News Flash:

Intamplarea povestita de scriitorul Lucian Blaga, participant la Marea Unire, ce te va face sa vezi Unirea cu alti ochi

1 Decembrie 2013
2457 Vizualizari | 0 Comentarii
Lucian Blaga (n. 9 mai 1895, Lancram, langa Sebes, comitatul Sibiu - d. 6 mai 1961, Cluj) a fost un filozof, poet, dramaturg, traducator, jurnalist, profesor universitar, academician si diplomat roman. Personalitate impunatoare si polivalenta a culturii interbelice, Lucian Blaga a marcat perioada respectiva prin elemente de originalitate compatibile cu inscrierea sa in universalitate.
"Era o dimineata rece, de iarna. Respiratia se intrupa in invizibile cristale. Pe o parte a soselei se duceau spre Alba Iulia, scartaind prin fagasele zapezii, carutele romanesti. Buchete de chiote si bucurie, alcatuind un singur tir, iar pe cealalalta parte se retragea in aceeasi directie, armata germana ce venea din Romania, tun dupa tun, ca niste pumni stransi al tacerii. Soldatii germani, fumegand linistiti din pipe, se uitau mirati dupa carutele noastre grabite.(...)
- Uite, ii spun lui Lionel (fratele mai mare al scriitorului - n.red.): asa – prin ger si zapada – se retragea pe vremuri Napoleon.
La Alba Iulia nu mi-am putut face loc in sala Adunarii. Lionel, care era in delegatie, a intrat. Am renuntat cu o strangere de inima si ma consolam cu speranta ca voi afla de la fratele meu cuvant despre toate. Aveam in schimb avantajul de a putea colinda din loc in loc, toata ziua, pe campul unde se aduna poporul.
Era o roire de necrezut. Pe camp se inaltau, ici-colo, tribunele de unde oratorii vorbeau natiei. Pe vremea aceea nu erau microfoane, incat oratorii, cu glas prea mic pentru atata lume, treceau de la o tribuna la alta.
In ziua aceea am cunoscut ce inseamna entuziasmul national, sincer, spontan, irezistibil, organic, masiv. Era ceva ce te facea sa uiti totul, chiar si stangacia si totala lipsa de rutina a oratorilor de la tribuna.
Seara, in timp ce ne intorceam cu aceeasi trasura la Sebes, atat eu, cat si fratele meu ne simteam purtati de constiinta ca pusesem temeiurile unui alt ”Timp” cu toate ca n-am facut decat sa "participam", tacuti si insignifianti, la un act ce se realiza prin puterea destinului.  Faptul de la rascrucea zilei, cu taria si atmosfera sa, ne comunica o constiinta istorica.
Cand am trecut prin Lancram, satul natal, drumul ne ducea pe langa cimitirul, unde, langa biserica, tata isi dormea somnul sub radacinile plopilor. Zgomotul rotilor patrundea, desigur, pana la el si-i cutremura oasele.
- Ah, daca ar sti tata ce s-a intamplat, zic eu fratelui meu intorcand capul spre crucea din cimitir. (...)
Cand dam sa iesim din sat, numai ce auzim dintr-o curte, neasteptat, in noapte, un strigat de copil: "Traiasca Romania dodoloata!" (in zona,”dodolot” era cuvantul uzual pentru "rotund" – n.red.)"
sursa:avocatnet.ro
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

lucian blaga filozof poet
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1990 (s) | 34 queries | Mysql time :0.027873 (s)