News Flash:

Intrarea lui Carol I in Bucuresti

24 Mai 2013
2046 Vizualizari | 0 Comentarii
Cand domnitorul Carol I a intrat in Bucuresti la 21 mai 1866, Capitala Romaniei era deja in curs de modernizare conform prevederilor Regulamentului Organic din 1831, imbunatatite de reglementari urbanistice ulterioare, votate de Sfatul Orasului cu deosebire intre 1847-1860.  Refondarea Bucurestilor era un proces in plina desfasurare, mai cu seama datorita distrugerilor provocate de Marele Foc din ziua de Pasti (23 Martie) a anului 1847.
La sosirea principelui Carol I erau deja schitate principalele noduri, poli si directii de dezvoltare ale Capitalei: Centrul Istoric, Centrul Bancar, Piata Academiei i.e. Piata Universitatii  - la rascrucea Bulevardului Academiei (curand rebotezat Carol I) cu Strada Coltei (viitor bulevard) -, pietele alimentare regulamentare (Maghistratului i.e. Ghica-Voda, Mare, Natiunii, Unirii, alcatuind un sistem de piete impreuna cu Piata Zarafilor, rascrucea de la biserica Sf. Ioan-Nou si Piata Curtii Apelative (Tribunalul); Piata Veche si Noua i.e. Herasca; Neculescului mutata in 1841 langa Biserica Amzei; Oborul Nou; Matache Macelarul; Constantin-Voda), dar si piete mai vechi precum Piata Zarafilor (apoi Sf. Antonie/Anton), mutati aici de la Sf. Gheorghe-Nou; Sararia Veche (la E-SE de Spitalul Coltei); Sf. Gheorghe (Nou). Totodata existau piete urbane reprezentative – in curs de definitivare -, precum Piata Teatrului Mare, sistemul de piete Piata Palatului Ocarmurii (Administrativ sau Palatului), a Bisericii Kretzulescu (la V-NV de biserica) si Piata Metohului Episcopiei (Episcopiei, Gradina Episcopiei); Piata de la Capul Podului Mogosoaiei (dupa 1878 PiataVictoriei); Piata Sf. Stefan (Vergului). O parte din piete fusesera amenajate in locul hanurilor manastiresti, a caror daramare incepuse conform legii din 1856 si care se va aplica pana in 1903. In timpul lui Carol I au fost distruse cca 25 de biserici. Procesul era similar cu cel din Venetia si Paris, unde vaste ansambluri medievale/renascentist-baroce au fost distruse din motive ideologice si urbanistice
Gradinile, publice ori private, erau deja trasate si erau functionale: Cismigiu, Sf. Gheorghe-Nou, Kiseleff si Mavrogheni-Voda – cu ansamblul de gradini invecinate Filipescu, Cantacuzino, Barcanescu, Jianu, Herastraul Vechi, Baneasa -, Ghica-Tei (Teiul Doamnei/Lacu Tei – intaia gradina publica a Bucurestilor, 1830), Procopoaiei/Farmazonului, Episcopiei, Fantanii/Mitropolitului Filaret i.e. Libertatii, a Mitropoliei, a celor doua palate brancovenesti din centru, a Asezamintelor Brancovenesti, a Casei de Nasteri (Maternitatea) de la Radu-Voda, Palatului Cotroceni, Bellio (Bellu, apoi cimitir), Golescului i.e. Belvedere, Campineanului, Balaceanului, Iakovenco, Grammont, Giagoga, s.a.m.d.
In acest context, se poate pune intrebarea: care a fost contributia noului suveran si a apropiatilor sai la modernizarea Bucurestilor ? In primul rand Carol I a impus oamenilor politici si corpului tehnic o disciplina si o organizare a muncii, un ritm mai accentuat si o constanta a acestuia, precum si o noua viziune a edificiilor monumentale ce urmau a „mobila??? spatiul urban in curs de restructurare. Pentru ca toate aceste norme de conduita sa fie viabile, a chemat un mare numar de tehnicieni, din varii domenii, atat din mediul germanofon, italofon (Germania, Austro-Ungaria, Danemarca, Elvetia, Nordul si Centrul Italiei), cat si francofon (Franta, Belgia, Vestul Italiei, Nordul Spaniei), pe care i-a implicat in principalele santiere din tara si din Capitala. Rolul acestora – organizati in loji masonice oparative, la care s-au afiliat si lojile vechi autohtone – a fost esential, mai ales ca unii erau si membri ai lojilor speculative: reconstructia Tarii se discuta mai intai in loji. Uneori amestecul Domnitorului a fost vizibil autoritar, precum s-a vadit in „afacerea Strousssberg??? (prima retea de cai ferate a Romaniei) ori tacit precum in cazul concursurilor pentru construirea palatelor Camerei Deputatilor, Senatului, Garii Centrale ori reamenajarii Pietii Bisericii Sarindar. Adevarul este ca deprinderile levantino-fanariote ale bucurestenilor in special si ale multor romani in general, trebuie sa-l fi exasperat pe tanarul monarh, care pe deasupra era si ofiter prusac de artilerie ! Ca urmare a trebuit de multe ori sa puna piciorul in prag, in limitele prerogativelor Constitutiei din 1866.
Dupa toate aparentele, ideea de a aduce in Romania, laolalta, tehnicieni (mesteri, antreprenori, ingineri, arhitecti, horticultori, pictori, sculptori, ebenisti, etc) germanofoni, francofoni si italofoni, i-a apartinut lui Carol I, pornind de la nucleul ce exista dinaintea domniei lui Alexandru Ioan Cuza. Colaborarea acestora cu tehnicienii romani a fost mai mult decat benefica: in decurs de cca. 40-45 ani Romania s-a transformat intr-o tara europeana de influenta occidentala, iar Bucurestii, capitala Regatului Roman, a devenit un oras modern, sinteza intre spiritul post-bizantin, vechi romanesc si oriental cu acela occidental, de factura predominant franceza, de unde si apelativul „Micul Paris???; iar la sfarsitul domniei lui Carol I, in Romania se raspandea stilul national, manifestare a spiritului „Artei 1900??? in Romania. Fondat chiar de suveran, noul stil isi are sorgintea in bisericile rectitorite din temelie de acesta, prin arhitectul André Lecomte Du Nouy. In Bucuresti (si alte orase) strazi intregi au fost realiniate, reconstruite, parcelarul regandit in mare masura, au fost deschise strazi si bulevarde noi, s-au amenajat parcuri si gradini, orasul a fost dotat, aproape concomitent, cu prima centrala telefonica, prima retea feroviara, prima gara (Filaret, urmata de Gara Princiara de la Cotroceni) si prima retea de cale ferata americana (tramway), care utiliza tractiunea cabalinelor, ulterior cea electrica. Mostenind vaste spatii verzi, Bucurestii au fost restructurati in ideea de a fi transformat intr-un oras-gradina sui-generis, concept cristalizat cu deosebire dupa 1890.
Domnia lui Carol I a insemnat, de asemenea, dotarea cu sedii proprii a aproape tuturor institutiilor Statului, comunale ori particulare: ministerele Agriculturii si Domeniilor, Instructiunii Publice si Cultelor, Lucrarilor Publice, de Razboi, Afacerilor Interne, Afacerilor Externe (instalat in Palatul Gr. Sturdza „Beizadea Vitel???), Finantelor Publice (instalat in Casele Gr. Romanit, transformate si extinse), Palatul Justitiei, Prefectura Judetului Ilfov, Palatul Regal (extins), Banca Nationala a Romaniei, Directia Generala a Postelor, Telegrafelor si Telefoanelor, Monitorul Oficial si Imprimeriile Nationale, Monetaria Nationala (pe temeliile Palatului Mavrogheni-Voda, langa biserica cu acelasi nume), Camera de Comert, Industrie si Bursa de Efecte, Casa de Depuneri, Economii si Consemnatiuni, Eforia Spitalelor Civile, Scoala Ofiterilor de Infanterie, Manutanta si Pirotechnia Armatei (Noua, pe Campul Cotrocenilor), Facultatea de Medicina, Institutul de Patologie si Bacteriologie, scolile de Medicina Veterinara, de Poduri, Sosele si Mine, Normala de Institutori (pe ruinele caselor egumenesti ale M-rii Sf. Ecaterina), de Arte si Meserii, Seminarul Teologic Central (Ortodox), sedii moderne pentru multe licee si gimnazii, recladirea tuturor spitalelor (Brancovenesc, Colentina, Coltea, Ghica-Pantelimon, Filantropia, Militar Central, etc), banci (de Scont, Marmorosch  & Blank, Poumay, de Credit si Scont, Descontogessellschaft, Romaneasca, etc), societati de asigurare (Generala, Financiara a Romaniei, Victoria, etc), industriale,  fabrici, uzine, ateliere, sistematizarea si dotarea cimitirelor, etc.
Remarcam coerenta rezolvarilor urbane, realizarea de sisteme de artere, piete si degajamente urbane (Universitatii - I. C. Bratianu – bulevardele Carol I, Coltea si I. C. Bratianu, P-ta Sarindar - Palatului – Episcopiei/Atheneului – Sf. Ionica – Cl. Victoriei – Str. Campineanu – Str. Regala – Str. Academiei - ultima dezarticulata in 1938), necesare pentru fluentizarea traficului, regularizarea si asanarea cursului Dambovitei si, partial, al Colentinei - astfel fiind higienizat, in mare, intreg orasul -, construirea unei noi uzine electrice comunale la Grozavesti, dotata cu cele mai moderne instalatii din Europa in acel moment, canalizarea a cca. 70 % din oras, reglementarea stricta a iluminarii, aerisirii si evacuarii apelor menajere din noile costructii, impunerea respectarii de catre proprietari a prevederilor urbanistice (altfel urmau amenda ori demolarea), infiintarea unor servicii comunale de ridicare a gunoaielor, de intretinere a strazilor, parcurilor si gradinilo, dar si prima centura de fortificatii (1883-1899; (L=70 km, D=23 km, cu 18 forturi si 18 baterii), care pana azi a marcat limita orasului. Nu in ultimul rand consemnam preocuparea monarhului si a sfetnicilor sai de a omagia si comemora in spirit european, diferite personalitati romanesti, carora le-au fost dedicate monumente de for public (statui, busturi), amplasate in spatii publice exterioare (piete, scuaruri, ronduri, parcuri, cimitire) ori interioare (edificii publice oficiale sau particulare). De atunci (de dupa 1880/1885) dateaza generalizarea asezarii de monumente  funerare sculptate peste mormintele din cimitirele Vechiului Regat.

sursa:romaniaculturala.ro 
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

bucuresti capitala romaniei regulamentului organic centrul istoric
Distribuie:  
Loading...

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1696 (s) | 23 queries | Mysql time :0.013090 (s)