News Flash:

Legenda lui Daniil Sihastru si a Manastirii Voronet

8 Mai 2015
3241 Vizualizari | 0 Comentarii
In vremile vechi, se zice ca mai multi calugari evlaviosi, care se stransesera intr-un loc singuratic si inconjurat cu paduri stravechi, cladisera o manastire. Ei isi durara manastirea din barne groase din stejar trainic in apropierea si spre asfintit de satul Vicovul de Sus, pe locurile lui si o inchinara Sfantului Laurentiu.

Calugarii se rugau lui Dumnezeu Sfantul pentru iertarea pacatelor lor si ale oamenilor. Ca sa-si agoniseasca cele putine, insa cu totul trebuincioase pentru nevoile vietii, lucrau fel de fel de mestesuguri.

Dintre acesti vrednici parinti era ieromonahul Daniil, cel mai evlavios si iscusit. Si el se indeletnicea cu cioplirea de linguri din lemn de paltin.

Lingurile le vindea prin satele invecinate si asa isi agonisea el putina paine cea de toate zilele. Cele ce-i mai ramaneau de prisos de la vanzarea lucrului mainilor lui si din cele ce-i aduceau bunii crestini ca rasplata pentru svistanii, dezlegari, cartile lui Lazar, cetanii s.a. impartea saracilor, vaduvelor si orfanilor. Era un adevarat parinte duhovnicesc!

Vezi si Legenda Izvorului tineretii


Auzise cuviosul Daniil, care de obicei petrecea numai in post si rugaciune, ca in Siret, care era al treilea sat de la Vicovul de Sus, s-ar strange oamenii intr-o zi anumita din saptamana, ca sa se desfaca de cele ce au de prisos si-si cumpara cele ce au de trebuinta. Si avand si Daniil o multime de linguri gata, pe care nu le putea desface prin satele din apropiere, se hotari sa-si cerce norocul cu marfa lui in Siret.

Se duse, deci, pustnicul la staret sa-si ceara binecuvantarea si poslovenia pentru calatorie, fara de care n-ar fi indraznit el sa faca, Doamne fereste, nici un pas afara de manastire.

Vezi si Legenda lui Vlad Tepes

Ajungand Daniil in Siret, isi vandu indata marfa ce-o lucrase si pe care o adusese intr-o pereche de desagi in spate. Dar, cu toate ca-si vandu indata lingurile, el de aici nu scapa cu una cu doua. Crestinii din partea locului si cei de primprejur, auzind ca Daniil se afla in mijlocul lor, nu-l lasara. Ei il rugara, unul pentru o molitva a Sfantului Vasile, altul svistanie pentru bolnav, celalalt pentru dezlegarea si masluirea unei femei ce tragea de moarte s.a. Vestea ca rugaciunile lui Daniil sunt primite inaintea lui Dumnezeu si ca-i de folos celor bolnavi se duse in toata Tara Moldovei, de aceea il si imbulzeau crestinii. Si, adica, ce avea sa faca bietul calugar, trebuia sa le faca tuturor dupa dorinta. Stia el ca astfel se prea intarzie si trece sorocul vremii pentru care il invoise staretul sa fie inapoi dar el nadajduia in Dumnezeu si in bunatatea proistosului sau. El se gandi ca este dator sa ajute celor ce sufera de boli, sa le aline durerile trupesti si sufletesti si apoi ca din prisosul darurilor crestinilor va avea de unde ajutora pe cei saraci, asa ca ramase pe la crestini si zabovi o zi peste vadea.

Intorcandu-se Daniil a patra zi acasa si ducandu-se inaintea staretului, el, fara sa asculte dezvinuirea lui, il mustra aspru pentru intarziere si-l opri de-a iesi din manastire un timp indelungat.

Bietul Daniil, desi se stia fara de vina mare, primi cu supunere mustrarea aspra a staretului si pedeapsa cea grea, dar se hotari in sine, ca pedeapsa pentru ca a incalcat porunca staretului si a intarziat cu o zi, ceea ce nu i se intamplase niciodata inainte, sa se traga pana la sfarsitul vietii in fundul muntilor, intr-un loc cu totul neumblat si pustiu si sa se faca sihastru. Si asa si facu. Se trase, adica, intr-un codru necalcat de picior de om, care era intre muntii de la asfintit-miazanoapte de la manastirea Sfantului Laurentiu si intr-o departare ca de un ceas si mai bine.

Aici afla Daniil un locsor ce-i venea la indemana, fiindca una: locul era pustiu; al doilea: langa el curgea in vale un parau cu o lingura de apa, si al treilea: ca aici codrul era plin de stanci uriase. Si mai ales aceasta de pe urma insusire a locului se lovea cu dorinta lui ca sa se faca sihastru. El, adica, se hotari sa-si scobeasca intr-o stanca de aici o chilie, unde sa se poata adaposti de greul iernii, de ploi si de fiarele cele rapitoare. Ani intregi petrecu bietul sihastru in genunchi cu dalta-n mana, cioplind necontenit si din greu in vartoasa stanca. Dupa o munca strasnic de grea, ostenitoare si indelungata isi vazu si el sfarsita chilia cu ajutorul lui Dumnezeu, la care nadajduia mereu. Aceasta chilie se poate vedea si astazi in Putna.

Pe cand petrecea Daniil intr-o seara intunecoasa in fundul stancii sale in genunchi si se ruga lui Dumnezeu, iar afara se auzea fiorosul urlet al lupilor si ursilor, zice ca batea cineva la usa chiliei. Daniil, ca cine-i, iar de afara raspunse un glas, ca este Stefan Voda, domnul Tarii Moldovei, care de la vanatoare prin munti a ratacit de sotii lui. Si fiind afara grozav de intuneric, nu poate afla cararea, deci se roaga sa-l primeasca la masa. Sihastrul deschise usa chiliei si-l primi bucuros pe Voda sa ramaie. In acea noapte, zice-se, Daniil l-a induplecat pe Stefan Voda sa ridice in acele locuri lui Dumnezeu locas si Dumnezeu ii va ajuta la toate treburile lui. Si Stefan Voda primi voios sfatul sihastrului. Era doar un om evlavios si cu frica lui Dumnezeu, cum rar este altul si zidise si mai inainte inca multe locasuri dumnezeiesti.

Incepu, deci, sa zideasca si aici o manastire falnica, pe care, sfarsind-o, o numi a „Putnei”, dupa paraul ce curge alaturi spre vale.

Cum se ispravi manastirea Putna, cursera la ea si o multime de calugari de prin toate manastirile si schiturile din tara, asa si din cea a Sfantului Laurentiu din Vicovul de Sus. Aceasta de acum inainte ramase pustie si cu vremea cladirile ei incepura sa se risipeasca. Biserica cea de stejar a manastirii zice sa se fi mutat mai tarziu in alt sat, al carui nume s-a uitat cu vremea cu totul. Asa ca nu a ramas nimic din aceasta manastire si nimeni n-ar sti ca ea candva, in timpuri, a fost, daca poporul nostru nu ne-ar fi pastrat istoria si pentru aceea poarta locul numele „Laura”, scurtat din Laurentiu.

Daniil zice ca sa fi proorocit ca in satul Vicovul de Sus poporul astfel se va inmulti, ca va fi nevoie ca biserica sateasca mereu sa se adauge si sa se mareasca de trei ori de cum era, ba ca va veni vremea cand se va zidi chiar pe acel loc, pe care a fost manastirea Sfantului Laurentiu, o biserica sateasca.

Sihastrul Daniil, dupa ce s-a zidit manastirea Putna si s-a urzit acolo un satisor de 12 familii, a parasit chilia lui din stanci si s-a facut nevazut. Se povesteste ca s-a asezat intr-o pustietate mai mare, precum isi pusese el canonul, cand cu probozania staretului, ca pana la sfarsitul vietii sa petreaca in adanca singuratate.

Zice ca el s-a statornicit pe un loc pustiu si salbatic, pe paraul Voronetului sau pe apa Corbului. Aici petrecea ca si in chilia lui de stanca de pe Putna, in post, rugaciune, invatarea celor ce veneau la el. Aici s-a mai intalnit Daniil cu Stefan Voda dupa batalia cu turcii de la Valea-Alba sau Razboieni. Stefan, in nevoia lui, l-a rugat pe Daniil sa-l sfatuiasca; Daniil i-a zis sa-si stranga oastea, sa se lupte cu dusmanul, ca va invinge, daca va fagadui sa zideasca pe acele locuri un locas lui Dumnezeu.

Stefan Voda asculta sfatul sihastrului, invinse pe turci si zidi pe apa Corbului (Voronetului) o manastire frumoasa, numita a Voronetului, ca multumita pentru izbanda castigata cu ajutorul lui Dumnezeu.

Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

Galerie Foto

voronet2
calugari evlaviosi sfantului laurentiu dumnezeu daniil rugaciune vale
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1809 (s) | 34 queries | Mysql time :0.019186 (s)