei au deschis portile cetatii Suceava si l-au primit pe Soliman. Acesta a pus domnitor peste tara pe unul din boierii tradatori, cu scopul de a-l prinde pe Petru Rares si a-l ucide.

Vezi si Cum a fost tradat Petru Rares de boieri
Ce-a facut Rares, in asemenea primejdie? S-a adapostit intr-o cetate din munti, numita Ciceu. Dusmanii l-au urmarit indeaproape. Dar el a inchis portile cetatii si, cu straja credincioasa lui si doamnei Elena, s-a aparat acolo mai bine de un an. In acest timp a aflat ca domnitorul pe care sultanul Soliman cel Maret, in intelegere cu tradatorii, il lasase in Suceava, iefuia si batjocorea tara si se purta foarte rau cu poporul.

Si atunci ce a facut Petru Rares? S-a sfatuit cu doamna Elena, care i-a zis:

- Alta scapare pentru tara nu-i, maria ta, decat sa te impaci cu sultanul.

- Asa gandesc si eu; dar pentru asta trebuie sa ma duc la el, in palatul lui.

- E cu primejdie, maria ta: ca si cum te-ai baga, de buna voie, in gura leului. Stii doar ca sultanul a jurat sa te striveasca in copitele calului…

- N-am incotro, doamna. Trebuie sa ma duc!…

Si lasand-o pe Elena doamna sa conduca apararea Ciceulul, Rares s-a imbracat ca slujitor, a luat cu el multe pungi cu galbeni, a iesit pe ascuns din cetate si, cu nume schimbat, a calatorit pana la Istanbul, la palatul sultanului.

Vezi si INEDIT! Povestea de dragoste dintre Petru Rares si Elena, doamna sa

Pe drum a trecut prin multe peripetii. Si de multe ori era sa-si piarda viata. Dar indrazneala si dibacia l-au scos la liman.

Cand a ajuns la palatul sultanului, s-a imbracat in straie domnesti si s-a aratat unui slujitor, zicand:

- Sunt Petru voda Rares de la Moldova si doresc a vorbi cu maritul sultan.

Slujitorului turc nu-i venea sa creada:

- De unde vii? Ai cazut din senin? Te var la inchisoare…

Dupa multa targuiala, dupa ce a primit o punga cu galbeni, acel slujitor turc l-a infatisat sultanului pe voda Rares.

- Cum ai ajuns aici? se arata uimit si furios sultanul. N-ai auzit de juramantul meu?

- Am auzit, a spus Petru Rares. Dar mai stiu ca maria ta esti nu numai viteaz, ci si foarte intelept. Nu cred ca ai sa ma strivesti in copitele armasarului, inainte de a-mi asculta pasul pentru care am venit la maria ta.

In adevar, vazandu-i infatisarea placuta, frumoasa, tinuta demna, barbateasca, auzindu-i vorba mestesugita, inteleapta, Soliman sultan si-a infrant furia si l-a ascultat.

Petru voda a vorbit despre nevrednicia domnitorului pus in Suceava, despre miseliile lui cele multe si pagubitoare norodului, despre suferintele tarii. Si a incheiat vorbirea cam asa:

- Mai multe foloase ai avea, marite sultan, din prietenia si pacea cu tara mea, decat din uciderea mea si din jefuirea norodului roman. Eu ma darui acestei impacari si prietenii; ingaduie-mi sa ma intorc in tara mea, s-o conduc spre folosul norodului si al luminatiei tale.

Cucerit de puterea si adevarul vorbelor lui voda Rares, Soliman sultan a simtit ca i se inmoaie inima si-i da dreptate, in sinea lui. Dar, deodata, si-a amintit ca a jurat sa-l calce in copitele armasarului.

- Imi pare rau, dar trebuie sa-mi tin juramantul, a zis el, cu oarecare parere de rau.

- Il tii, maria ta, l-a incredintat Petru Rares.

- Dar cum crezi ca mai scapi cu viata de sub copitele armasarului meu? a intrebat sultanul.

- Scap, marite, daca faci cum te povatuiesc eu.

- Cum?

- Eu intru sub podul cel de marmura din curtea palatului; maria ta incaleci armasarul cel focos cu care mergi la razboaie si treci, in trap si-n galop, de sapte ori incolo si-ncoace, pe pod. Eu aud copitele calului deasupra mea si-mi tem zilele. Asa se cheama ca maria ta implinesti juramantul, iar eu nu pier strivit in copite de armasar imparatesc: ma apara podul.

Tare s-a minunat sultanul de istetimea voievodului roman. S-a bucurat, a ras, a incalecat armasarul si a trecut de sapte ori, in galop, pe podul sub care intrase Rares. Apoi, descalecand, i-a zis:

- Esti teafar si slobod. Du-te la Suceava si stapaneste tara cu intelepciune; iar mie prieten sa-mi fii.

Astfel, spre marea uimire a tradatorilor, Petru Rares a venit iar domnitor in Moldova. Aici a savarsit multe lucruri bune si de lauda. Ca si parintele sau, Stefan cel Mare, a inaltat zidiri frumoase care se pastreaza pina in ziua de azi.

sursa: Dumitru Almas, Povestiri istorice/istoriiregasite

Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

moldova petru rares victorii boierii suceava soliman doamnei elena
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1848 (s) | 34 queries | Mysql time :0.037482 (s)