News Flash:

Inceputurile spionajului

4 Decembrie 2013
1446 Vizualizari | 0 Comentarii
De la hieroglife la cifruri
Cele mai multe dintre practicile spionajului isi gasesc originea in perioada Antichitatii, desigur in forme corespunzatoare scopurilor si posibilitatilor tehnice de atunci.
Primii agenti
Cele dintai izvoare referitoare la spionaj provin din Egiptul antic. Consemnarile hieroglifice se refera, intre altele, la culegerea de informatii cu ocazia operatiunilor comerciale, la folosirea agentilor pentru localizarea populatiilor inamice care urmau sa fie cucerite si transformate in sclavi. Din secolul I i.Hr., spionajul egiptean se concentreaza asupra rivalilor europeni, Grecia si Roma.
In Egipt sunt folosite pentru prima oara sisteme de codificare a mesajelor, "cerneluri simpatice", imbracaminte cu compartimente ascunse. Spionii egipteni au cunoscut folosirea otravurilor extrase din plante si a altor substante in vederea asasinatelor sau actelor de sabotaj, scrie zf.ro.
Primul tratat despre spionaj
...apartine lui Sun Tzu, care a trait in urma cu 15 secole, autor al unei lucrari despre "arta razboiului", "Cele treisprezece porunci". Cartea dovedeste nivelul inalt pe care il dobandise strategia si tactica activitatilor informative in China. Consideratiile lui Sun Tzu asupra "artei razboiului" si a spionajului pornesc de la idei cat se poate de pragmatice: "Ceea ce numim prevedere nu poate fi obtinut de la zei sau de la spirite, nici prin analogie cu evenimente petrecute si nici prin calcule, ci cu ajutorul oamenilor care cunosc situatia inamicului". Una dintre problemele cele mai importante care il preocupa pe Sun Tzu este aceea a calitatilor pe care trebuie sa le intruneasca un agent. In opinia sa, spionii sunt "oameni inteligenti, dotati, prudenti si capabili".
Spionajul in Biblie
"Cartea Cartilor"relateaza o serie de cazuri legate de ceea ce s-a numit mai tarziu spionaj. Intre altele, este de amintit cartea Genezei in care se arata ca Moise a trimis nu mai putin de 12 "agenti", printre care CalebsiIosua, in "Tara Canaan", regiune care cuprindea actualele teritorii ale Israelului si Libanului, unde traiau diferite semintii ce puteau periclita existenta poporului evreu: "Domnul i-a vorbit lui Moise si a zis trimite niste oameni sa iscodeasca tara Canaanului... Vedeti tara, cum este poporul care o locuieste…" Eforturile depuse de poporul evreu de a intra in posesia "tarii promise", deci a intregului teritoriu pe care cartile sfinte i-l atribuiau, a dus la necesitatea trimiterii aici a unor spioni ce urmau sa aduca informatii despre potentialul militar al populatiilor care ocupau teritoriul. Era vorba, in primul rand, de orasul Jericho, aflat pe malul raului Iordan.
Potrivit Cartii lui Joshua, cel mai important sprijin pe care spionii evrei l-au avut in Jericho a fost oferit de o prostituata,Rahab,care se pare ca fusese obligata sa imbratiseze aceasta meserie deoarece fusese acuzata de vrajitorie. Rahab s-a angajat sa ascunda iscoadele evreilor de autoritatile locale. Aceasta promisiune a fost respectata, soldatii israelieni urmand sa recunoasca locuinta lui Rahab dupa un cordon rosu aflat la fereastra casei. Se pare ca de aici provine culoarea rosie prin care erau marcate casele unde era practicata meseria care isi disputa cu spionajul privilegiul de a fi cea mai veche, prostitutia.
Potrivit Bibliei au existat insa si spioane care s-au pus in slujba unor puteri straine, deci tradatoare, cum a fost Dalila (Dalilah),aflata in slujba regelui filistinilor. Dalila a fost insarcinata de acesta sa afle secretele puterii lui Samson, unul dintre "judecatorii copiilor lui Israel". Pentru a-si usura sarcina, Dalila a devenit iubita lui Samson si, dupa mai multe tentative, a aflat secretul puterii acestuia, care se afla in parul sau. In timp ce Samson dormea, Dalila i-a taiat pletele, astfel incat filistinii au putut sa il captureze. Ca simbol al tradarii pentru bani, Dalila a patruns in arta si literatura, numeroase fiind picturile, compozitiile muzicale, operele literare, dar si filmele in care este imortalizata figura uneia dintre cele dintai spioane din istorie.
Desinformare si diversiune in Iliada
In opera lui Homer, cele mai interesante relatari cu privire la episoade de spionaj pot fi gasite in Iliada, mai ales in Cantecul X. Sunt descrise astfel trimiterea de spioni in tabara dusmana, dar si unele actiuni de diversiune, deyinformare. Pentru a contracara actiunea lui Palamedes, care dorea intreruperea razboiului, Ulise raspandeste zvonul ca acesta fusese cumparat de Priam, regele Troiei, ticluind o scrisoare din partea celui pe care dorea sa il compromita.
Un veritabil episod de diversiune este desigur acela legat de "Calul troian", actiune pregatita prin trimiterea in Troia a unui agent, Simon, care le povesteste aparatorilor cetatii ca intrarea "Calului trioan", adevarata "masina infernala", in interiorul zidurilor are drept scop potolirea maniei zeitei Pallas Atena.
Primele cifruri
Tot din izvoare antice, reiese ca paternitatea sistemului de transmitere in secret a informatiilor ar apartine conducatorului spartanilor, Lysandru, care utilizeaza o forma timpurie de scriere secreta pe tablite de lemn acoperite cu ceara pentru a-si avertiza concetatenii de o invazie persana.
Experti in "operatii murdare"
Nicio alta civilizatie antica nu si-a adus o contributie mai importanta in dezvoltarea spionajului ca Roma, datorita faptului ca a creat cel mai mare imperiu al Antichitatii, care nu putea fi mentinut si extins fara utilizarea unor asemenea metode. Din secolul I d.Hr., este mentionata existenta unei politii secrete, asa-numitii "frumentarii", care aveau si atributii de cenzura. Sunt folositi si asa-numitii "agentes in rebus", cu atributii contrainformative. Este interesanta in acest sens opinia exprimata de unul dintre cercetatorii Antichitatii, dupa care romanii "erau experti in manipulari politice, spionaj si operatii murdare...Operatiile sub acoperire au constituit o parte indispensabila a politicii romane".
Spionii lui Hanibal
Titus Livius povesteste despre transmiterea unor mesaje secrete intre Filip al Macedoniei si Hanibal, care au fost interceptate de romani. Se aminteste de faptul ca Hanibalobisnuia sa-i deruteze pe romani prin scrisori ticluite. Informatiile culese de la dezertori erau verificate de Hanibal cu ajutorul spionilor sai. Uneori, travestit, Hanibal culegea si verifica informatii in teritoriul adversarului. Tot cu ajutorul spionajului a fost descoperit locul in care se ascundea Hanibal la Nicomedia, obligandu-l pe acesta sa se sinucida (186 i.Hr.).
"Cursele" lui Decebal
Actiuni de culegere a informatiilor prin intermediul agentilor s-au desfasurat inca in timpul domniei regelui Decebal. Dupa unele relatari, se pare ca acesta l-a trimis la Roma pe omul lui de incredere, Atticus, care a reusit sa actioneze astfel incat sa fie ales in Senatul roman. Nu este exclus ca primul razboi daco-roman (101-102) sa se fi incheiat nedecis tocmai datorita activitatilor lui Atticus. Dio Cassius nareaza o serie de episoade de spionaj din timpul razboaielor cu dacii. Dupa primul dintre ele, Domitianprimeste o scrisoare din partea lui Decebal, prin care acesta se recunoaste invins. Domitian arata aceasta scrisoare Senatului, pentru a-l incredinta de victoria sa. De fapt, scrisoarea fusese falsificata de chiar Domitian pentru a-si sublinia meritele. Este de asemenea posibil ca scrisoarea sa fi fost trimisa de Decebal in scop de dezinformare. Despre Decebal, Dio Cassius arata ca era "mester in a intinde curse".
De la "De bello gallico" la "razboiul secret"
Caius Iulius Caesar (100-44 i.Hr.) a ramas in istorie nu numai ca om politic si conducator militar, ci si ca unul dintre promotorii spionajului. Inainte de a porni o campanie militara, Caesar se informa amanuntit asupra tarii unde urma sa desfasoare operatiile. Il interesau obiceiurile, institutiile politice, istoria, ca si economia tarii. Insusi Caesar mentioneaza in cele sapte carti ale lucrarii De bello gallico, in mai multe randuri, utilitatea folosirii agentilor secreti, mai ales a negustorilor in acest scop. Necesitatea activitatilor informative in cadrul campaniilor militare se reflecta, in timpul lui Caesar, si in organizarea legiunilor sale. In fiecare dintre acestea, existau 10 spioni sau iscoade, care veneau pe urma sarjelor cavaleriei in vederea adunarii de informatii despre teritoriul si populatia cu care grosul armatei romane urma sa se lupte. Diferite metode informative au fost folosite de Caesar si in cadrul confruntarilor cu dusmanii interni, de fapt fosti aliati, deci in timpul razboaielor civile. Este vorba, de exemplu, de luptele duse impotriva lui Pompeius. In tabara adversarilor au fost trimisi agenti care trebuiau sa se informeze, de exemplu, asupra mijloacelor financiare de care acestia dispuneau. Se pare ca Caesar dispunea de cel mai mare numar de agenti si informatori cunoscut pana in acel moment. Si totusi, Iulius Cezar nu a stiut sa foloseasca intotdeauna informatiile primite, ceea ce, in cele din urma, i-a fost fatal. In ziua de asasinarii sale, Iulius Caesar a primit o informatie de la un spion care il anunta asupra complotului impotriva sa, dar nu a luat in considerare aceasta avertizare, astfel incat a fost ucis.
Conducatorul roman a fost si in posesia unui sistem de cifrare, cunoscut sub numele de "alfabetul lui Caesar", bazat pe substituirea literelor. Plutarch (Vieti paralele) arata ca Iulius Ceasar a fost unul dintre cei dintai care au folosit cifrul.
"Retelele" imparateasei
Devenita din dansatoare si curtezana imparateasa a Bizantului prin casatoria cu imparatul Iustinian (482-565), Theodora are o mare influenta politica asupra sotului sau. Organizeaza, in particular, o retea de informatori, in interiorul si exteriorul imperiului. Cand, in 532, are loc o rascoala la Constantinople ("Nika"), prin spionii sai, Theodora obtine informatii care ii permit sa negocieze si sa indeparteze pericolul, salvandu-i astfel lui Iustinian tronul.
Se povesteste ca Theodora participa personal la instruirea agentilor, obligandu-i sa se agajeze la credinta neconditionata: " Daca nu-mi veti indeplini ordinele, veti fi jupuiti de vii".
Serviciul de informatii creat de Theodora si-a continuat activitatea in Bizant in secolele urmatoare, exercitand o anumita influenta asupra organizarii unor asemenea organisme in epocile ce au urmat.
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

primele cifruri retelele imparateasei
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1615 (s) | 34 queries | Mysql time :0.016113 (s)