News Flash:

INEDIT! Ultima scrisoare a lui Petre Andrei

31 Martie 2017
648 Vizualizari | 0 Comentarii
petre andrei
4 octombrie 1940. O perchezitie in stil legionar, de la 9 dimineata pana la ora 13. In casa: sociologul, filozoful si omul politic Petre Andrei, sotia si cei patru copii – cel mai mare de 17 ani, cel mai mic de 5 ani. Scena ne este descrisa de catre juristul Petre P. Andrei, fiul filozofului, atunci in varsta de 16 ani:
„Inspaimantati eram cu totii. Toata familia fusese blocata intr-una din camere si era pazita cu strasnicie de legionari inarmati. Restul casei, biroul tatei, biblioteca, erau literalmente devastate. Se cautau “corpuri delicte”.

Vezi si Florin Zamfirescu, scrisoare cutremuratoare adresata romanilor
Nu va pot reda exact tensiunea in care ne gaseam toti, stransi in jurul mamei, in timp ce tata, intr-un colt al camerei, isi insemna ceva. La un moment dat, a cerut paznicilor sa fie condus in camera de baie. A iesit intre revolvere. S-a intors peste doua sau trei minute. S-a indreptat spre noi, copiii; ii simt si acum sarutarea de tata. A scos din buzunar cheile sertarelor de la biroul de lucru, dandu-le mamei, careia i s-a adresat calm:
- Nu mai am nevoie de ele, tine-le te rog.
Si s-a prabusit… S-a sfarsit sub ochii mamei si ai nostri, ai copiilor. Eram cutremurati. Momentul nu poate fi descris…”
Filozoful Petre Andrei se sinucisese. Luase otrava in rastimpul iesirii din camera. Sa fi scris scrisoarea atunci cand, intr-un colt al camerei, „isi nota ceva”? Cuprinsul ei este urmatorul:
Scumpii mei copii,
Mi-e greu, mi-e foarte greu sa ma despart de voi si de mama voastra. Sunteti tot ceea ce am avut eu mai scump pe lume, dar nu mai pot trai. Tocmai acum, cand aveti mai multa nevoie de mine, eu trebuie sa va parasesc pentru totdeauna.
Imprejurari nenorocite ma silesc la aceasta. Tin sa stiti insa ca tatal vostru nu are nici un fel de vina, nici pata, nici amestec in cele intamplate. Nu pot suporta insa sa fiu tarat in mocirla sub nici o forma. Sa nu credeti ca fug de judecata si de aceea aleg acest mijloc. Nu, dar nu mai am nici o putere asupra celor care mi-au zdruncinat nervii in halul acesta. Am avut alta atitudine politica decat Garda de fier, dar nu am prigonit pe nimeni si nu am facut nici un act urat. Nu pot sa fiu insa umilit si degradat. De ce sa fiu arestat? Daca as avea pe sufletul meu o cat de mica vina, as suferi orice, caci as fi meritat. Dar asa? In cartile scrise de mine apare clar atitudinea si conceptia mea. Voi controlati si veti vedea.
Il rog pe Alexandru sa fie bun si intelegator. Tu, dragul meu, esti uneori violent, desi ai suflet bun. De aceea, te rog mult, iubite Alexandru, fii totdeauna dragut cu mama ta, nu fi nerabdator, menajeaza-i suferinta, caci zilele ei de acum incolo nu mai fericite nu pot fi. Ai grija, iubitul meu fiu, de toti fratii tai, ajuta-i sa suporte mai usor lipsa tatalui lor. Pentru Prihi am indemnul de a fi tot asa de bun cu mama sa. Stiu ca azi toti o adorati si nu ma indoiesc ca-i veti alina suferinta. Zizi si Costachel vor uita mai curand ca voi, caci sunt inca mici. Nu uitati nici un moment ca lor trebuie sa le ingaduiti copilariile legate de varsta lor.
Veti imbratisa fiecare cariera care va va place. Sa fiti cinstiti si buni. Sa nu faceti niciodata politica si sa va feriti de pasiunea ei. Daca acolo, departe, mai este ceva, sa stiti ca tatal vostru va veghea asupra voastra.
Pastrati amintirea clipelor bune, a zilelor senine pe care le-am avut impreuna, caci cine stie ce va mai este sortit si voua sa traiti. Oricum, aveti grija de mama voastra.
Va imbratisez cu tot sufletul si pentru totdeauna!
P. Andrei
sursa: Magazin istoric, Anul I, nr.8, noiembrie 1967
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

legionar sociologul filozoful omul politic petre andrei fiul familia
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1963 (s) | 23 queries | Mysql time :0.030143 (s)