News Flash:

Interviu INEDIT cu Mihai Eminescu

28 Octombrie 2013
2921 Vizualizari | 0 Comentarii
"Diagnosticele”, avertismentele, analizele si solutiile sale, bazate pe o profunda cunoastere a realitatilor romanesti, a istoriei si a contextului european, sunt valabile si astazi. Citindu-i textele publicistice, ai senzatia halucinanta ca sunt scrise aici si acum. Pornind de la aceasta realitate culturala care, desi publica, este necunoscuta publicului (caci Eminescu este mai mult citat decat citit), ne-am gandit sa-l „confruntam” cu situatia din prezentul imediat, printr-un interviu virtual. De fapt, virtuala este proiectia in prezent, pentru ca raspunsurile „intervievatului” sunt, de fapt, extrase din textele sale aparute in publicatiile Federatiunea, Convorbiri Literare, Curierul de Iasi (1869-1877), Timpul (1877-1883), Romania Libera (1889) - si din manuscrisele publicate postum.
- Domnule Eminescu, ati putea descrie, in cateva cuvinte, cam cum arata Romania de astazi, in perspectiva sociala si politica?
- Plebea de sus face politica, poporul de jos saraceste si se stinge din zi in zi de multimea greutatilor ce are de purtat pe umerii lui, de greul acestui aparat reprezentativ si administrativ care nu se potriveste deloc cu trebuintele lui simple si care formeaza numai mii de pretexte pentru infiintare de posturi si paraposturi, de primari, notari si paranotari, toti acestia platiti cu bani pesin din munca lui, pe care trebuie sa si-o vanza pe zeci de ani inainte pentru a sustine netrebnicia statului roman. Cea mai superficiala socoteala din lume ar dovedi, indestul, ca puterea productiva a natiei romanesti n-a crescut, n-a putut sa creasca in raport cu groaza de cheltuieli pe care le-au impus formele de civilizatie straina, introduse cu gramada in tara noastra… Clasele productive au dat indarat; proprietarii mari si taranii au saracit; industria de casa si mestesugurile s-au stins cu desavarsire - iar clasele improductive, oamenii ce incurca doua buchii pe hartie si aspira a deveni deputati si ministri, advocati s-au inmultit cu asupra de masura, dau tonul, conduc opinia publica. 
 Care credeti ca este cauza acestei situatii?
- Am admis legi straine in toata puterea cuvantului, care substituie, pretutindenea si pururea, in locul notiunilor natie, tara, roman, notiunea om, pe aceea de cetatean al universului… Am creat o atmosfera publica pentru plante exotice, de care planta autohtona moare… Azi avem cele mai inaintate institutii liberale: control, suveranitatea poporului, consilii judetene si comunale. Stam mai bine pentru aceasta? Nu, de zece ori mai rau, caci institutiile noi nu se potriveau cu starea noastra de cultura, cu suma puterilor muncitoare de care dispunem, cu calitatea muncii noastre, incat trebuie sa le sleim pe acestea pentru a intretine aparatul costisitor al statului modern. 
- Ati definit, in editorialele de la TIMPUL, aceste legi de import ca fiind „legi ale demagogiei”. Ce sunt acestea si cum ar trebui sa arate niste legi… „nedemagogice”?
- Legile demagogiei sunt factice, traduse de pe texte straine, supte din deget, pe cand ele ar trebui sa fie, daca nu codificarea datinei juridice, cel putin dictate si nascute din necesitati reale, imperios cerute de spiritul de echitate al poporului; nu reforme introduse in mod clandestin, necerute de nimenea sau vulgarizate ca o marfa noua sau ca un nou spectacol. Cum s-a ajuns la acest import neconditionat? Spiritul public nu e copt… Aceasta copilarie a spiritului nostru public se arata de la inceputul dezvoltarii noastre moderne, din zilele in care cei dintai tineri, rau sau deloc preparati, s-au intors din Paris, unde, uimiti de efectele stralucite ale unei vieti istorice de o mie si mai bine de ani si uitand ca padurea cea urieseasca de averi, stiinta si industrie au un trecut foarte lung in urma-i, au socotit a introduce aceeasi stare la noi, introducand formulele scrise ale vietii publice de acolo. Deci, ii invinuiti de superficialitate… E o zicala veche ca, de-ai sta sa numeri foile din placinta, nu mai ajungi s-o mananci. Drept ca e asa, dar cu toate acestea acele foi exista. Si daca n-ar exista, n-ar fi placinta. Asemanarea e cam vulgara, dar are meritul de a fi potrivita. Conditiile placintei noastre constitutionale, a libertatilor publice, de care radicalii se bucura atata, sunt economice; temelia liberalismului adevarat este o clasa de mijloc care produce ceva, care, puind mana pe o bucata de piatra, ii da o valoare inzecita si insutita de cum o avea, care face din marmura statua, din in panzatura fina, din fier masine, din lana postavuri. 
- Este clasa noastra de mijloc in aceste conditii? Poate ea vorbi de interesele ei? Dupa parerea dumneavoastra, ce prevaleaza - sau ce ar trebui sa prevaleze - in viata unui stat: politicul sau economicul?
- De cand lumea nu s-a vazut ca un popor sa stea politiceste sus si economiceste jos; amandoua ordinele de lucruri stau intr-o legatura stransa; civilizatia economica e muma celei politice… Cestiunea economica la noi nu e numai o cestiune a miscarii bunurilor; ea e mai adanca, e sociala si morala. Fara munca si fara capitalizarea ei, adica fara economie, nu exista libertate. Celui care n-are nimic si nu stie sa se apuce de nici un mestesug da-i toate libertatile posibile, tot rob e, robul nevoilor lui, robul celui dintai care tine o bucata de paine in mana. Nu exista alt izvor de avutie decat munca, fie actuala, fie capitalizata, sau sustragerea, furtul. Cand vedem milionari facand avere fara munca si fara capital nu mai e indoiala ca ceea ce au ei, a pierdut cineva.
- Am avut de curand alegeri locale unde, conform unui narav devenit traditie, mita electorala a fost la loc de cinste. Se pare ca mita este una dintre bolile societatii romanesti. Cat de coroziva credeti ca este aceasta racila?
- Mita e-n stare sa patrunza orisiunde in tara aceasta; pentru mita capetele cele mai de sus ale administratiei vand sangele si averea unei generatii… Oamenii care au comis crime grave se plimba pe strade, ocupa functiuni inalte, in loc de a-si petrece viata la puscarie… Functiunile publice sunt, adesea, in mainile unor oameni stricati, loviti de sentinte judecatoresti. Acei ce compun grosul acestei armate de flibustieri politici sunt bugetofagii, gheseftarii de toata mana, care, in schimbul foloaselor lor individuale, dau conducatorilor lor o supunere mai mult decat oarba. Elemente economice nesanatoase, jucatori la bursa si intreprinzatori sarlatani, se urca, cu repejune, in clasele superioare ale societatii omenesti… 
- Dar Justitia ce pazeste?
- Justitia, subordonata politicii, a devenit o fictiune. Spre exemplu: un om e implicat intr-o mare afacere pe cat se poate de scandaloasa, care se denunta. Acest om este mentinut in functie, dirijaza insusi cercetarile facute contra sa; partidul tine mortis a-l reabilita, alegandu-l in Senat. Partidele, la noi, nu sunt partide de principii, ci de interese personale care calca fagaduielile facute natiei in ajunul alegerilor si trec, totusi, drept reprezentanti ai vointei legale si sincere a tarii… Cauza acestei organizari stricte e interesul banesc, nu comunitatea de idei, organizare egala cu aceea a partidei ilustre Mafia si Camorra, care miroase de departe a puscarie. Dati-mi un indiciu din care sa se poate vedea ca tot sistemul administrativ este directionat impotriva populatiei, nu in sprijinul ei. Oare nu e caracteristic pentru tratamentul de care se bucura populatiile noastre din partea administratiei si a fiscului cand constatam ca, in acelasi timp in care zeci de mii de straini imigreaza in fiece an, romanii, din contra, parasesc tara lor, ca soarecii o corabie care arde, si ca emigreaza? La noi mizeria e produsa, in mod artificial, prin introducerea unei organizatii si a unor legi straine, nepotrivite cu stadiul de dezvoltare economica a tarii, organizatie care costa prea scump si nu produce nimic.
- Cum ati caracteriza actuala clasa politica?
- Uzurpatori, demagogi, capete desarte, lenesi care traiesc din sudoarea poporului, fara a o compensa prin nimic, ciocoi boierosi si fudui, mult mai infumurati decat coboratorii din neamurile cele mai vechi ale tarii. De acolo pizma cumplita pe care o nutresc aceste nulitati pentru orice scanteie de merit adevarat si goana inversunata asupra elementelor intelectuale sanatoase ale tarii, pentru ca, in momentul in care s-ar desmetici din betia lor de cuvinte, s-ar mantui cu domnia demagogilor. 
- Partidul Conservator, cu care aveti o legatura stransa, fara a fi devenit membru al sau, si-a construit doctrina dupa editorialele Dumneavoastra aparute in TIMPUL. Sunteti sustinatorul unei teorii, al unui model de stat pe care nici mass-media, nici sociologii nu-l cunosc sau se fac ca nu-l cunosc: STATUL ORGANIC. Sunteti amabil sa-l prezentati in rezumat?
- Viata noastra moderna pare a se apropia de povarnisul fatal, pe care istoricii latini il presupun, fara cuvant, a fi existat inaintea constituirii statelor, adeca acea stare de vecinica vrajba, insemnata cu vorbele bellum omnium contra omnes, rasboiul tuturor contra tuturor. Dar, precum in roiul de albine sau in musinoiul de furnici nu exista legi scrise si facultati de drept, desi toate fiintele, cate compun un roiu, traiesc intr-o randuiala stabilita prin instincte innascute, tot astfel omul primitiv traieste din cele dintai momente in societate, iar cand incepe a-si da seama si a cauta sa explice modul de convietuire si de conlucrare, se nasc religiile, care stabilesc adevaruri morale, sub forme adevarat ca dogmatice sau mitologice, religii care sunt totodata sicodice. Astfel, s'ar putea spune ca intreaga lupta intre taberele opuse, numite una liberala - care ajunge la comunism, alta conservatoare - care poate ajunge intr'adevar la osificarea statului, e pe de o parte lupta pentru drepturi, pe de alta lupta pentru datorii. Conservatismul lupta pentru datorii. Pentru el, implinirea datoriilor catre semenii sai, solidaritatea de buna voie sau impusa prin legi a cetatenilor unui stat, o organizare stricta, in care individul e numai mijloc pentru intretinerea si inflorirea colectivitatii, crutarea economica a tuturor claselor, pe care le priveste ca organe vii ale societatii, cu un cuvant organizarea naturala, inteleasa de toti, mostenita adesea prin traditie, prin obiceiul pamantului, recunoscuta de toti fara legi scrise chiar, iata starea de lucruri la care aspira conservatismul extrem. Dar si ceasta directie are primejdiile ei. Vecinica tutela, exercitata asupra claselor de jos, le da intr'adevar panea de toate zilele, dar le lipseste de energie individuala, le face indolente. Pe de alta parte sistemul libertatii, totodata al individualismului, cuprinde primejdii si mai mari. El preface viata intr'o lupta de exploatare reciproca, care poate ajunge la disolutiunea completa a statului. Si intr'acolo tind ideile comuniste internationale de azi.
- Intre aceste doua extreme e poate mestesugul adevaratei clase politice. Facem parte din Uniunea Europeana. In ce conditii ne-ar fi favorabila aceasta apartenenta? 
- In conditiile in care existenta statului e asigurata prin carma puternica si prevazatoare a tot ce poate produce natia mai viguros, mai onest si mai inteligent. Suntem insa, din contra, avizati de-a astepta siguranta acestei existente de la pomana imprejurarilor externe, care sa postuleze fiinta statului roman ca pe un fel de necesitate internationala. Acea necesitate internationala n-are nevoie de-a tine seama de sentimentele noastre intime, ci numai de existenta unui petec de pamant cvasineutru langa Dunare. Ce credeti ca ne asteapta in urmatorii ani? Vom avea de-acum inainte dominatia banului international, impusa de straini; libertatea de munca si tranzactiuni; teoria de lupta pe picior in aparenta egal, in realitate inegal. Si, in aceasta lupta invinge cel pentru care orice mijloc de castig e bun. Urmarea ei, capitalul, care ar trebui sa fie si sa ramana ceea ce este prin natura lui, adica un rezultat al muncii si, totodata, un instrument al ei, e, adesea, ca posesiune individuala, rezultatul unor uneltiri vinovate, a exploatarii publicului prin intreprinderi hazardate si fara trainicie, a jocului de bursa, a minciunii. 
- Situatia dezastruoasa pe care ati creionat-o se regaseste in vreun fel in evolutia generala a societatii omenesti?
- Peste tot credintele vechi mor, un materialism brutal le ia locul, cultura secolului, mana-n mana cu saracia claselor lucratoare, ameninta toata cladirea mareata a civilizatiei crestine. Shakespeare cedeaza in fata bufoneriilor si dramelor de incest si adulteriu, cancanul alunga pe Beethoven, ideile mari asfintesc, zeii mor.

sursa:timpul.md 
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

interviu mihai eminescu
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1782 (s) | 34 queries | Mysql time :0.026008 (s)