News Flash:

Legendele Babei Dochia

18 Septembrie 2013
3157 Vizualizari | 0 Comentarii
Baba Dochia simbolizeaza unul dintre cele mai importante mituri romanesti. Exista multe variante ale acestui mit, al carui nume pare a proveni din calendarul bizantin, care pe 1 martie celebra Sfanta Martira Evdokia.
Una din variante este varianta mitului "Traian si Dochia" despre care celebrul critic literar George Calinescu spunea ca este "rezultatul unei intregi experiente de viata a poporului roman". Se spune ca Dochia ar fi fost fiica regelui dac Decebal, de care s-a indragostit Traian, cuceritorul Daciei. Urmarita fiind de trupele lui Traian, aceasta se ascunde pe muntele sacru, Ceahlau, impreuna cu oile. Este ajutata de Maica Domnului, care o transforma impreuna cu turma sa intr-un complex de stanci.
O alta varianta povesteste despre Baba Dochia care a avut un fiu, pe numele sau Dragobete care s-a casatorit impotriva dorintei ei. Pentru a-si necaji nora, intr-o zi rece de iarna, i-a dat acesteia un ghem de lana neagra si a trimis-o la rau sa-l spele, spunandu-i sa nu se intoarca pana cand lana nu devine alba. Fata a incercat sa spele lana, dar chiar daca degetele sale au inceput sa sangereze, culoarea lanii ramanea tot neagra. De disperare, pentru ca nu se putea intoarce acasa la sotul iubit, a inceput sa planga. Impresionat de durerea fetei, Domnul Iisus Cristos i-a aparut in cale si i-a dat o floare rosie, spunandu-i sa spele lana cu ea. Multumindu-i, fata a pus floarea in apa, a spalat lana si a constatat cu uimire ca lana s-a albit. Fericita ca a reusit sa duca la bun sfarsit aceasta sarcina grea, si-a indreptat pasii spre casa, dar nu a fost primita bine, soacra sa, din contra, auzind povestea fetei aceasta a acuzat-o ca Martisor (asa ii spunea fata, deoarece nu-l recunoscuse pe Iisus) era iubitul ei. Dupa aceasta intamplare, Dochia a pornit impreuna cu turma sa spre munte, fiind convinsa ca primavara venise deja, altfel de unde ar fi putut Martisor sa aiba floarea? Pe parcursul calatoriei sale, si-a scos, rand pe rand, cele doisprezece cojoace pe care le purta, pana a ramas fara nici unul. Dar vremea s-a schimbat. Pe cat de frumos fusese la inceputul zilei, pe atat de urat se facuse acum. Ningea si totul incepuse sa inghete. Dochia a inghetat impreuna cu oile sale, transformandu-se, conform legendei, in stana de piatra. Rocile se pot observa si astazi pe muntele Ceahlau si sunt o marturie vie a acestui mit romanesc.
Legende:
“Odochea era o baba destul de hada si batrana si cam incovoiata de spate. Dochia si Doca ii spunea. In vremurile acelea a fost frig. Si cum ii era frig a tot luat cate-un cojoc, pana ce a luat pa ea douasprezece cojoace. Era frig si era in martie, cand sunt zilele Odochii. Atunci ploua, ninge, sufla vantul, de-ti intra pana la oase” (Pamfil Biltiu, de la Gheorghe Turda, Sieu, 1997, in Izvorul fermecat, 1999. p. 88, t. 23).
…Si baba suia de zor la munte cu cojoacele pe ea. Cand sui mai sus, Dumnezeu a dat o caldura zdravana, ca baba nu mai putea de cald cu atatea cojoace. Si ce sa faca? Da a prins a tapa cate unul. Si cum a tapat unul s-a si facut stana de piatra. L-a tapat pe al doilea si s-a facut si acesta stana de piatra. Pana le-a tapat pe toate. Si baba suia, suia de zor, cu caprele. Pe cand a ajuns in varful muntelui, a dat Dumnezeu un ger mare si a inghetat si baba cu capre cu tot si s-au facut stana de piatra, de i se vede forma si astazi. Si acolo se zice ca s-a facut si un izvor din Sfanta Odochia” (Pamfil Biltiu, de la Victoria Got, 61 ani, Barsana, 1996, in Izvorul fermecat, 1999, p. 85-86, t. 21).
"Baba aceea Dochia era iarna. Amu o prins a se face primavara, cand ea a tapat cate un fluture de omat cat un cojoc. Baba tot a iesit la munte cu cate-un fluture de omat. Asa ziceau oamenii cand vedeau: – Amu a venit Baba Dochia cu umatu’. Zine cu cate-un fluture de omat cat un cojoc bun. Apoi ea cand tapa, tot asa zicea: – No, aiasta-i omatu mieilor. Iasta-i omatu caprelor. Ista-i a oilor. Si tot asa, pana-n trei miercuri, trei marti si trei joi: – Tot ase-oi tapa si apoi ma duc, ca-i de facut gradinuta. Apoi prinde a hori cand isi face gradinuta cu tot felul de flori (…)". (P. Biltiu, de la Irina Hofer, 66 ani, Oncesti, 1997, in Izvorul fermecat, 1999, p. 89, t. 25).
“Semidivinitate meteorologica feminina. Numele a starnit controverse etimologice: ar proveni de la Sfanta mucenica Evdochia, care cade la 1 martie (ipoteza formulata de Hasdeu si reluata de O. Barlea); sau de la Dachia, fiica lui Decebal, urmarita pana in muntele Ceahlau de imparatul Traian, indragostit de ea. Legenda mitica a Babei Dochia, ca si toponimia ei, este raspandita pe intregul teritoriu al Romaniei si are contingente in sud estul Europei, cu legende similare la bulgari, sarbi, albanezi si greci. Paralel cu legenda Babei Dichia, superstitiile, credintele si datinile se refera la zilele babelor (de la 1 la 9 martie), ce ne releva alte aspecte mitice: Baba Dochia ca semidivinitate meteorologica, cu cortegiu ei de babe reflecta nestatornicia timpului la trecerea lui de la iarna la primavara” (Romulus Vulcanescu, in Mitologia romana, 1987, p. 332-335).
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

baba dochia mituri romanesti george calinescu legende
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1604 (s) | 23 queries | Mysql time :0.013298 (s)