News Flash:

Legiunile romane - scurt istoric

13 Ianuarie 2014
4437 Vizualizari | 0 Comentarii
Buna organizare romana este cel mai bine redata in armata, a carei coloana vertebrala a fost legionarul – un simbol al luptatorului profesionist. 
In timpul republicii noilor legiuni li s-au atribuit un numar de serie (numerele I-IV erau rezervate celor infiintate de consuli). Oricare ar fi fost sistemul de numerotare (nu este pe deplin inteles) mai multe legiuni puteau avea in acelasi timp acelasi numar. Pentru a se evita confuziile, fiecare legiune isi adauga un nume sau un pseudonim care sa reflecteze circumstantele formarii sale, numele fondatorului, locul unde a fost infiintata sau locul unde s-a distins in lupta, potrivit istorie-edu.ro.
Fiecare legiune avea propriul stindard numit de cele mai multe ori „vulturul”. Acesta reprezenta punctul de adunare pe campul de lupta si un semnal asupra actiunii ce urma sa fie efectuata pe front. Pierderea acestuia reprezenta un dezastru si o rusine pentru legiune.
Aquilifer – este cel care purta stindardul legiunii; putea fi doar un centurion ales dintre cei cu vechime in armata.
Imaginifer – purta stindardul ce reprezenta imaginea imparatului. Purtatorii de stindarde purtau piei de animale peste castile de protectie.
O unitate legionara avea autonomie, fiind capabila sa se descurce cu propriile resurse saptamani intregi. Legionarii faceau ei insisi toate muncile manuale necesare in constructia taberelor militare, a drumurilor, precum si lucrari de inginerie. Fiecare legionar purta cu el in campaniile militare instrumente de lucru si o pereche de pari care erau folositi, de fiecare data cand stationau, la crearea unei palisade in jurul taberei. 
Echipamentul militar purtat de legionar mai cuprindea haine, o oala de gatit, ratii alimentare, bunuri personale si, bineinteles, arme si armuri.
Fiecare legiune era completata cu specialisti si mestesugari: topografi, armurieri, vanatori, infirmieri, veterani, chiar si ghicitoare. Cercetasii mergeau inaintea coloanei militare aflata in mars pentru a alege locul cel mai bun de a instala tabara peste noapte. Aceasta tabara era construita dupa acelasi model de fiecare data, fiind inconjurata de un sant, un val de pamant si o palisada. Toate acestea erau construite la fiecare oprire. Corturile facute din piele, in care dormeau opt oameni, au fost carate de catari.
O legiune era formata din 10 cohorte, impartite fiecare in 6 centurii de catre 80 de oameni conduse de catre un centurion.
Comandantul unei legiuni (legatus) era numit in functie politic pe o perioada de 3-4 ani; el era asistat de 6 ofiteri tineri – tribuni militari – numiti si ei politic. Un ofiter superior profesionist (castrorum praefectus), aflat in serviciu timp de 30 de ani, era responsabil cu organizarea si echiparea unitatii.
Responsabilitatea activitatilor zilnice revenea centurionilor, cel mai vechi dintre ei (centurio primi Pili sau primus pilus) comanda prima centurie din prima cohorta.
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook.

organizare romana armata legionarul aquilifer echipamentul militar
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1769 (s) | 34 queries | Mysql time :0.017987 (s)