News Flash:

Istoria Big Bang-ului

6 Noiembrie 2013
3281 Vizualizari | 0 Comentarii
Big Bang-ul (engl. Big Bang, marea explozie) este modelul cosmologic care explica conditiile initiale si dezvoltarea ulterioara a Universului. Acest model este sustinut de explicatiile cele mai complete si corecte din punct de vedere stiintific. Termenul de Big Bang, in general, se refera la ideea ca Universul s-a extins de la o singularitate primordiala fierbinte si densa acum aproximativ 13 miliarde de ani.
„Teoria Big Bang” este modelul care explica aparitia materiei, energiei, spatiului si timpului, altfel spus a existentei Universului. Aceasta teorie incearca sa explice de ce universul se extinde permanent inca de la aparitia sa, si de ce pare a fi uniform in toate directiile.
Astronomul american Edwin Hubble a descris Universul ca fiind in continua extindere, dand cosmologilor "o tema pentru acasa". El porneste de la ideea ca la inceputuri, cu circa 13,7 miliarde de ani in urma, Universul inca nu exista. Ceea ce a existat a fost doar un punct de o natura cu totul speciala, o asa-numita singularitate, ceva fara dimensiuni dar cu o energie infinita. La momentul "zero" acest punct a iesit din starea lui de singularitate (inca nu se stie din ce cauza) si si-a manifestat uriasa energie printr-o inimaginabila explozie, Big Bang-ul, care mai continua si in ziua de azi. In anul 1940 fizicianul ruso-american George Gamow si asistentii sai Ralph Alpher si Robert Herman au lansat ideea de explozie incandescenta de materie si energie de la inceputurile Universului. Numele teoriei "Big Bang" a fost dat de astronomul englez Fred Hoyle in 1950.
Exista trei indicii majore pentru veridicitatea teoriei Big Bangului:
Varsta celor mai batrane stele este de 12-13,2 miliarde de ani, adica ea corespunde partial cu vechimea Universului.
Analiza luminii emise de galaxii indica faptul ca obiectele galactice se indeparteaza unele de altele cu o viteza cu atat mai mare, cu cat sunt mai indepartate de Pamant, ceea ce sugereaza ca galaxiile erau altadata adunate intr-o regiune unica a spatiului;
In ziua de azi, in toate regiunile Universului exista o radiatie de fond ("radiatie cosmica") foarte slaba, un fel de fosila, ramasita de pe urma torentelor de caldura si lumina din primele clipe ale Universului.
Astrofizicienii nu pot (inca?) explica aparitia universului la secunda "zero" (momentul initial). Ei iau ca punct de plecare momentul 10-43 secunde dupa explozia originara (Big Bang). La aceasta "varsta frageda" tot universul vizibil era continut intr-o sfera de marime infima, subnucleara, de numai 10–33 centimetri diametru (nucleul unui atom are ordinul de marime de 10–13 centimetri). Temperatura la acel stadiu era insa inimaginabil de mare, de ordinul a 1032 grade.
Teoria nu este aplicabila mai devreme de momentul "zero" + 10–43 secunde; pentru ca se izbeste de „zidul Planck” (stiinta este inca incapabila sa explice comportamentul atomilor in conditiile in care forta de gravitatie devine extrema, asa cum era cazul in universul de 10–33 centimetri). „Zidul Planck” reprezinta de fapt existenta limitelor minime fizice ale obiectelor; una din barierele fizice este „quantumul de actiune” sau asa-numita "Constanta a lui Planck" = 6,62 10–34 Joule secunda, care reprezinta cea mai mica dintre cantitatile de energie existente in lumea noastra fizica, adica limita divizibilitatii spectrale si, prin aceasta, limita extrema a oricarei divizibilitati. Prin analogie exista o „lungime ultima” numita si „Lungimea lui Planck”, precum si „Timpul lui Planck”, care este cea mai mica unitate de timp posibila teoretic.
Exista fizicieni si matematicieni care, pe baza calculelor matematice, cauta sa gaseasca explicatii asupra momentului zero al exploziei initiale - Big Bang. Astfel:
Teoria / fizica cuantica a permis unor cercetatori fizicieni sa emita o serie de teorii referitoare la cauza care a determinat Big Bangul. Demonstratiile facute in cadrul si pe baza teoriei fizicii cuantice, conform carora o particula elementara poate fi detectata in doua locuri in acelasi timp (de unde si concluzia ca particula este intr-o permanenta vibratie), au generat ideea ca spatiul si timpul sunt abstractiuni, iluzii ale gandirii omului.
Exista si teoria "supragravitatiei", bazata pe faptul ca forta gravitationala este mult prea slaba in raport cu forta electromagnetica sau cu alte forte (desi in Univers ea se manifesta ca o forta deosebit de mare si atotcuprinzatoare). Aceasta a postulat ca gravitatia se scurge intr-un "univers paralel" si ca forta gravitationala ce ramane in universul nostru este mult diminuata.
Ambele teorii au condus la dezvoltarea „teoriei membranelor” sau Teoria M si au permis concluzia ca in lumea reala trebuie sa fie mult mai multe dimensiuni decat cele trei din universul nostru, si ca deci exista mai multe universuri.
Intr-un laborator din SUA s-a reprodus intr-o experienta, pentru o milionime de secunda (10–7 secunde), modul cum ar fi fost starea materiei imediat dupa Big Bang. Ideea este ca Big Bangul a facut sa explodeze punctul ce continea o enorma cantitate de energie si care, datorita conditiilor, a inceput sa se transforme in materie – „supa primordiala” care nici teoretic nu poate fi bine definita. Materia rezultata imediat dupa Big Bang (supa primordiala) a fost denumita plasma; experimentul in care s-a obtinut aceasta plasma a constat intr-un bombardament de particule de aur greu si de deuteriu (izotop al hidrogenului) .
Gamow si studentii sai au ajuns la concluzia ca unele elemente chimice din universul de azi provin din primele timpuri ale formarii acestuia. Unele radiatii se presupune ca dateaza din perioada Big Bangului si inca mai circula prin univers. S-a mai descoperit ca cele mai usoare elemente, ca hidrogenul, deuteriul si heliul, au fost primele elemente in univers, iar celelalte elemente mai grele s-au format ulterior. Cercetatorii sustin ca elementele mai grele decat heliul si mai usoare decat fierul s-au format in procesul nuclear in stele, iar elementele mai grele decat fierul s-au format in urma exploziilor supernovelor.
Doua scenarii posibile au fost propuse pentru a descrie viitorul Universului: Astfel, in prima varianta, Universul are un inceput la singularitate, urmat de o faza de expansiune; daca masa galaxiilor depaseste un anumit prag, asa-numita masa critica, forta de gravitatie va putea depasi inertia initiala si va duce in cele din urma la incetinirea expansiunii, apoi galaxiile vor incepe sa se miste una spre cealalta, Universul sfarsind printr-o contractie intr-o alta singularitatea, eveniment numit Big Crunch (marea contractie). Cealalta posibilitate era ca masa materiei din Univers sa nu ajunga la valoarea necesara pentru a invinge viteza initiala, in care caz expansiunea ar continua la infinit, intr-o rata tot mai lenta, dar care nu va ajunge niciodata la zero.
Totusi, observatii recente indica ca Universul poseda o rata de expansiune in continua acceleratie - altfel spus, se extinde din ce in ce mai repede. Explicatia pare a fi prezenta unei forme de energie ( "energia neagra" ) care nu a fost luata in calcul pana atunci.
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

big bang-ul big bang marea explozie modelul cosmologic
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1596 (s) | 34 queries | Mysql time :0.019149 (s)