News Flash:

IPS Teofan, Scrisoarea Pastorala in sarbatoarea Invierii Domnului

3 Aprilie 2015
518 Vizualizari | 0 Comentarii
IPS Teofan, Mitropolitul Moldovei si Bucovinei (MMB), a adresat un cuvant credinciosilor ortodocsi din Iasi, cu ocazia sarbatorii Invierii Domnului, ce urmeaza a fi marcata saptamana viitoare. Iata, mai jos, mesajul IPS Teofan, in Scrisoarea Pastorala.
"Iubitilor preoti din parohii, cuviosilor vietuitori ai sfintelor manastiri si drept-credinciosului popor al lui Dumnezeu din Arhiepiscopia Iasilor: har, bucurie, iertare si ajutor de la Dumnezeu Cel in Treime preaslavit – Tatal, Fiul si Duhul Sfant. "Cerurile dupa cuviinta sa se veseleasca si pamantul sa se bucure. Si sa praznuiasca toata lumea cea vazuta si cea nevazuta; ca a inviat Hristos, Bucuria cea vesnica". 
Iubiti frati preoti,
Iubiti credinciosi,
Hristos a inviat!
Traim in aceste zile sub semnul Invierii Domnului Hristos. Marturisirea ca "Hristos a inviat!" si confirmarea aces­teia prin cuvintele "Adevarat a inviat!" aduc in suflet o stare de pace, seninatate si, mai ales, de bucurie. De ce, oare, simtim mai multa bucurie de Pasti decat in alte zile ale anului? De unde vine aceasta? Ce anume aduce atata multime de oameni la biserica in noaptea Pastilor? Sunt intrebari spuse sau nespuse care asteapta ras­puns pentru a constientiza mai adanc si mai real frumusetea si bucuria acestei sarbatori. Sfanta Evanghelie, Vestea ce Buna, incepe cu martu­ri­sirea bucuriei din noaptea Nasterii lui Hristos – "Iata, spune ingerul, va binevestesc voua bucurie mare, care va fi pentru tot poporul. Ca vi S-a nascut azi Mantuitor" (Lc. 2, 10-11) – si se incheie cu bucuria Apostolilor la Inaltarea Domnului: "Iar ei, inchinandu-se Lui, s-au intors in Ierusalim cu bucurie mare" (Lc. 24, 52).
Intre bucuria Nasterii si bucuria Inaltarii la cer a Dom­nului Hristos se afla taina Crucii si a Invierii Sale, izvor de mare bucurie pentru oameni. "Femeile mironosite, spune Parintele Dumitru Staniloae, afland de la inger despre Invierea Domnului, alearga cu frica si cu bucurie mare sa duca aceasta veste ucenicilor. Justificand bucuria lor, primul cuvant pe care li-l adreseaza Iisus Cel inviat la intalnirea cu ele este: "Bucurati-va!" (Mt. 28, 9). De atunci cei ce cred alearga cu aceeasi bucurie debordanta in noaptea Pastilor si in zilele urmatoare, vestind tuturor celor pe care ii intalnesc: "Hristos a inviat!". Bucuria este starea sufleteasca principala pe care a produs-o vestea Invierii in cei care stiau ca viata lor sfarseste in moarte. Bucuria aceasta se mentine continuu, dar se actualizeaza in noaptea Pastilor". De-a lungul veacurilor, crestinii au trait sarbatoarea Sfin­telor Pasti ca rastimp de mare bucurie. Cantarile Bisericii au subliniat in mod special aceasta realitate: "Cerurile dupa cuviinta sa se veseleasca si pamantul sa se bucure. Si sa praznuiasca toata lumea cea vazuta si cea nevazuta; ca a inviat Hristos, Bucuria cea vesnica". "Sa ne veselim dumnezeieste, ca a inviat Hristos" rosteste cantarea Bisericii. De ce aceasta? Pentru ca "iata a venit prin Cruce bucurie la toata lumea. Totdeauna binecuvantand pe Domnul, laudam Invierea Lui, ca rastignire rabdand pentru noi, cu moartea pe moarte a stricat".
Drept-maritori crestini,
Mare este bucuria acestor zile, in mod special pentru cei care se straduiesc sa traiasca in duh crestin autentic, pentru toti cei care isi iau in serios credinta. In acelasi timp, se cuvine sa recunoastem ca multi dintre semenii nostri nu cunosc aceasta bucurie, dupa cum multi dintre fiii si fiicele Bisericii nu traiesc in mod real bucuria de a fi crestin. Mai mult, constatam, cu durere, ca de multe ori nici noi insine nu traim bucuria Invierii in adevarata sa adancime si cuprindere. Intrebarea fundamentala este aceasta: de ce nu se regaseste lumina bucuriei lui Hristos in viata multor crestini? In cati dintre noi, crestinii, se descopera ca fiind traita per­manent si cu toata intensitatea bucuria Invierii pe care Bise­rica o prezinta atat de frumos in slujbele si cantarile inchinate Marelui Praznic al Pastilor, precum auzim: "Pastile cele frumoase, Pastile Domnului, Pastile! Pastile cele preacinstite noua ne-au rasarit! Pastile, cu bucurie unul pe altul sa ne imbratisam! O, Pastile, iz­bavire de intristare! Ca astazi, din mormant ca dintr-o camara stra­lucind Hristos, pe femei de bucurie le-a umplut, zicand: Vestiti Apostolilor"? Cati dintre noi "ne veselim dumnezeieste" marturisind prin propria noastra viata cuvintele: "O, dumnezeiescul! O, iubitul! O, preadulcele Tau glas! Caci cu noi ai fa­gaduit sa fii pana la sfarsitul veacului, Hristoase. Pe Care intarire de nadejde credinciosii avandu-Te, ne bucuram!".
Auzind aceste imne liturgice, multi dintre noi le socotim frumoase, pline de poezie, cu mult farmec dumnezeiesc. Aici este marea problema: recunoastem ca sunt frumoase, poetice si fer­mecatoare, dar nu suntem cuprinsi in miezul lor de taina, de adevar fundamental. Adevarul marturisit de cantarea Bisericii nu ne atinge in fibra cea adanca a sufletului, nu ne schimba viata, nu ne con­verteste mintea. De ce, oare? "Deoarece noi inca nu am bi­ruit patimile, nu putem trai deplin bucuria Invierii" ne spune marele duhovnic Sofronie, ucenicul Sfantului Siluan Athonitul. Patimile, in diferite forme de manifestare si intensitate, sunt cauzatoare, in ciuda aparentelor, de o imensa tristete. De ce nu descoperim bucuria Invierii in toti crestinii? Deoarece, spune Cuviosul Paisie Aghioritul, recent trecut in randul sfintilor, "astazi cei mai multi oameni nu au gustat bucuria jertfirii, si nu iubesc osteneala. Au intrat in ei trandavia, interesul personal si multul confort. Lipseste marimea de suflet, jertfirea de sine. Considera o izbanda atunci cand reusesc ceva fara os­teneala, cand se aranjeaza materialiceste, dar nu se bucura atunci cand nu pot face aceasta. In timp ce, de ar fi infruntat lucrurile duhovniceste, ar fi trebuit atunci sa se bucure, pentru ca li s-a dat prilej de nevointa". "Stii ce bucurie simte omul atunci cand se jertfeste?", intreaba acelasi dumnezeiesc parinte. "Nu-si poate exprima bucuria ce o simte. Din jertfa iese bucuria cea mai inalta. Numai atunci cand omul se jertfeste, se inrudeste cu Hristos, pentru ca Hristos este Jertfa".
De ce nu se observa prezenta bucuriei intru Hristos in multi dintre crestinii care umplu bisericile si au, in general, o viata corecta din punct de vedere religios? Deoarece multi dintre noi identificam crestinismul cu frica de pacat, teama de pedeapsa, sentimentul vinovatiei, respectarea unor reguli morale, umilinta. Toate acestea sunt manifestari ale vietii crestine, dar care, traite in lipsa bucuriei, denatureaza legatura cu Dum­ne­zeu si cu semenii. "Bucuria, spune un teolog ortodox con­temporan, nu este una din componentele crestinis­mului, ci este tonalitatea crestinismului care patrunde toate – credinta si viziune. Unde nu este bucurie, crestinismul devine teroare si, din aceasta cauza, un chin". Crestinul care nu are capacitatea de a se bucura, sau respinge bucuria de la sine sau de la semeni, nu este crestin adevarat. In viata crestinului, "bucuria este esentiala, deoarece este rodul prezentei lui Dumnezeu. Nu poti sa nu te bucuri, stiind ca Dumnezeu exista. Doar puse in legatura cu bucuria, frica de Dumnezeu si umilinta sunt drepte, autentice, fructuoase. In lipsa bucuriei, ele devin demonice, cea mai profunda denaturare a oricarei experiente religioase".
Fara bucurie, nu exista nici libertate reala, nici smerenie adevarata, nici rugaciune. "Bucuria este temelia libertatii"(14) iar "fara bucurie, smerenia si rugaciunea sunt lipsite de har. Puterea lor sta in bucurie".
Iubiti credinciosi,
Lumea in care traim este cuprinsa de tristete, deznadajduire, dezorientare sau plictiseala. Intr-o astfel de lume, traim si noi, crestinii, astazi. Nu numai traim, dar si suntem cuprinsi de aceasta lume, de ispitele si capcanele ei, de duhul ei, mai ales. De multe ori, ne afundam inima in interese marunte, lupta pentru putere ne copleseste, constiinta superioritatii fata de altii face imposibila o viata de pace si liniste. Suferim adanc din pricina mandriei si a dorintei de stapanire si acest fapt ne transforma viata in iad. Ne afundam tot mai adanc in valurile acestui iad si simtim puterile sufletului paralizate, incapabile de renastere.
Intr-o astfel de situatie, suntem chemati sa ridicam mana ca Sfantul Apostol Petru aflat intre valurile marii si sa stri­gam lui Hristos din toata fiinta noastra: "Doamne, ajuta-ma!". Chiar in iadul cel mai de jos al deznadejdii si confuziei, al tristetii si indoielii, Hristos coboara, ne ia de mana si ne ridica la suprafata. Acest lucru nu se intampla cum si cand vrem noi. Fiecare om are drumul lui, durerea lui si Dumnezeu intervine pentru fiecare in mod neasteptat, de multe ori neinteles de om, dar intotdeauna tamaduitor. Sufletul nostru este plin de rani, multe si dureroase. Pentru aceste rani nu exista decat un singur doctor – Dumnezeu, un singur spital – Biserica, si un singur medicament – bucuria.
Bucuria care ne tamaduieste de toata rana sufletului si a duhului, a mintii, a inimii si a trupului se afla in Hristos Cel mort si inviat. El ni Se impartaseste in Trupul si Sangele Sau, la Dumnezeiasca Liturghie. Bucuria intalnirii cu Dom­nul ii daruieste omului putere in asumarea durerii proprii si a celor din jur. Aceeasi bucurie in Domnul ii ofera omului putere sa "accepte bucuros lupta impotriva raului si a pacatului si sa-l faca partas la biruinta cea din urma" biruinta asupra mortii. Aceasta pentru ca, asa cum spune Parintele Dumitru Staniloae, "Invierea lui Hristos inlatura in general moartea ca sfarsit al vietii noastre, deschizandu-i orizontul eternitatii. Aceasta este si cauza bucuriei noastre in orice timp".
Intalnirea cu Domnul Hristos in Euharistie si puterea biruintei Lui asupra mortii ii ofera omului izvor inepuizabil de bucurie atat in viata de familie, cat si in cea de manastire. Asezata sub semnul lui Hristos, familia – tatal, mama si pruncii lor – devine, in pofida multor greutati, bucurie continua, bucurie jertfelnica, bucurie adevarata. "Increderea, ca prin­cipala directiva a vietii, aplicata tuturor" cu toate riscurile care decurg dintr-o astfel de atitudine, creeaza, de asemenea, fundament pentru multe bucurii in viata. Lupta pentru o viata cat mai simpla, necomplicata si onesta aduce un plus de bucurie in viata omului. Iertarea si recunostinta, viata de rugaciune si smerenia, evitarea luptei pentru putere si iubi­rea fata de toti constituie tot atatea valuri de bucurie care-i fac omului viata plina, frumoasa, adevarata.
Iubiti frati si surori intru Hristos Domnul,
Zilele de Pasti vor trece repede si vom reintra in obisnuitul si greutatea vietii. Pentru a face fata ispitelor dinauntru si capcanelor dinafara, sa ne imbracam cu haina bucuriei daruita noua de Invierea lui Hristos si sa n-o dezbracam de pe sufletul nostru niciodata. Sa ne lasam patrunsi de puterea Invierii si, in acord cu imnele Bisericii, sa "ne bucuram dumnezeieste", "sa ne curatim simtirile" si "unul pe altul sa ne imbratisam si asa sa zicem: "Hristos a inviat din morti cu moartea pe moarte calcand si celor din morminte viata daruindu-le".
Dumnezeu sa va rasplateasca pentru toata stradania pe care ati aratat-o in legatura cu predarea Religiei in scolile unde invata copiii fratiilor voastre. Inscrierea copiilor acestui popor pentru a putea participa la ora de Religie a fost cu adevarat o marturisire de credinta, un act de responsabilitate fata de propriii copii, un examen pe care l-am trecut cu bine. Atitudinea dumneavoastra a fost o mustrare clara a celor care doresc o alta educatie decat cea crestina pentru copiii Bisericii noastre. A fost si o incurajare pentru noi, arhierei si preoti, ca, in momente de cumpana, poporul lui Dumnezeu arata dragostea jertfitoare fata de Domnul Hristos Cel Inviat. Va multumesc din tot sufletul si va imbratisez in Domnul, pe fiecare in parte si pe toti laolalta, dorindu-va zile fru­moase de Pasti, si multa, sfanta, adanca si inaltatoare bucurie. Din bucuria Invierii Domnului Hristos sa va hraniti propriul suflet, dar si sufletele celor dragi, de aproape sau de departe.
Hristos a inviat!
Adevarat a inviat Hristos!
Al vostru frate si parinte catre Dumnezeu rugator,
IPS Teofan, Mitropolitul Moldovei si Bucovinei.
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook.

ips teofan mmb iasi invierii domnului scrisoarea pastorala dumnezeu
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.2069 (s) | 34 queries | Mysql time :0.067231 (s)