News Flash:

Legea Zaharului - scurt istoric

17 Februarie 2015
2345 Vizualizari | 0 Comentarii
Parlamentul britanic a adoptat in aprilie 1764 Legea Venitului American (American Revenue Act, cunoscut ca si Sugar Act), comerciantii coloniali fiind obligati sa plateasca o taxa de sase pence pe galon la importul de melasa straina. Din cauza coruptiei, au anulat in mare parte impozitele si subcotat taxa pentru ca produsul englez sǎ fie mai ieftin decat cel francez. Se privilegia importul de zahar din Antilele Britanice si era prohibit importul zaharului din Antilele Franceze.

Se aplicau noi taxe pe produsele textile straine, pe cafea, indigo, vinurile de Madeira importate, fiind sporite taxele vamale la toate produsele straine reincarcate in Anglia. Se interzicea importul de rom si de vinuri franceze in colonii. Se prevedea ca legea sa aduca 45 000 de lire anual bugetului, iar negustorilor si industriasilor britanici, noi beneficii.

Vezi si Philip Mazzei, un adevarat promotor al libertatii


Legea Zaharului a fost completata cu o serie de dispozitii: infiintarea unei curti a Viceamiralitatii la Halifax, jurisdictia extinzandu-se asupra tuturor coloniilor americane. Se anula dreptul de care se bucurau impricinatii de a urmari in justitie un caz de sechestrare abuziva si nejustificata a vasului sau a marfurilor, introducerea mandatelor de asistenta, inregistrarea tuturor vaselor si a documentelor vamale si dreptul pentru comandantii fregatelor britanice de a indeplini functia de ofiteri vamali. Coloniile s-au opus prin proteste documentate. Prin "The Currency Act " se interzicea emiterea monedei-hartie cu drept de circulatie pentru ca exista pericol de inflatie, ceea ce a dus la depresiune economica si prabusirea unor firme, ruinand mii de mici creditori .

Vezi si Samuel Adams, unul dintre parintii fondatori ai Statelor Unite ale Americii

Massachusetts s-a adresat Parlamentului, sustinand ca industria si comertul englez isi avea debuseul pe piata americana, iar o America saracita nu va mai fi capabila sa cumpere produse britanice. In cele din urma, produsele britanice au fost boicotate. Negustorii din Boston au decis sa nu mai foloseasca mansete si dantele britanice, iar mesterii nu mai purtau imbracaminte din piele englezeasca.

Spre sfarsitul anului 1765, miscarea de boicot s-a extins in toate orasele. Masurile de intarire a controlului a cauzat inconveniente in aprovizionarea coloniilor, vasele ce transportau produse fiind obligate sa aiba acte eliberate de oficiul vamal. De astfel, ofiterii vamali nu mai raspundeau de daunele pricinuite. James Otis remarca ca legea zaharului i-a determinat pe oamenii din colonii sa se gandeasca serios, iar la Boston, o adunare publica anticipa ca legea zaharului avea sa duca la deposedarea coloniilor de toate drepturile. Legislativa din Massachusetts a adoptat propunerea lui James Otis si a autorizat infiintarea unui Comitet de corespondenta care sa ia legatura cu celelalte colonii in privinta unor actiuni de protest in iunie 1764. Otis publica „Apararea si demonstrarea drepturilor coloniilor britanice”, inspirat dupǎ John Locke. Vorbea despre contractul dintre guvernanti si guvernati. Al doilea element important expus de protestatari era ca legile nu se puteau emite la Londra fara ca in Parlamentul Britanic sa fie si reprezentanti ai coloniilor.
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

parlamentul britanic sugar act comerciantii coloniali taxa halifax
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.2328 (s) | 34 queries | Mysql time :0.076631 (s)