News Flash:

Inceputul revolutiei din 1821

13 Ianuarie 2014
1102 Vizualizari | 0 Comentarii
Revolutia de la 1821 trebuie pusa in legatura cu programul boierilor pamanteni asa cum se poate reconstitui el din memoriile inaintate Marilor Puteri in cursul veacului precedent si in primii ani ai celui urmator. Noua era insa calea de rezolvare, o cale insurgenta si abandonarea caii legale in care sperau boierii. Spiritul revolutionar va cuprinde societatea romaneasca si se manifesta inclusiv prin mandatarea lui Tudor de a ridica poporul la arme. 
El va porni revolta la 15 ianuarie 1821 din insarcinarea unui Comitet de Obladuire alcatuit din mari boieri pamanteni care conduceau treburile tarii dupa moartea domnitorului, tinand cont de planurile intocmite prealabil ce urmareau obtinerea autonomiei si instaurarea domniilor pamantene, dar si de acordurile cu Eteria. 
Cele mai bune conditii pentru declansarea insurectii le avea Oltenia. Aici era tinutul bine cunoscut lui Tudor si existau prin corpul pandurilor – fosti voluntari care actionasera alaturi de rusi in ultimul razboi cu turcii – fortele militare necesare. O intreaga retea de unitati si locuri fortificate (mai ales manastiri) fusesera pregatite dinainte astfel ca atunci cand Tudor a chemat poporul sa se adune inarmat la Pades si sa-l urmeze el a fost ascultat. 
La Pades (manastirea Tismana – 23 ianuarie 1821), Tudor lanseaza o faimoasa proclamatie in care insista asupra dreptului poporului la rezistenta in fata opresiunii ca o justificare a insurectiei:
 totalitatea poporului inarmat se va numi chiar „Adunarea Poporului”. 
ridicarea la lupta decurge din dreptul suveranitatii nationale
actiunea era legitimata prin vointa lui Dumnezeu si a preaputernicului imparat (sultanul) ca supusii lui sa traiasca bine.
in partea finala cerea taranilor sa jertfeasca binele si averile rau agonisite „dar sa crute bunurile toturor celorlalti, inclusiv al marilor boieri „fagaduiti”, participanti la marea actiune". Numai averile boierilor care nu au aderat la ridicarea poporului trebuie luate in folosul acestuia, „folosul de obste”. 
pentru eficacitatea luptei era nevoie de disciplina. 
Chemarea lui Tudor fixeaza obiectivele generale ale miscarii si se straduieste sa trezeasca constiinta cetateneasca, sa transforme supusul apatic, medieval, intr-un factor activ al schimbarii. Ecoul a fost major si taranimea l-a interpretat ca o chemare generala impotriva boierimii. Exista in acest moment pericolul dislocarii intelegerii prealabile, conflictul social punea in cumpana obiectivul national. Intre timp prin actiunea corpului de panduri si taranimii rasculate raliate Adunarii Poporului – de acum o institutie cu caracter reprezentativ inspirata din modelul francez al Adunarii Nationale – Oltenia fusese trecuta sub controlul total al insurgentilor si transformata in baza a viitoarelor ofensive si chiar in teritoriu in care se exerseaza o noua administratie. 
Tendinta spre o rascoala generala impotriva boierilor este greu stavilita de Tudor, iar interventia puterii suverane, dornica sa intervina la orice tulburare, e potolita printr-un arz trimis Portii din care se desprinde exclusiv o incriminare la adresa boierilor greci si romani.
Din acest joc politic face parte si schimbul de scrisori dintre Tudor si Comitetul de Obladuire (3-4 februarie 1821). Tudor le cere boierilor sa fie ca patrioti adevarati, nu ca vrajmasi ai patriei. In scrisoarea din 11 februarie 1821 este formulata celebra definitie a Patriei, drept replica la acuzatia ca ar fi razvratit tara, spune „Dar cum nu socotiti dumneavoastra ca Patria se cheama poporul, iar nu tagma jefuitorilor?” 
Ridicarea taraneasca care a afectat parti intinse din Muntenia si chiar din sudul Moldovei a translat obiectivul initial spre cel social depasindu-se nivelul intelegerii cu boierii, autonomizandu-se in raport cu Eteria. In timp ce miscarea romaneasca primeste un continut si un gir popular, Eteria ramane o miscare elitista. Rascoalele populare se manifesta la nivel local asemeni rascoalelor medievale, ele se afla sau nu in legatura cu Adunarea Poporului, au caracter dispersat si autonom. 
In schimb, Adunarea Poporului are o componenta militara clara potrivit modelului european de revolutiei pe care il urmeaza. Era condusa de panduri, boiernasi, targoveti etc. si se impartea pe unitati si subunitati, pe genuri de arme – cavalerie, infanterie, artilerie – avea un caracter organizat reusind sa-si subordoneze manifestarile populare. Cand acestea au capatat un caracter anarhic, dezordonat, Tudor n-a ezitat sa le reprime in numele obiectivului major.
Tudor dezvolta in tot acest timp o diplomatie menita sa impiedice interventia straina si sa justifice insurectia. Ramane in legatura cu boierii „fagaduiti” si trimite memorii la marile cancelarii explicand ca nu s-a ridicat impotriva Portii Otomane, ci a stapanirii fanariote. Spera sa impiedice sau sa intarzie o interventie otomana si sa castige puterile Sfintei Aliante prin aceea ca el nu se impotriveste ordinii legale, adica turcilor, fapt decisiv al politicii echilibrului european in zona. 
In timp ce scopul social era marturisit, cel national, dat fiind circumstantele internationale, a fost ascuns. El a fost totusi marturisit la Slatina cand Tudor a spus pandurilor ca trebuie sa pregateasca trecerea lui Ipsilanti, apoi sa apere impreuna cu rusii potrivit unei fagaduieli a tarului – malul romanesc de turci. Dupa victorie rusii se vor retrage iar romanii vor ramane cu „legile noastre”. Scopul national va fi facut public fara nici o reticenta abia atunci cand invazia otomana in tara devenise iminenta.
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook.

marilor puteri tudor moartea domnitorului
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1908 (s) | 23 queries | Mysql time :0.014499 (s)