News Flash:

Jean Moscopol, un artist in toata puterea cuvantului

8 Septembrie 2013
1528 Vizualizari | 0 Comentarii
Jean Moscopol a dovedit de la o varsta frageda o abilitate innascuta cand a venit vorba de manuirea instrumentelor muzicale. Alaturi de vocea sa calda si linistitoare, o cariera in muzica parea inevitabila pentru tanarul Moscopol.
Alternativ cu studiile sale liceale si universitare, el isi perfectioneaza talentele muzicale, invatand sa cante la banjo, vioara si chitara. Participa si la diverse concursuri de talent mereu iesind pe primele locuri, potrivit ziare.com.
Inceputul unei cariere promitatoare
Debutul sau vine destul de tarziu, cand el inca era student la Aeronautica. Mergand la restaurantul "Zissu" impreuna cu niste cunostinte, Albert Pagony, seful orchestrei il recunoaste pe Moscopol, studentul cantand pentru putin timp in acelasi restaurant cu cativa ani in urma.
Dupa o mica reprezentatie a acestuia pentru a-si incanta prietenii, este abordat de Pagony, care ii ofera un loc in orchestra. Colaborarea lor dureaza un an de zile.
Pagony isi va deschide propriul sau restaurant, iar Moscopol va ramane la "Zissu", unde va cuceri in fiecare noapte inima clientilor sai. Devine cunoscut pentru capacitatea sa de a improviza versuri si de a critica in mod inedit si nostim aspecte ale vietii cotidiene.
Recunoasterea nationala si internationala
In 1931 devine artist profesionist dupa ce isi ia licenta. In curand, multe usi i s-au deschis.
A lucrat la Teatrul de Revista "Alhambra" intr-un numar de operete, dar si in filme. Incepe sa inregistreze piese pentru celebra casa de discuri britanica "His Masters's Voice". Ajunge sa cante si in Germania.
In tara deja ajunsese foarte cunoscut, piese ca "Vrei sa ne-ntalnim sambata seara?", "Da-mi gurita s-o sarut", "Mana, birjar" sau "Cel mai divin tango" facand furori in anii '30. A avut un rol activ si in promovarea tango-ului in tara. Reuseste sa inregistreze in total peste 300 de piese.
A cantat in cele mai prestigioase restaurante interbelice, patronii neprecupetind niciun efort pentru a-l convinge pe Moscopol sa cante in stabilimentele lor.
Un adevarat patriot
Atasamentul pentru poporul roman si tot ceea ce inseamna el a devenit o tema recurenta in piesele lui Moscopol, a se vedea "Tot ce e romanesc nu piere" sau "In tara in care m-am nascut".
Din pricina evenimentelor de la sfarsitul razboiului Moscopol, aflandu-se in Germania, se vedea neputincios in incercarea lui de a intra in tara, cel putin legal.
Din aceasta cauza incearca sa treaca inot Dunarea si este gata sa moara fiind salvat de niste pescari iugoslavi. In cele din urma, ajunge in tara natala si este profund deziluzionat.
Critica regimului comunist
Este dezgustat de lipsa unei fibre morale si de capacitatea unor compatrioti de a se vinde pentru a face pe plac noului regim comunist.
In piesa "Guvernul comunist" il critica dur pe Mihail Sadoveanu pentru pozitiile sale prosovietice, luand in batjocura si cartea sa de reportaje "Lumina vine de la Rasarit".
Devenit un adevarat ghimpe pentru regimul comunist si fiind constient ca o soarta prea buna nu il asteapta in Romania, paraseste tara in 1947. Dupa un periplu cel il duce prin multe tari din Europa, trece oceanul si se stabileste in final in New York.
Aici ajunge sa conduca comunitatea locala de romani expatriati. In continuare, inregistreaza piese ce desfiinteaza regimul comunist cum ar fi "Foaie verde de cartela", unde face referire la saracia crunta din Romania si "Intr-o tara comunista", ce prezinta epurarile facute intre comunistii din Uniunea Sovietica.
Acestea merg pe o linie fin conturata de umor negru, continuand cu un deznodamant adeseori tragic "Intr-o tara comunista/ Cand esti fire arivista/ Si ai si-un caracter sinistru/ Poti ajunge repede ministru/ Dupa ce incasezi la prime/ Si te faci partas la crime/ Esti bagat la inchisoare/ Si apoi condamnat pentru tradare/.../Comunismul intai te ajuta/ Si apoi...te executa."
Amintirea in posteritate
Jean Moscopol moare in 1980, in anonimat. Dupa Revolutie au fost facute putine eforturi pentru a rememora muzica si personalitatea acestui adevarat artist.
Cele mai notabile astfel de incercari sunt lansarea din 1993 a unor cantece inregistrate cu ajutorul lui Aristide Buhoiu in anii '70 si un documentar monografic al regizorului Stefan Gladin din 2005 centrat pe viata lui Moscopol.
Regizorul s-a confruntat cu mari dificultati in a gasi detalii sau documente edificatoare, comunistii stergand multe din referintele legate de viata cantaretului. In ciuda acestor incercari, dupa cum spune titlul uneia din piesele lui Jean Moscopol, tot ce-i romanesc nu va pieri.
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

jean moscopol instrumentelor muzicale
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1702 (s) | 23 queries | Mysql time :0.013405 (s)