News Flash:

Legende cu oameni ingropati in ziduri

5 Februarie 2014
2416 Vizualizari | 0 Comentarii
Cea mai veche consemnare a acestui obicei se intalneste in Cartea lui Jin, un volum oficial de istorie chinez, compilat in anul 648 d.Hr. de catre istorici de curte ai dinastiei Tang, care prezinta istoria intregii dinastii Jin.
In carte se vorbeste de construirea orasului Tongwancheng, capitala hunilor, in timpul expansiunii maxime a Imperiului Hun, fondat in 419. In aceasta scriere este relatat cum Helian Bobo, fondatorul orasului, l-a angajat pe arhitectul Chi-gan Ali sa supravegheze constructia noii capitale, scriu cei de la ziare.com.
Despre Chi-gan Ali se spune ca ar fi fost un arhitect bun, dar un om foarte crud, care, pentru a asigura calitatea zidurilor protectoare ale cetatii, incerca sa gaureasca fiecare zid in parte, iar daca reusea, constructorul care lucrase la zidul gaurit era ucis si ingropat in el.

Vezi si Fantana Tineretii, o legenda a evului mediu
Legende similare exista atat in Caucaz, cat si in Ungaria (Komuves Kelemen ), Romania (Mesterul Manole ), Bulgaria, Grecia, Macedonia etc. In versiunile sud-europene, ingroparea la temelie nu mai are loc ca pedeapsa, ci ca protectie pentru continuarea in siguranta a constructiei, mai ales dupa un sir de ghinioane.
In unele versiuni ale legendei, nota de tragism este augmentata prin sacrificarea nu a constructorului, ci a sotiei sale, uneori gravida, sacrificiul fiind astfel al unui inocent.
In zona Balcanilor (si in Romania) inca se practica un ritual asemanator cu cel din legenda de mai sus, redus la nivel simbolic, prin furatul si ingropatul umbrei unui om ori masurarea sa cu o sfoara si ingropatul acestei masuri la temelia unei cladiri importante.
Vezi si  Legende ale Iasului - Hrubele lui Stefan
O varianta mai noua o reprezinta ingroparea la temelia casei a unei fotografii reprezentand o persoana. Indiferent de metoda, scopul e acelasi - protejarea constructiei casei de piedici si ghinioane. Desi sacrificiul nu mai este uman in sensul ingroparii fizice a trupului, persoana a carei reprezentare simbolica a fost ingropata va muri in viitorul apropiat.
De asta se intampla mai des ca cei care sunt "ingropati" sa fie batrani, bolnavi sau sa se ofere voluntar pentru sacrificiu. Ritual clar precrestin - unii cercetatori si istorici sustin ca toate versiunile de legenda se trag din maghiara, ea fiind adusa de unguri din Caucaz atunci cand au migrat in Europa -, obiceiul a imprumutat valente crestine in anumite aspecte, brodandu-se pe mitologia si credintele deja existente in fiecare zona in parte.
Desi in cadrul crestinatatii sacrificiile, atat umane cat si de alta natura, sunt mult mai abundente in Vechiul Testament, Noul Testament atribuie de asemenea un rol important sacrificiului, atat prin invataturile lui Iisus, care indeamna la post, penitenta si renuntarea la bunurile materiale in favoarea intrarii in Rai, cat si prin insasi esenta crestinatatii, sacrificarea fiului lui Dumnezeu pe cruce pentru mantuirea intregii lumi. Se vede asadar ca sacrificiul trebuie sa fie direct proportional cu dimensiunea actului dorit.
Absolvirea intregii lumi de pacatul originar cere sacrificarea unui avatar al divinitatii, Agnus Dei (Mielul Domnului), nimic mai prejos de atat nefiind de ajuns. Nu e astfel de neinteles de ce, desi de-a lungul timpului sacrificiul uman s-a transformat in sacrificiu simbolic, a ramas in continuare strict legat de fiinta umana, folosindu-se umbre sau masuri ale omului, dar niciodata ofrande materiale (grane, bauturi etc.) si nici animale. Asta denota importanta constructiei, ce poate fi protejata doar prin sacrificarea unei fiinte inzestrate cu suflet.
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

cartea jin istorie chinez dinastiei tang tongwancheng imperiului hun
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1766 (s) | 34 queries | Mysql time :0.020597 (s)