News Flash:

Impresionanta poveste a ultimului martor al executiei lui Antonescu

10 Noiembrie 2013
3167 Vizualizari | 2 Comentarii
Costica Galavan a fost martor la multe momente importante ale istoriei postbelice romanesti. A participat, in calitate de comandant de grupa si ajutor comandant de pluton la Regimentul de Jandarmi Bucuresti, la procesul in care a fost judecat lotul criminalilor de razboi, din care facea parte si maresalul Ion Antonescu. „Procesul lui Antonescu s-a judecat in Bucuresti, pe Stirbei Voda. Noi, adica Batalionul 3 din Regimentul de Jandarmi Bucuresti, am asigurat ordinea. Apoi, la Jilava, am fost la cativa metri de el cand a fost impuscat”, relateaza batranul.
Pe 1 iunie 1946, Galavan se afla in curtea Inchisorii Militare Jilava, nu departe de cei cinci oameni de stat care urmau sa fie executati: fostul ministru subsecretar de stat la Interne, Constantin Vasiliu, fostul guvernator al Transnistriei, Gheorghe Alexianu, fostul vicepresedinte al Consiliului de Ministri, Mihai Antonescu, fostul ministru al Apararii, generalul Constantin Pantazi si fostul conducator al statului, Ion Antonescu.
„Trebuia sa fie executati la ora 12.00. Erau cinci condamnati la moarte si s-au ingropat cinci stalpi. Au venit mama si sotia lui Antonescu. Noi ne plimbam acolo, printre ei, ne benoclam si mai auzeam ce vorbesc. Am auzit-o, la un moment dat, pe sotia lui Antonescu ca ii spune << In curand, voi veni si eu acolo langa tine>>. Maria Antonescu avea o insigna si i-a pus-o maresalului in piept. Iar el i-a spus sa se retraga intr-o manastire si ca viitorimea il va pune la locul drept, pe care il merita”, povesteste fostul sergent major. Acesta sustine ca desi se stabilise ora 12,00 drept ora la care sa fie executati, s-a intarziat din cauza faptului ca nu mai sosea ultimul document oficial si anume „recursul de la monarhie”. „Vazand ca nu mai vine recursul, s-a dat dispozitie sa fie dusi la executie chiar si fara acel document. In timp ce-i scoteau din penitenciar spre locul de executie, pe drum, a sosit insa si recursul. In ultimul moment, s-a aflat ca lui Pantazi i se comutase pedeapsa cu moartea in munca silnica pe viata. Daca recursul ar fi venit cu o ora mai tarziu, ar fi fost executat si el”, spune Galavan, pentru romanialibera.ro.
Potrivit marturiei militarului, dar si documentelor istorice, executia lui Antonescu a avut loc la ora 18:03. Ion Antonescu a cerut sa fie executat de armata, dar a fost refuzat. De altfel, in filmul executiei se observa ca plutonul de executie era echipat in uniforme de culoare maron care apartineau Corpului Gardienilor Publici. „I s-a dat ultimul cuvant si a spus ca moare pentru idealurile poporului roman. Au fost intrebati daca vor sa fie legati la ochi, iar Antonescu a spus ca nu”, adauga Costica Galavan. In momentul tragerii, Antonescu a salutat, dupa care a cazut. S-a ridicat pe mana dreapta zicand ca nu e mort si sa se traga din nou. „Am auzit cum a spus: mai trageti o data, ca nu m-ati omorat! A venit comandantul plutonului de executie si a tras din nou. Imediat dupa, medicul a vrut sa constate moartea. Si constata ca Antonescu nu e mort, ca Vasiliu nu e mort. Comandantul mai trage inca o data. In acel moment, lui Vasiliu i-au zburat creierii. Erau toti morti. Am plans toti. Ne-a impresionat executia”, relateaza Galavan. Doctorul a constatat decesul maresalului in jurul orei 18:15.
Condamnat la moarte de catre Tribunalul Poporului pentru crime de razboi, Antonescu a ramas in istorie ca un sef de stat coresponsabil de Holocaust. Pe perioada regimului sau, si-au pierdut viata mii si mii de evrei in Pogromul de la Iasi din iunie 1941 si in lagarele din Transnistria.
Ce l-a impresionat la procesul lui Maniu
Intr-o autobiografie gasita in dosarul sau de cadre, Costica Galavan scrie ca ar fi participat si la arestarea liderului taranist Ion Mihalache pe aerodromul de la Tamadau, insa acum nu mai recunoaste acest lucru. In 1947, acesta a fost confirmat membru al Partidului Comunist Roman si a fost ales secretar de celula pentru comunistii din regiment. „In luna iulie 1947, am mers intr-o noapte impreuna cu plutonul si alte organe, unde am arestat banda de tradatori in cap cu Ion Mihalache pe aeroportul de la Tamadau ce a incercat sa fuga peste hotare, dupa care am revenit in cazarma si am primit misiunea de a merge in strada Clemanson, unde fusese fosta resedinta a ziarului <> manist, unde am sigilat totul si faceam paza. In timpul cat faceam paza la acest fost sediu, primeam corespondenta din strainatate pe numele lui Iuliu Maniu, iar subsemnatul o predam la loctiitorul politic al regimentului, iar cu ocazia procesului, a reiesit toata putreziciunea ce era pusa la cale de catre tradatori, impreuna cu imperialistii de peste hotare. In luna noiembrie 1947, am primit ordin sa ma prezint la scoala superioara de razboi, in prezent Academia militara, pentru o noua misiune. Cand am ajuns acolo, mi s-a incredintat paza tradatorilor Maniu si Mihalache, iar dupa ce au fost judecati, am mers escorta pe tren, au fost dusi la locul lor, iar subsemnatul m-am intors din nou in regiment”, scrie in documentul aflat in dosarul sau de cadre. Intrebat ce isi mai aminteste de la procesul in care a fost judecat Maniu, Galavan relateaza acum in alte tuse acele momente. Dupa 66 de ani, el spune ca a intrat in PCR fiindca „asa au fost vremurile” si nu din convingere, iar in sinea lui a condamnat modul nedrept in care a fost judecat Maniu. Se arata impresionat de faptul ca liderul national-taranist nu detinea avere, prin comparatie cu imbogatitii peste noapte ai zilelor noastre. „Cand generalul Alexandru Petrescu a dat citire rechizitoriului, a spus acolo ca inculpatul Iuliu Maniu nu poseda nici un fel de avere, mobila sau imobile sau valori in valuta sau in lei in tara sau in strainatate. Azi vezi un politician intrat de trei ani si are deja miliarde. La Maniu mi s-a parut nedrept pentru ca din punct de vedere juridic nu i s-a aratat nicio infractiune. Dusman al poporului? Dar de ce era dusman al poporului, ce facuse?”, spune acum Galavan.
Un alt personaj important cu care a intrat in contact a fost fostul prim-ministru Gheorghe Tatarescu. „L-am pazit doua luni la domiciliul sau fortat din comuna Poiana Gorj. Liberalul vorbea mult la telefon, cu Parisul. Asta imi mai amintesc”, povesteste el.
„Regele a iesit din tara cu 3 vagoane”
Pe 3 ianuarie 1948, dupa abdicare, trenul special al regelui Mihai porneste din Sinaia spre Elvetia, marcand inceputul exilului de aproape jumatate de secol al ultimului rege al Romaniei. Nu se stie exact cu ce bunuri a plecat acesta din Romania. Cu toate ca s-au lansat diverse ipoteze conform carora Regele Mihai ar fi plecat cu averi mari din tara, relatarile despre viata sa din exil dovedesc ca acesta a trebuit sa-si castige existenta prin propria-i munca si nu a dus un trai luxos pe baza vreunei averi cu care ar fi parasit Romania. O marturie a acelui moment din istorie o poate depune personajul nostru, Costica Galavan. Aceasta sustine ca a asigurat paza in tren pana la granita si ca regele ar fi iesit din Romania cu 3 vagoane. „Am plecat din Sinaia cu un tren cu 7 vagoane. La vama au fost desprinse 4 vagoane, iar regele a fost lasat sa paraseasca tara doar cu 3 vagoane”, a relatat Galavan.
De la escorta la comandant de penitenciar
Dupa desfiintarea Jandarmeriei si infiintarea Trupelor de Securitate (ianuarie 1949), unitatea lui Galavan a fost transformata in Regimentul de Securitate Garzi, devenit ulterior, din noiembrie 1952, Regimentul 1 Paza Bucuresti. Astfel, potrivit autobiografiei sale, in perioada care a activat ca subofiter de securitate in cele doua unitati, Galavan a detinut functiile de comandant de grupa si de pluton, fiind detasat in misiuni speciale de capturare si lichidare a partizanilor din Muntii Fagaras si Muntii Banatului. Sub coordonarea unor ofiteri din DGSP, Galavan impreuna cu cativa militari din unitatea sa, a participat la prinderea gruparii de partizani condusa de Spiru Blanaru. Intrebat acum daca isi aminteste de acest episod, Galavan a raspuns ca nu.
Pentru rezultatele bune obtinute in activitatea profesionala, in primavara anului 1953, plutonierul Galavan a fost trimis sa urmeze cursurile Scolii militare de ofiteri paza MAI din Campina. Dupa absolvirea acestei institutii militare (7 noiembrie 1953), intreaga promotie din care facea parte si Galavan a fost repartizata in sistemul penitenciar pentru a suplini absenta cronica a cadrelor calificate. Astfel, tanarul sublocotenent Costica Galavan a fost numit in functia de loctiitor al comandantului la Colonia de munca de la Cernavoda. Dupa incetarea lucrarilor la Canalul Dunare Marea Neagra (iunie 1953) majoritatea detinutilor politici au fost transferati la alte penitenciare si colonii de munca. Totusi, la Cernavoda au mai ramas cateva sute de detinuti politici. In functia amintita, Galavan nu a stat decat zece luni de zile, perioada despre care interlocutorul nu ne-a oferit prea multe amanunte. „Conditiile erau foarte proaste. Se murea de foame”, spune Galavan.
„In penitenciarul pe care il administrai erai Dumnezeu”
O data cu desfiintarea Coloniei de la Cernavoda (toamna anului 1954), Galavan a fost promovat in functiile de ajutor de serviciu al comandantului la Penitenciarul Iasi (1 oct. 1954-1 mart. 1955), loctiitor comandant pentru paza si regim (1 mart. 1955-1 febr. 1956) si comandant la Penitenciarul Suceava (1 febr.-30 iun. 1956). La Penitenciarul Suceava, ofiterul Galavan a fost timp de cateva luni de zile adjunctul locotenentului major Ion Ficioru, care se afla la comanda unitatii. Despre acesta, dar si despre Alexandru Visinescu, cei doi fosti ofiteri pe numele carora Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului a depus la Parchetul General o sesizare penala, pentru ca ar fi comis atrocitati in anii ’50-’60, Galavan a declarat: „I-am cunoscut la sedintele anuale de analiza a muncii ce se tineau la Bucuresti. Ficioru chiar mi-a fost superior la Penitenciarul Suceava. Ce pot sa spun? Daca si-au depasit atributiile, atunci sa plateasca. In penitenciarul pe care il administrai erai Dumnezeu, puteai face orice”.
Pe 15 mai 1977, capitanul de penitenciare Costica Galavan a fost trecut in rezerva printr-un ordin al ministrului de Interne.
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

costica galavan martor ion antonescu
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Comentarii (2)

Balaurul  | #343
" Antonescu a ramas in istorie ca un sef de stat coresponsabil de Holocaust" ??
hai sa mori tu?
Gigi Ciobotaru  | #344
Multe aiureli ,dar articolul ,pe ansamblu ,este bun!
Adauga comentariu

Mica publicitate

© 2018 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1854 (s) | 34 queries | Mysql time :0.017868 (s)