News Flash:

Ion Ghica: "Ori de cate ori viitorul a suras Romaniei, fiii ei nu au lipsit de a aspira catre unire."

1 Decembrie 2013
1189 Vizualizari | 0 Comentarii
Ion Ghica (n. 12 august 1816, Bucuresti - d. 22 aprilie 1897, Ghergani, judetul Dambovita) a fost o personalitate marcanta a celei de-a doua jumatati a secolului al XIX-lea. Economist, matematician, scriitor, pedagog, diplomat si om politic, Ion Ghica a fost prim-ministru de cinci ori: de trei ori al guvernului Romaniei (in 1866, in 1866-1867 si in 1870-1871) si de doua ori intre 1859 si 1860, la Iasi si la Bucuresti, in perioada in care tarile romane se unisera intr-un stat, insa pastrau inca doua guverne separate.
A fost din 1874 membru titular al Societatii Academice Romane si presedinte al ei din 1876 pana in 1879, cand institutia a fost redenumita in Academia Romana. A fost presedinte al Academiei Romane de mai multe ori (1879 - 1882, 1884 - 1887, 1890 - 1893 si 1894 - 1895). Cartea Scrisori catre V. Alecsandri este capodopera sa de scriitor.
Nascut in familia Ghica, era fiul logofatului Dimitrie Ghica si al Mariei Campineanu.
A luat in ianuarie 1936 examenul de bacalaureatul in litere, la Sorbona (Paris), dupa care a urmat Scoala de arte si manufacturi (1836-1837).
In august 1938 a devenit absolvent al Facultatii de Stiinte din Paris, cu o diploma in stiinte matematice, absolvind in 1940 si Scoala de mine din acelasi oras. In paralel a audiat cursuri la College de France (economie politica) si la Conservatorul de Arte si Meserii.
S-a reintors in 1941 in Moldova, unde a devenit profesor la universitatea fondata de domnitorul Mihail Sturdza la Iasi (Academia Mihaileana).
In 1844, impreuna cu Mihail Kogalniceanu si Vasile Alecsandri, editeaza saptamanalul Propasirea.
A facut parte din conspiratia din 1848, care dorea o uniune a Tarii Romanesti si Moldovei, sub un print autohton, Mihail Sturdza.
Conspiratia esuand, Ion Ghica revine in Tara Romaneasca, unde, impreuna cu Nicolae Balcescu si Christian Tell reactiveaza societatea secreta Fratia, infiintata de ei in 1843 (intre timp aderasera la aceasta societate si alti „pasoptisti”), care a fost motorul revolutiei de la 1848. Pentru ca, ulterior, in corespondenta sa personala si diplomatica, utiliza alfabetul masonic pentru criptare, i s-a spus „profesorul de cifru”. 
In timpul revolutiei de la 1848, a fost trimis de catre guvernul provizoriu ca reprezentant al acestuia la Istanbul, pentru a negocia cu guvernul turc. Dupa infrangerea revolutiei, a ramas in exil la Istanbul; ulterior a fost numit de autoritatile turce in functia de Bei al Samosului (1853 - 1859), unde a reusit sa starpeasca pirateria, in floare in acea insula, care afecta in mod serios aprovizionarea pe mare a trupelor ce luptau in razboiul Crimeii. La terminarea misiunii sale, in 1859, a primit de la sultanul Abdul-Medjid titlul onorific de Print de Samos.
In 1859 dupa unirea Moldovei si Tarii Romanesti a fost chemat de Alexandru Ioan Cuza sa se intoarca si devine prim-ministru in timpul lui Cuza si apoi in timpul lui Carol I al Romaniei. Natura sa nelinistita il va face sa participe si la miscarile antidinastice din 1870 - 1871.
In 1881, a fost numit ministru roman la Londra; a detinut aceasta functie pana in 1889.
A murit pe 7 mai 1897, la mosia lui de la Ghergani.
In afara de distinctia in politica, Ion Ghica a obtinut si o reputatie literara prin ale sale Scrisori catre Alecsandri, prietenul sau de o viata, scrise la Londra si descriind vechea stare a societatii romanesti care disparea rapid. A fost si autorul unor scrieri relativ cunoscute in timpul sau, precum ar fi: Amintiri din pribegie in 1848 si Convorbiri Economice. A fost primul care a sustinut aparitia unei industrii si al unui comert national. 
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

ion ghica personalitate marcanta prim-ministru
Distribuie:  
Loading...

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1753 (s) | 23 queries | Mysql time :0.023262 (s)