News Flash:

Ioan Toba Hatmanul, ultimul strajer al lui Stefan cel Mare

19 Noiembrie 2013
3461 Vizualizari | 0 Comentarii
Au existat romani pentru care dragostea de tara, onoarea militara si datoria insemnau totul. Un astfel de om a fost si maiorul Ion Toba, poreclit si “Hatmanul”. 
Comandant al unei unitati de cavalerie, a luptat impotriva URSS de la inceputul razboiului pana la final. De pe meleagurile natale, in Crimeea si pana in Muntii Tirolului, Ion Toba,nascut la Zavoaia, Braila, in 1903, a fost unul dintre cei mai remarcabili ofiteri ai armatei romane, care si-a slujit cu credinta tara. Singurul sau inamic a ramas mereu comunismul, impotriva caruia a luptat chiar si dupa razboi.
Vremelnic ocupata de sovietici, pe 6 iulie 1940, Manastirea Putna este eliberata, in urma unei interventii in forta, de catre Escadronul 25 Cavalerie, comandat de capitanul Ioan Toba.
A fost Manastirea Putna ocupata de sovietici, pe 6 iulie 1940? Documentele militare nu fac referire la incident, in schimb martorii - ofiteri din Escadronul 25 Cavalerie si staretul lacasului de cult din acea perioada - confirma 
O controversa nerezolvata pana azi
Aceasta este una dintre cele mai controversate pagini ale istoriei noastre. Desi nu se afla consemnat in arhivele militare, incidentul e totusi sustinut de martorii acelei teribile zile. Si nu numai atat - Ioan Toba descrie amanuntit, in propriul jurnal de lupta, miscarile trupei pe care o conduce, dintr-o localitate in alta, nu departe de Putna, in jurul datei de 6 iulie. Ei bine, locurile indicate sunt confirmate in documentele operative ale Diviziei 25 Infanterie, in componenta careia se afla Escadronul comandat de cel supranumit Hatmanul.
Moment de cumpana
Incidentul se petrece cu foarte putin timp inainte ca o comisie romano-sovietica sa stabileasca noua granita, dupa ce URSS ne rapise Basarabia si Bucovina de Nord, in urma ultimatumului dat Romaniei de Moscova, la 26 aprilie 1940. Satul si manastirea Putna se afla foarte aproape de granita de nord a ceea ce azi stim ca este judetul Suceava.
O zona care trebuia sa ramana in componenta Romaniei, in urma redesenarii fortate a hotarelor tarii.
Operatiunea Putna, consemnata ora cu ora
Capitanul noteaza, zi de zi, intr-un jurnal propriu, denumit "Carnetul de bord al Escadronului 25 Cavalerie", tot ce se intampla in viata sa de soldat. Legat strict de momentul Putna, Ioan Toba arata ca la 5 iulie 1940, ora 20.00 - "in timp ce luam masa cu ofiterii detasamentului sunt chemat la telefon de Divizie, care-mi ordona sa ma deplasez in mars galop in lina intai, la Gura Putnei, ocupand pozitie in fata trupelor rosii, pe aliniamentul Falcau-Straja-Vicovul de Sus". 
Mormantul lui Stefan cel Mare, inconjurat de soldati sovietici
Din descrierea facuta de capitanul Toba reiese ca in satul Putna exista, in 1940, o fabrica de sticla a unui anume Fischer. Aici lucrau oameni din satele Seletin, Lapusna pe Siret si Banila pe Siret, localitati care ramasesera, dupa trasarea noii granite, in teritoriul sovietic. 
Astfel ca oamenii de acolo nu mai aveau cum sa ajunga la fabrica unde erau angajati. Tocmai de aceea patronul fabricii i-ar fi "invitat" pe soldatii sovietici - nu se mentioneaza exact numarul lor, dar se pare ca era vorba de cel putin un pluton - sa puna stapanire pe satul Putna, mutand granita, incat angajatii sa se prezinte fara probleme la munca. 
"Eram cu unitatea intr-o permanenta alarma, deoarece trupele sovietice incalcau frecvent si abuziv noua linie de demarcatie", descrie capitanul Toba situatia acelor zile. 
Tot el trimite un raport catre conducerea Diviziei 25 Infanterie, pe 9 iulie 1940, in care arata ca "Escadronul a parasit vechea garnizoana Itcani, la 28 iunie, si de atunci se afla in continua miscare, zi si noapte.
Nu am stat 24 de ore in acelasi loc.
Din 3 iulie si pana azi, 9 iulie, Escadronul s-a aflat mereu in stare de alarma, caii tot timpul cu seile pe ei si oamenii tot timpul imbracati. Abia azi toti caii Escadronului sunt potcoviti.
Salvarea manastirii Putna
In iunie 1940 Romania ceda fara un foc de arma Basarabia in urma pactului Ribbentrop-Molotov, iar trupele sovietice intrau pe teritoriul romanesc in Bucovina si Moldova. Nerespectand prevederile ultimatumului dat tot de catre ei, si orarul prestabilit, soldatii rusi muta bornele noii frontiere si incearca sa ocupe cu forta Manastirea Putna, care era situata la 12 kilometri de noua granita. 
Dar pentru a reda mai bine cursul evenimentelor din acea zi de 6 iulie 1940, iata ca am descoperit un fragment din jurnalul sau militar.
„6 iulie, ora 3 dimineata: Dupa inapoierea tuturor patrulelor, detasamentul meu se pune in mars fortat spre pozitia ordonata, cale de 34 de kilometri. Dupa 3 ore, la 6.30, sosim in gura Putnei. Sat de germani pur, sarac (…) Painea nu a ajuns, asa ca ofiterii au mancat mamaliga cu friptura la ceaun. Ordin special: Vor opri prin toate mijloacele orice fel de progres al inamicului peste linia de demarcatie.
Ora 20.00: Primesc stirea ca satul Putna si manastirea, cu mormantul lui Stefan cel Mare, au fost invadate de trupe rosii, impanate cu agitatori. Ora 20.15: Ordon mars-galop spre Putna, sub comanda mea, avand in avangarda plutonul sublocotenentului Ghiocel Constantinescu, urmat de grosul unitatii si, in mars fortat, de compania de cercetare a Regimentului 48 Infanterie, aflata sub ordinele mele. 
Comandantul companiei, capitanul Vladeanu, calare, este alaturi de mine. Ora 21.10: Ajungem la Manastirea Putna. Se procedeaza la recunoastere apoi la curatirea terenului. 
Se elibereaza fortat satul si manastirea, suspectii sunt arestati, elementele trupelor rosii sunt dezarmate si aruncate peste linia de demarcatie. 
Se instaleaza o unitate pentru paza sfantului mormant al lui Stefan cel Mare, ca si a odoarelor manastirii.
Iau contact cu staretul, apoi vizitam locasul si palatul manastiresc… Ora 22.15: Sosesc stafelele de la toate patrulele, care raporteaza ca linia de demarcatie a fost restabilita… 7 iulie 1940: Se da din nou, in primire, granicerilor romani, frontiera. 
Pentru mai multa siguranta, toate odoarele si tezaurul manastirii, inestimabile valori istorice, s-au imbarcat in doua camioane si le-am expediat la Cozia, in Valcea“…
Continuarea razboiului de partea Germaniei
Dupa 23 august 1945, Ion Toba, zis “Hatmanul” pentru ca era foarte talentat in capturarea partizanilor rosii din Crimeea, a ales sa lupte pana la ultima picatura de sange impotriva comunismului.
Incadrat cu gradul de SS-Sturbahnfuhrer in „Jagdwerband Kommando Skorzeny Sud-Ost”, sub comanda celebrului Otto-Skorzeny, Hatmanul va lupta alaturi de voluntarii romani din SS pana la finalul razboiului in Muntii Tirolului impotriva Armatei Rosii.
Misiunea sa si a celor pe care ii comanda era sa taie liniile de comunicatie in spatele frontului inamic si sa dezorganizeze legaturile inamicilor. Rezistenta lor a continuat si dupa semnarea capitularii pentru ca nu primisera niciun ordin. 
Ioan Toba este condamnat la moarte de Tribunalul Militar "Radu Negru" din Bucuresti, in 1947. Un articol din acele zile, publicat in ziarul "Scanteia", il descrie pe Ioan Toba drept "criminal de razboi", tocmai pentru ca fusese, in Est, vanator de partizani rosii, dar si din cauza ca, din 1944, fusese trimis de Marele Stat Major al Armatei Romane la o scoala militara speciala din Germania, dupa care a continuat sa lupte impotriva sovieticilor, de data asta in uniforma armatei germane. 
De semnalat si faptul ca Ioan Toba arata in memoriile sale cum, deja dat pe mana rusilor, este judecat din nou, de data asta de catre Tribunalul Militar Ambulant din Sverdlovsk, in februarie 1950, tocmai pentru incidentul din 1940, de la granita de nord a Romaniei, in fata manastirii Putna. Ofiterul roman va fi eliberat abia in 1955, in urma unei intelegeri intre Germania Federala si URSS, prin care soldatii si ofiterii germani erau scosi din lagarele siberiene. Toba este incadrat in categoria fostilor combatanti ai Germaniei. Se intoarce in tara, dar va fi din nou arestat si inchis, la Gherla, pana in 1964
Ioan Toba o adreseaza presedintelui tarii, Nicolae Ceausescu, in ziua de 7 martie 196, povestind tot ce s-a intamplat la Putna in iulie 1940. "Asa s-au petrecut faptele si asa le relatez, pe cinstea mea de ostas", scrie el. 
Si adauga, sub forma unei autocaracterizari, din care spicuim - "in toata activitatea mea de ostas nu m-am dirijat decat de problemele Tarii, neaderand la niciun fel de ideologie politica, fiindca am fost militar, nu civil, si asa am fost educat. Sunt om al frontului.
Aceasta mi-a fost cariera si vocatia. In vreme de pace nu-s bun de nimic, dar stau in liniste si respect autoritatea constituita, pana la chemare". Cat priveste faptul ca a luptat sub uniforma armatei germane, dupa 1944, Ioan Toba declara - "am luptat impotriva rusilor, pentru ca acestia au fost intotdeauna dusmanii neamului meu si, ca ostas, am fost crescut sa lupt impotriva celor care ne incalca Tara". 
Ioan chiar mentioneaza faptul ca s-a angajat in lupte doar impotriva soldatilor sovietici, si niciodata contra ostasilor romani prezenti pe frontul de Vest. Scrisoarea adresata lui Ceausescu in 1967 avea si o explicatie - fostul militar din Al Doilea Razboi Mondial solicita un pasaport pe o perioada determinata, ca sa mearga in Germania, unde sa clarifice drepturile sale banesti.
Tocmai pentru ca luptase la un moment dat in armata germana. Si asta in conditiile in care Ioan primea de la statul roman, ca pensie, la mijlocul anilor '60, numai 350 de lei. Nu se cunoaste un eventual raspuns al lui Ceausescu la aceasta scrisoare.
De fapt, in urma acestei scrisori se pare ca a reusit sa faca rost de un pasaport pentru a pleca in Germania Federala, care ii recompensa material pe fostii sai combatanti.
Curajosul barbat avea sa-si gaseasca sfarsitul intr-un mod cat se poate de anonim, in fata unui ghiseu CEC din orasul Brasov, unde i se face rau, dintr-o data, la varsta de 76 de ani, cat avea in 1979. 
Sicanele sovieticilor pe granita de Nord - confirmate de istorici
Situatia tensionata de pe granita noastra de Nord, in 1940, dupa ce rusii ne rapisera Basarabia si jumatate din Bucovina, este confirmata si de reputatul istoric Florin Constantiniu, in cartea sa "1941. Hitler, Stalin si Romania", sovieticii sicanand trupele romane, incercand sa depaseasca pana si noul hotar, dar fara a se angaja efectiv in lupte cu noi. 
Erau mai degraba grupuri razlete care incercau vigilenta soldatilor romani, al caror moral era zdruncinat de masivele pierderi de teritoriu ale tarii.
"Onoarea si mandria vietii noastre"
Emblematica pentru ceea ce s-a intamplat la Putna, in iulie 1940, este scrisoarea pe care Ghiocel Constantinescu, unul dintre sublocotenentii Escadronului 25 Cavalerie, o adreseaza lui Ioan Toba, la inceputul anilor '70, atunci cand Hatmanul dorea sa refaca adevarul trecutului, pe baza marturiilor celor care au facut istoria. 
Iata cateva dintre acele emotionante randuri - "pentru noi, actiunea noastra din zilele de 6-7 iulie 1940 reprezinta onoarea si mandria vietii noastre. La varsta de 67 de ani traiesc cu aceeasi intensitate dramatismul ceasurilor hotaratoare de atunci si fericirea de a fi reusit.
Singura recunoastere a meritelor noastre - si cred ca va ramane singura - a fost lauda generalului Dascalescu, comandantul Diviziei 25 Infanterie, care vadit miscat - iti amintesti? - ne-a spus 'bravo, baieti! Fapta voastra va ramane in istorie', apoi n-a mai putut continua si ne-a imbratisat, avand lacrimi pe obraz, el, luptatorul calit in doua razboaie mondiale.
In istorie, actiunea noastra nu se afla consemnata. Dar nici nu trebuie sa avem asemenea ambitii. Am dat, dupa 1948, zeci de autobiografii. Pe toate le-am completat corect. 
Dar n-am putut pomeni in niciuna de salvarea Putnei, pentru a evita urmari nedrepte. 
Istoria se scrie de invingatori, care au intotdeauna dreptate. Invinsii n-o scriu, ei doar o tin minte, asa cum stiu ei ca a fost, iar daca uneori o scriu, atunci trebuie sa tina seama ca scriptura lor sa nu supere pe cei tari".
Azi, pe cine ar mai putea supara? Cand eroii de la Putna deja nu mai sunt printre noi...

sursa:cersipamantromanesc/facebook.com 
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

romani ion toba hatmanul
Distribuie:  
Loading...

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1366 (s) | 23 queries | Mysql time :0.013769 (s)