News Flash:

Insula Serpilor

4 Noiembrie 2013
4573 Vizualizari | 0 Comentarii
Insula Serpilor este o stanca/insula din Marea Neagra care apartine in prezent Ucrainei.
Ea se gaseste in Marea Neagra, la 45 de km de tarmurile Romaniei si Ucrainei. Ea a fost ocupata de URSS la sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial, cedata fortat de Romania comunista in 1948 printr-un simplu proces-verbal secret semnat de Ana Pauker fara acceptul guvernului si fara consultarea poporului roman si e astazi parte a Raionului Chilia al regiunii Odessa din Ucraina.
Insula a fost denumita de catre greci cu numele de Insula Leuce - Λευκός („Insula Alba”). O denumire similara a fost data de catre romani care i-au spus Insula Alba, probabil din cauza faptului ca au fost gasite pe insula ruine de marmura alba.
Insula este pomenita pentru intaia oara in anul 777 inainte de Hristos. Dupa mitologia greaca, zeita Thetis s-a rugat de Neptun (zeul marilor) sa scoata din adancul marii o insula pentru fiul ei Achile, erou al Troiei. In conformitate cu un poem epic despre razboiul troian al lui Arctinus din Milet, ramasitele pamantesti ale lui Achile si Patrocle au fost aduse in aceasta insula de catre zeita Thetis, pentru a fi puse intr-un sanctuar.
Conform legendelor, in antichitate, grecii au construit aici un templu maret in cinstea lui Ahile - erou al aheilor. De asemenea, aici ar fi fost si alte edificii in care locuiau preotii. Cercetarile efectuate pe insula in secolul al XIX-lea confirma legendele, deoarece, in anul 1823, ruinele vestitului templu inchinat lui Achile si alte vestigii din insula au fost descoperite de capitanul rus Kritzki. Alte descrieri ale templului le avem de la germanul Kohler. Vestigiile descoperite de cei doi au fost ulterior expuse in muzeele din tarile lor.
Edificiul antic ar fi avut un diametru foarte mare, de forma patrata, fiecare latura avand 29,87 m. In partea de est a sanctuarului se afla templul inchinat eroului Achile. Arhitectura templului si a altor vestigii din insula era specifica epocii numita ciclopeana, asemanatoare celor din Tesalia si Tracia: ziduri formate din blocuri mari de piatra imbinate fara ciment, iar calcarul din care au fost fasonate conferea constructiei o culoare alba. Pe baza fragmentelor de constructie descoperite, templul lui Achille a fost un monument de arta, avand langa el mai multe camere, pentru functionarea oracolului, precum si pentru depozitarea ofrandelor ce se aduceau eroului.
Acest templu este mentionat de poetul roman Publius Ovidius Naso (care fusese exilat la Tomis) in versurile sale, precum si de geograful grec Ptolomeu si de istoricul grec Strabon. Filozoful grec Maximus din Tir (care a trait in secolul al II-lea dupa Hristos), afirma in lucrarea sa “Discutii“ ca: “Achile locuieste intr-o insula drept in fata Istrului, in Marea Pontica. Acolo se afla templul si altarele lui Achile...“
Geograful grec Ptolomeu (care a trait in secolul I dupa Hristos) mentioneaza in opera sa “Indreptar geografic“ ca: “Insulele situate in vecinatatea Moesiei Inferioare, in acea parte a Pontului pe care am pomenit-o, sunt: Boristene (la gurile Niprului, n.n.):57 grade, 15 minute - 47 grade, 40 minute si insula lui Achile sau Leuce (“Alba“)“.
Mai multe inscriptii antice au fost gasite pe insula, inclusiv un decret olbiopolitan (din orasul Olbia) datand din secolul al IV-lea inainte de Hristos care cere tuturor locuitorilor cetatii Olbia sa apere insula si sa-i alunge pe piratii care locuiau pe „insula sacra”.
Istoricul Gheorghe I. Bratianu (1898-1953), in lucrarea sa “Marea Neagra de la origini pana la cucerirea otomana“ (2 vol., Bucuresti, 1988), afirma prezenta unor civilizatii antice (ionieni, milesieni) pe litoralul Marii Negre. “Unul din popasurile cele mai vechi este cel din “insula Alba“, Leuke sau Achilleis, mica stanca ce se inalta in plina mare in largul gurilor Dunarii, si se numeste astazi Insula Serpilor. Acest punct de escala al milesienilor era garnisit cu un sanctuar ridicat in cinstea lui Achile Pontarches, protectorul navigatiei si al comertului. (...) Istoria lor, trasata cu ajutorul numeroaselor inscriptii scoase la lumina de sapaturi, indica stranse contacte intre aceste porturi ale litoralului, care pastreaza caracterele principale ale civilizatiei urbane a Greciei antice si populatiei indigene ale hinterland-ului, geti sau sciti.“
O alta legenda se refera la faptul ca in mitologia greceasca Insula Leuke era considerata un loc paradisiac, o lume in care se refugiau sufletele mortilor. Astfel, o alta denumire atribuita de grecii antici este de Insula Makaron, adica “A fericitilor“. Unii cercetatori au mers si mai departe cu speculatiile, traducand termenul Atlantis prin Fericire. Aceasta speculatie a fost alimentata de faptul ca nu departe de Insula Serpilor, arheologii sovietici au descoperit impresionante ruine subacvatice atribuite atlantilor, dar care, ca in multe alte parti ale Marii Negre (inclusiv in dreptul cazinoului din Constanta) sunt de fapt digurile porturilor antice, submerse de ridicarea nivelului marii.
Din punct de vedere istoric, apartenenta Insulei Serpilor la o tara sau alta a urmat, de regula, soarta gurilor Dunarii.
Dupa perioadele de stapanire greceasca, bastarna, persana, romana si bizantina, Insula Serpilor va ajunge in stapanirea themei Paradunavon, mai apoi a genovezilor, iar ulterior a lui Dobrotici si a lui Mircea cel Batran.
In Cronica de la Nürnberg se afirma ca „romanii locuiau in insula Peuce vestita de cei vechi”. Prin termenul de Peuce se intelegea si Delta Dunarii.
In timpul domniei lui Mircea cel Batran (1386-1418), puterea domnitorului muntean s-a intins de-a lungul ambelor maluri ale Dunarii, pana la gurile de varsare si coastele Marii Negre, inclusiv asupra Insulei Serpilor. In anul 1484 Insula Serpilor va intra sub stapanire otomana.
Din unele cronici ale vremii ce prezinta raporturile lui Stefan cel Mare cu o serie de colonii genoveze situate pe coastele Marii Negre, reiese ca aceasta parte a marii era un “lac moldovenesc“, domnitorul stapanind si insula. De mai multe ori, corabiile domnitorului moldovean au capturat, in dreptul Insulei Serpilor, vase tataresti ce duceau in robie tineri genovezi si avutii pradate la Caffa (colonie genoveza din Crimeea, de unde era originara sotia domnitorului). Dar, in 1484, insula a fost cedata turcilor odata cu Chilia si cu Cetatea Alba, iar Moldova si-a pierdut flota.
Multe balade si poezii romanesti, dar si bulgaresti sau rusesti, contin marturii ca romanii au stapanit Gurile Dunarii, fiind prezenti in Dobrogea si la tarmul Marii Negre. Astfel, intr-un cantec cazacesc despre domnitorul Petru Rares, se povesteste ca acesta avea legaturi cu “fratii sai de la Dunare/Care stapaneau baltile si Marea“.
Istoricul Nicolae Iorga a afirmat ca la gurile Dunarii a fost locul unde “judele“ Athanaric al gotilor, infrant de imparatul Valens (367-389), a venit pe o insula pentru a intari, prin juramant, un nou tratat; “inca o data, Dunarea urma sa fie hotarata prin granita“.
In cursul secolelor XVIII-XIX, au avut loc numeroase razboaie intre Imperiul Otoman si Rusia tarista care au avut ca rezultat trecerea Dobrogei si a gurilor de varsare ale Dunarii sub dominatia unei tari sau a alteia.
In perioada Imperiului Otoman, grecii au redenumit-o sub numele de Fidonisi (care inseamna in limba greaca "Insula Serpilor"); insula a dat numele Bataliei navale de la Fidonisi. Batalia intre flotele maritime ale Imperiului Otoman si Rusiei au avut loc in apropiere de insula in anul 1788 in decursul razboiului ruso-turc din perioada 1787-1792.
Insula Serpilor, cu o suprafata de doar 17 hectare, nu prezinta o importanta prea mare din punct de vedere teritorial si economic, in schimb are o foarte mare importanta din punct de vedere strategico-militar.
Dupa destramarea Uniunii Sovietice in anul 1991, Insula Serpilor impreuna cu baza militara, de control naval si aerian, de aparare antiaeriana si maritima, a trecut in administrarea Ucrainei.
Statiile de radiolocatie aflate pe insula executa o cercetare aeronavala la mare distanta, intr-un perimetru ce cuprinde Marea Neagra si Marea Mediterana, pana la coastele Libiei, rezultatele cercetarii fiind transmise unui punct de conducere. Pe insula sunt stocate informatiile nucleare intercontinentale de pe teritoriul ucrainean. De asemenea, aici sunt amplasate statii de bruiaj si ascultare atat a convorbirilor in fonie, cat si a celor prin cablu.
Pe insula a fost dislocata o garnizoana militara cu mai multe subunitati independente, care deservesc un heliodrom, un miniport militar, statii de radiolocatie, depozite, instalatii energetice, un far si sistemul de paza si aparare a granitelor de stat ale Ucrainei. Apararea bazei militare ucrainiene de pe insula se realiza printr-o nava de tip fregata, o nava de patrulare si unul sau doua submarine.
In prezent pe insula locuiesc aproape 100 de persoane, in majoritate graniceri, impreuna cu familiile lor si un personal tehnic. Din anul 2003 este localizata pe insula o expeditie stiintifica permanenta a Universitatii Nationale din Odessa.
Insula in prezent este demilitarizata si se afla intr-o dezvoltare rapida. In conformitate cu Tratatul romano-ucrainean din anul 1997, autoritatile din Ucraina si-au retras divizia militara, au demolat radarul militar si au transferat celelalte infrastructuri in mainile civililor.
In afara de platforma de elicoptere, in anul 2002 a fost construit un debarcader pentru vapoare de pana la 8 metri adancime si urmeaza sa fie construit un port maritim. Insula este aprovizionata cu echipament de navigatie, inclusiv un far vechi de 150 ani. Energia electrica este furnizata printr-un generator cu motor diesel si/sau un generator ce exploateaza forta eoliana. Insula are si o infrastructura civila cum ar fi un oficiu postal, o filiala de banca (a bancii ucrainene "Aval"), un punct de prim-ajutor, televiziune prin satelit, retea de telefonie, un turn de telefonie mobila si o retea Internet.
Ucrainenii pretind ca insula este locuita. Presedintele Ucrainei, Leonid Kucima a facut o vizita fulger in iunie 2003 pe insula. A fost deschisa si o sucursala a bancii Aval pe aceasta stanca de 0,17 kmp. Aceste actiuni au avut loc ca urmare a faptului ca daca o insula este locuita atunci legile internationale ii dau si dreptul la platou continental de 20 km.
La 5 iulie 2006, la initiativa consiliilor regionale Valcov si Chilia Noua, Parlamentul regional din Odessa a adoptat in unanimitate o decizie privind infiintarea localitatii Belii pe Insula Serpilor, hotarare care trebuie aprobata de Rada Suprema a Ucrainei. In documentul adoptat cu acest prilej s-a mentionat ca aparitia acestei localitati pe Insula Serpilor va permite "crearea conditiilor necesare in vederea dezvoltarii turismului stiintific si a pescuitului, precum si crearea unor conditii optime de viata persoanelor care se afla permanent pe insula". S-a decis de asemenea, alocarea a 200.000 de grivne (aproximativ 40.000 $) in scopul amenajarii noii localitati. Alte 300.000 de grivne (60.000 $) ar putea sa fie alocate din bugetul de stat in acelasi scop.
Crearea unei comunitati permanente ar putea ajuta Ucraina in revendicarea Insulei Serpilor. Romania sustine ca Insula Serpilor are statutul de stanca, deoarece nu este locuita permanent si nu are surse de apa potabila. In disperare de cauza, autoritatile ucrainiene au deschis pe insula, in ultimii ani, un hotel fara canalizare si un cabinet medical, insa aprovizionarea cu apa se face tot prin intermediul elicopterelor
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

insula serpilor stanca insula marea neagra urss legendelor ahile
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1489 (s) | 34 queries | Mysql time :0.018398 (s)