News Flash:

Istoria atelierelor C.F.R NICOLINA din Iasi - FOTO

19 Iulie 2013
5621 Vizualizari | 0 Comentarii
Numite la inceput  Atelierele CFR Frumoasa, au luat nastere in anul 1892  prin votarea in Senat a  Legii nr. 2195 din 28 mai. Construirea la Iasi a unui puternic atelier de locomotive si vagoane reprezenta o echilibrare teritoriala a distributiei capacitatii de reparatie a materialului rulant.
Atelierele centrale au intrat in functiune la 1 aprilie 1905. Intrarea in procesul de productie s-a inceput cu rotaria, turnatoria, montajul, strungaria, ajustajul, fieraria si uzina electrica. La 1 aprilie se terminase si pavilionul administrativ si zidul de imprejmuire lung de 2637 m construit din caramida aparenta fabricata la Ciurea.
Hala montajul locomotivelor a fost proiectata pentru 27 de canale de lucru (dimensiuni: 112,52 x 48,2 m)
Atelierul de ajustaj cu acoperisul sustinut de trei randuri de ferme Shedd de cate 12 m deschidere (dimensiuni: 52,36 x 36,50 m.
Cladirea rotariei - atelierul in care se strunjesc bandajele rotilor si se executa alte operatii la osiile montate. In rotarie se mai aflau si utilaje pentru alte operatii decat cele executate la osiile montate: masini unelte pentru prelucrarea cilindrilor de abur, turnatoria de bronz (dimensiuni: 52,36 x 56,50 m).
Fieraria era instalata intr - o hala cu dimensiunile 72,80 x 23,30m, lipita de ea aflandu - se o incapere de 28 x 10m pentru motorul cu abur care punea in functiune ciocanele mecanice. La capatul fierariei, inspre montaj, era instalata fieraria cu arcuri sau arcuraria.
In anii 1907 - 1912 s-au dat in folosinta alti 6188 mp de suprafata construita, pe care s-a ridicat hala moderna de cazangerie, turnatoria noua pentru fonta, castelul de apa, statia de aer comprimat inzestrata cu doua compresoare orizontale, alte doua ciocane mecanice cu abur, doua magazii de materiale, depozitul de combustibil, pompieria, dispensarul medical si sala de mese.
In anul 1912 Atelierele Nicolina cuprindeau:
Cladirea uzinei, cu doua hale - una ce continea cazanele cu abur si accesoriile lor, iar cealalta masinile motoare si dinamurile, cu tablourile de distributie. Mai existau 6 camere mici: un atelier pentru ajustarea pieselor necesare uzinei, doua magazii de piese si materiale, o clasa pentru cursurile predate ucenicilor, doua birouri.
Sala cazanelor cuprindea: 3 cazane multitubulare tip Babcock & Wilcox; un economizor tip Green; rezervoare de purificat apa; o pompa orizontala Worthington Duplex; un rezervor de apa de 10 metri cubi; un bazin de beton de 50 metri cubi pentru colectarea apei din masinile de abur si a apei de racire a motoarelor diesel.
In sala masinilor se aflau 2 motoare de abur de cate 100 cai putere si un motor diesel; un tablou de distributie cu aparatele de masura si control necesare, 2 survoltori si un pod rulant.
In atelierul de fierarie se aflau 11 focuri de forja, un cuptor pentru foile de arcuri, un cuptor pentru incalzit fierul care trebuia sudat pe nicovala, 2 masini de forjat, un ferastrau pentru taiat fier cald, o presa hidraulica pentru probarea arcurilor, utilajul pentru lucrul pilelor, 4 ciocanele cu abur.
In atelierele de strungarie si ajustaj erau 66 de masini - unelte (strunguri, masini de rabotat si de mortezat, de frezat si de gaurit, de filetat si de tarodat, ferastraie, polizoare, foarfeci, poansoneze), la care se adaugau masinile si utilajele specifice ajustajul pieselor de locomotiva. Langa ajustaj se afla atelierul de scule si magazia de distributie a sculelor.
Atelierul de rotarie si turnatoria de bronz erau instalate intr-o hala despartita in doua printr - un zid. In rotarie se aflau strunguri de roti, pentru fusurile de osie si pentru butoanele de manivela, strunguri pentru bandaje, etc.
Atelierul de montaj era prevazut cu 27 de canale de lucru, asezate pe doua randuri si deservite de un car rulant. Deasupra fiecarui canal se afla o macara rulanta cu puterea de ridicare de 2500 kg, pentru demontarea si montarea pieselor grele ale locomotivelor.
Cazangeria fusese construita la est de montaj, la o distanta de 100 m, pentru a putea fi dublata atunci cand ar fi fost cazul.
In curtea Atelierelor se mai aflau: castelul de apa cu doua rezervoare, unul de 25 metri cubi si altul de 100 metri cubi; un rezervor de pacura de 200 metri cubi si altul de motorina de 23 metri cubi; o magazie de materiale si alta de uleiuri; o pompierie; o macara turnanta cu forta de ridicare de 5000 kg; un pod-bascul pentru repartizarea corecta a greutatii locomotivei; un pod - bascul pentru cantarirea vagoanelor si cladiri anexe: medicale, administrative si pentru paza.
In anii razboiului, feroviarii ieseni au contribuit direct la rezolvarea unor probleme legate de aprovizionarea cu material de razboi. Totodata, in incinta Atelierelor Nicolina, muncitorii de la fabrica Wolff, evacuata din Bucuresti, au construit afeturi pentru bateriile de artilerie de 150 si 210 mm.
Dupa razboi, Atelierele C.F.R.Frumoasa, profilate numai pe reparatii de locomotive, si-au extins mult aria. Incepand din anul 1921 printr-o noua organizare, dar fara investitii speciale ele au fost profilate si pe reparatii de vagoane marfa. Intrucat perimetrul atelierelor s-a extins patrunzand in inima cartierului Nicolina, ele au capatat denumirea de Atelierele C.F.R. Nicolina Iasi. In perioada anilor 1923 - 1927 s-au realizat investitii ce au echivalat cu cele din decursul anilor  1910 - 1916. S-a pus un accent pe inzestrarea cu noi motoare Diessel,  s-au completat instalatiile si masinile de prelucrare cu 17 strunguri, masini de gaurit, morteze, raboteze, o masina de prelucrat biele cat si o masina de rectificat glisiere. Cel mai modern mecanism instalat a fost un strung american electric pentru strunjirea bandajelor.
Dupa criza economica, incepand cu anul 1934, in atelierele de reparatii s-au inregistrat importante modernizari, au fost facute noi investitii. Atelierele Iesene s-au extins prin constructia unei noi hale pentru cazangerie. In anul urmator s-a dat in folosinta o noua hala pentru tamplarie - vagoane.
Anii 1935 - 1937 au inclus in inventarul atelierelor 89 de mari piese de lucru, masini si agregate care au permis cresterea productivitati muncii. In anul 1937 patrimoniul atelierelor s-a mai imbogatit cu o uriasa hala de vagoane, construita cu ferme metalice si cu doua motoare Diesel. Din 1935 s-a introdus sudura electrica la piesele necesare locomotivelor si utilizarea sculelor pneumatice la repararea locomotivelor.
In perioada dictaturii regale singura investitie a fost o noua hala de compresoare, iar in anii dictaturii antonesciene constructia halei de sudura cat si inlocuirea unor motoare Diesel.
Incepand din octombrie 1940 prin crearea Ministerului Conducerii si al Statului Major Economic, intreaga activitate era subordonata intereselor militare. In primavara anului 1944, autoritatile administrative au hotarat evacuarea bunurilor. Conform instructiunilor Ministerului de Interne din 4 februarie si 23 martie 1944, utilajele de la Nicolina au fost demontate si transportate in Banat si Muntenia.
La 20 ianuarie 1945 incepe reintoarcerea Atelierelor Nicolina de la Timisoara si refacerea lor in urma distrugerilor din timpul razboiului.
Intre anii 1946-1971 s-au construit peste 44 mari obiective dintre care cele mai importante au fost: hala rotariei de vagoane (1946); centrala de acetilena (1950); bazinul rezervor (1950); magazia - depozit carburanti - lubrifianti (1951); atelierul de intretinere - apa, instalatii, conducte (1955); laboratorul rontgenografic (1955); cladirea cuptorului pentru tratamentul fontei nodulare (1955); depozitul de tuburi pentru oxigen, cladirea administratiei (1957); cantina(1957); hala noua de vagoane (1962); cladirea control gaze(1963); hala noua de cazangerie (1963); atelierul de reparat tampoane (1969); hala noua de prelucrari mecanice (1970); statia de conexiuni (1970); statia de neutralizare (1970); noile posturi de transformare (1970); pavilionul administrativ cu 8 nivele (1970).
In anul 1974  se diversifica gama de fabricatie  si unitatea devine Intreprinderea mecanica Nicolina Iasi. In anul 1977 parcul de masini - unelte a fost reinnoit integral.
Din anul 1991 societatea se numeste S.C. "Nicolina" S.A. si din 1994 incepe colaborarea cu firma italiana Marini S.p.A. prin introducerea in fabricatie a unor produse performante si  cu firmele Siemens.
In prezent, Nicolina SA si-a incetat  activitatea.
Bibliografie: Constantin Botez, Dem. Urma, L. Esanu, Istoria unei citadele muncitoresti Nicolina Iasi, Iasi, 1972
sursa foto:Iasi - Orasul celor sapte coline/ Facebook
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

Galerie Foto

Atelier_Nicolina4
iasi atelier locomotive vagoane ciurea atelierele nicolina
Distribuie:  
Loading...

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1530 (s) | 23 queries | Mysql time :0.011261 (s)