News Flash:

Inceputurile Postei Romane

13 Mai 2013
1484 Vizualizari | 0 Comentarii
Newsletter
BZI Live Video Divertisment
Video Monden
Muzica Populara Curs valutar
EUR: 4.6495 RON (+0.0015)
USD: 4.0769 RON (-0.0127)
Horoscop
berbec
taur
gemeni
rac
leu
fecioara
balanta
scorpion
sagetator
capricorn
varsator
pesti
Drumurile cu scop comercial si militar au fost atestate pe teritoriul Romaniei inca din perioada de dinaintea cuceririi Daciei de catre Imperiul Roman.
O retea densa de drumuri a fost construita dupa cucerirea Daciei si a fost introdus serviciul postal cu organizare similara celui din restul Imperiului Roman. Dupa retragerea aureliana, posta a inregistrat un moment de declin si dezorganizare, reaparand in secolul al XIV-lea, odata cu constituirea statelor feudale independente Moldova si Tara Romaneasca. Domnitorii romani au dus intotdeauna o politica externa activa si erau la curent cu toate evenimentele internationale din acele timpuri. Domnii aveau curieri cunoscuti sub numele de „calarasi” si „lipcani” care strabateau cu repeziciune distante mari. Cresterea numarului calarasilor a dus la aparitia olacului. Locuitorii satelor si targurilor aflate pe traseu erau obligati sa puna la dispozitie asa-numitul „cal de olac”, sa intretina caii si sa se ocupe de procurarea nutretului.
Posta din acele vremuri satisfacea doar nevoile statului, ale dregatorilor si solilor straini si foarte rar ale particularilor.
In secolul al XVI-lea posta a trecut sub autoritatea marelui postelnic si nu a cunoscut modificari notabile pana la mijlocul secolului al XVII-lea cand au fost introduse relee de posta, cunoscute sub denumirea de menziluri. Cele mai importante drumuri de posta din acea perioada erau in Moldova: Iasi - Barlad - Galati si Iasi - Harlau - Cernauti si in Tara Romaneasca: Bucuresti - Targoviste, Bucuresti - Pitesti - Craiova, Bucuresti - Silistra sau Giurgiu. In ambele principate existau si o serie de drumuri secundare. In Transilvania s-a dezvoltat o retea densa de drumuri, in relatie cu marile centre comerciale si mestesugaresti: Brasov, Sibiu si Bistrita. Intre Transilvania si Tara Romaneasca existau drumuri comerciale, de-a lungul cursurilor raurilor Buzau, Teleajen, Prahova si Olt, iar legaturile cu Moldova se faceau prin Adjud, Valea Trotusului si Pasul Ghimes.
Cheltuielile necesare intretinerii si infiintarii menzilurilor, procurarii furajelor, a olacelor, a cailor si plata slujbasilor au fost suportate de tarani si de targoveti pana in prima jumatate a secolului al XVIII-lea. In timpul celei de-a doua domnii a lui Constantin Mavrocordat din Moldova, s-a luat hotararea reorganizarii postelor, statul urmand sa preia cheltuielile care pana atunci erau suportate de tarani. Sumele necesare urmau sa fie acoperite prin dari puse asupra satelor si targurilor. In octombrie 1775, Alexandru Ipsilanti, domnitorul din Tara Romaneasca, a adus modificari sistemului, hotarand ca statul sa preia cheltuielile.
La conducerea menzilurilor au fost numiti capitani de menzil sau de posta, iar caii urmau sa fie cumparati cu bani din vistieria tarii. Posta era condusa la nivel central de doi capitani de posta cu resedinta la Bucuresti. In urma razboiului austro-ruso-turc, serviciile postale din Moldova si Tara Romaneasca au trecut sub autoritatea armatelor de ocupatie, fapt care le-a adus mari prejudicii. Poste se afla intr-o stare de dezorganizare care impunea luarea de masuri din partea statului. Domnitorul Alexandru Moruzi a incercat sa gaseasca o formula de refacere a postei, luand hotararea de a concesiona postele unor antreprenori particulari, iar statul controla activitatea concesionarilor prin intermediul hatmanului postelor. Personalul era numit de catre antreprenori si domnie in baza unei intelegeri. Primii concesionari au fost C. Scufa in Moldova si Ion Hagi Moscu in Tara Romaneasca. Tarifele s-au dublat: de la 10 bani de cal pe ora la 20 de bani de cal pe ora. Persoanele particulare au primit dreptul de a calatori cu posta in baza unui permis special.
In perioada august 1802 - august 1806, Constantin Ipsilanti a luat masuri pentru ca drumurile si podurile sa fie reparate, menzilhanelele sa fie refacute, iar numarul cailor sa creasca. La sfarsitul razboiului ruso-turc (1806-1812), postele si transporturile in general se aflau insa intr-o situatie critica, fapt care a determinat aparitia unor mari investitori interesati de refacerea serviciului postal. Unul dintre acestia a fost Manuc-bei care a donat statului suma de 60000 lei si a imprumutat statul cu 100000 lei, fara a cere dobanda.
Dupa revolutia de la 1821 condusa de Tudor Vladimirescu si revenirea la domniile pamantene in 1822, a inceput o perioada de dezvoltare economica, influentata de dezvoltarea relatiilor comerciale. Au contribuit la imbunatatirea si modernizarea serviciului postal Grigore Ghica in Tara Romaneasca in perioada iunie 1822 - aprilie 1828 si Ionita Sandu Sturdza in Moldova in perioada iunie 1822 -aprilie 1828. S-a mers pe linia concesionarii postelor, iar in urma Pacii de la Adrianopol, a fost ridicat monopolul asupra produselor Tarilor Romane, asigurandu-se comertul liber, largirea pietei interne si intrarea economiei romanesti in circuitul international. In Moldova si Tara Romaneasca au fost infiintate serviciile de transport pentru calatori, marfuri si corespondenta, s-au organizat licitatii pentru concesionarea postelor si au fost introduse servicii de diligenta.
In aceeasi perioada, in Transilvania postele au intrat intr-un proces de reorganizare, asigurandu-se legatura oraselor Cluj, Brasov, Sibiu cu tarile din vestul Europei. Vechile legaturi cu Moldova si Tara Romaneasca au inceput sa se extinda si sa se diversifice.
In luna august 1841, in Tara Romaneasca s-au introdus trasurile numite „brasovence” pe rutele spre Braila, Giurgiu, Caineni si Focsani. In 1846 s-a luat hotararea ca gropurile (saculetele sigilate) de bani care apartineau statului sau particularilor sa fie expediate prin posta pe raspunderea anteprenorilor. In vara aceluiasi an, la cererea mai multor comercianti, la Bucuresti s-a infiintat primul oficiu postal. La propunerea Departamentului din launtru, caruia postele ii erau subordonate, Barbu Stirbei (1849-1853; 1854-1856), care s-a ocupat de serviciile postale in perioada in care a fost vornic si a incercat sa aduca imbunatatiri postei, a luat hotararea ca directorul postei sa nu mai fie numit de concesionari, ci de domn. A fost introdus un serviciu de diligenta pe rutele principale: Bucuresti - Pitesti si Bucuresti - Giurgiu.
In timpul domniei lui Grigore Alex. Ghica (1849-1853; 1854-1856) in Moldova s-a infiintat un serviciu postal oficial pentru transportul corespondentei intre resedintele tinuturilor si cele ale plaselor. Intre plase si comune corespondenta se facea prin intermediul dorobantilor calari si a vataseilor speciali ai comunelor. In fiecare judet au fost infiintate oficii postale, fapt care a dus la aparitia functiei de factor postal. S-au infiintat curse regulate care transportau actele oficiale si ale particularilor si s-a fixat un tarif unic pentru corespondenta. Serviciul de diligenta a fost inaugurat in 1850 si a functionat initial de doua ori pe saptamana, pe rutele Iasi - Roman - Bacau - Focsani, de unde se facea legatura cu posta munteana. In urma razboiului Crimeii, in Moldova postele au fost definitiv constituite ca institutie de stat. Au fost deschise noi oficii, cursele de diligenta s-au inmultit, pentru personal a fost intocmit un orar fix, salariu si posibilitati de avansare. Au aparut cutiile postale, s-au stabilit diverse tarife pentru prestatiile postale, iar in luna iulie 1858 au inceput sa fie utilizate primele marci postale adezive.

sursa:Marcel Danescu, Filatelia de la A la Z, Editura Sport - Turism, 1987
Marcel Danescu, Dictionar filatelic, Editura Sport - Turism, 1979 
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

posta posta romana scrisori
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1753 (s) | 34 queries | Mysql time :0.017030 (s)