News Flash:

Leonid Cemortan, "rebelul" din RSS Moldoveneasca

2 Septembrie 2013
1455 Vizualizari | 0 Comentarii
Leonid Cemortan s-a nascut in 1927 in satul Chetrosu, judetul Soroca, acum raionul Drochia. Din aprilie 1944 a indeplinit varii functii de conducere, fiind inspector al sectiei comitetului raional pentru securitate sociala din Drochia (aprilie – noiembrie 1944); al doilea secretar, apoi prim-secretar al comitetului raional al comsomolului din Taraclia (noiembrie 1944-noiembrie 1946); student al Scolii Superioare de Partid din Chisinau (noiembrie 1946-august 1948); ulterior – sef al grupului de lectori si sef adjunct al sectiei agitatie si propaganda a CC al Uniunii Tineretului Leninist Comunist din Moldova, pana in februarie 1953; consultant la comitetul orasenesc de partid Chisinau (februarie 1953-martie 1955).
A fost apoi sef de sectie la Editura de Stat a Moldovei, redactor principal pentru probleme de arta in cadrul Ministerului Culturii al RSSM, director al Filarmonicii de Stat a RSSM (martie 1955 - ianuarie 1960); viceministru al Culturii (ianuarie 1960 - noiembrie 1963); aspirant la Academia de Stiinte Sociale de pe langa PCUS, din Moscova (noiembrie 1963 - iulie 1966); lector superior la catedra de istorie a PCUS la Institutul de Medicina din Chisinau (1966-1967).
Experienta moscovita il face rebel
La 14 martie 1967, Leonid Cemortan este chemat la o sedinta a Biroului Politic la care este discutat pret de cateva ore „dosarul Cemortan“. Mai exact, era vorba de o scrisoare nesemnata pe care Cemortan a trimis-o in decembrie 1965 pe adresa CC al PCUS, precum si Prezidiului Sovietului Suprem si Consiliului de Ministri al RSSM, in care critica aspru „politica nationala“ sovietica in RSSM, scrie adevarul.ro.
Trebuie sa amintim contextul in care se intampla acest lucru, mai exact faptul ca se producea la cateva saptamani de la desfasurarea Congresului al III-lea al Uniunii Scriitorilor din Moldova (14-15 decembrie 1965), la care au participat atat scriitori, cat si profesori si studenti de la institutiile de invatamant superior din Chisinau, precum si conducerea CC al PCM, inclusiv prim-secretarul organizatiei de partid moldovenesti, Ivan Ivanovici Bodiul.
La acest congres s-a cerut deschis revenirea la alfabetul latin, interzis in februarie 1941 si inlocuit dupa 1944 cu cel chirilic. Actiunea a fost considerata de catre Bodiul ca fiind una „nationalista“ si in contradictie cu ceea ce el intelegea prin „politica nationala leninista“ si contravenea tezei privind „prietenia popoarelor“, fiind prezumptiv indreptata impotriva limbii si culturii „marelui popor rus“.
Cemortan a trimis scrisoarea anonima tocmai cand conducerea de partid de la Chisinau a refuzat trecerea „limbii moldovenesti“ la alfabetul latin si a apreciat revendicarea drept una „periculoasa“ din perspectiva relatiilor interetnice din republica.
Si asta in timp ce acei care sustineau revenirea la alfabetul latin erau convinsi ca numai astfel va fi posibila dezvoltarea fireasca a limbii majoritatii populatiei locale, argument ce va putea fi folosit ulterior pentru a determina autoritatile sa-si onoreze obligatiile asumate oficial – dar numai la nivel declarativ – de a respecta drepturile nationale ale moldovenilor in propria lor republica nationala, la toate nivelurile administratiei, in invatamant, cultura etc.
Asa cum se intamplase, intr-o oarecare masura, in alte republici unionale, unde elitele nationale au reusit sa negocieze si sa-si impuna punctul de vedere in fata elitelor de la Kremlin. E vorba de republicile baltice, Georgia, Armenia, Azerbaidjan (unicele republici unionale in a caror constitutii exista un articol ce stipula statutul limbii nationale ca limba oficiala), dar si de Ucraina.
Leonid Cemortan spune explicit in scrisoare ca rusificarea moldovenilor incepe de la gradinita, evocand situatia din Chisinau, unde nu exista nicio institutie prescolara „moldoveneasca“. In ceea ce priveste problema cadrelor, Cemortan nota ca majoritatea absoluta a ministrilor erau rusi, ucraineni si de alte nationalitati, si nu moldoveni. Intre altele, mentiona tendinta de a trimite scriitorii moldoveni capabili in centrele raionale sau in sate, marginalizandu-i astfel si nepermitandu-le sa evolueze din punct de vedere profesional.
Cemortan critica faptul ca la toate nivelurile de conducere erau numite persoane ce vorbeau doar rusa, ceea ce crea probleme de comunicare cu majoritatea populatiei moldovenesti (avea in vedere etnici romani). Mai mult, Cemortan spune ca din acest motiv are loc intensificarea nemultumirii populatiei fata de puterea sovietica si aceasta capata cu timpul un accent national pronuntat (moldoveni versus rusi). In sprijinul afirmatiei sale, Cemortan invoca declaratiile lui Zinovii Serdiuk (prim-secretar al CC al PCM intre 1954 si 1961) potrivit carora judecatorii din RSSM nu erau obligati sa cunoasca „limba moldoveneasca“, o politica de altfel continuata de Bodiul.
Privitor la rusi, Cemortan ii numeste sovini si apreciaza ca acestia venisera in Moldova dupa posturi de conducere si ca sa se imbogateasca pe spatele moldovenilor. Leonid Cemortan are indrazneala sa-l invinuiasca personal pe Ivan Bodiul de aceasta politica, iar scrisoarea trimisa pe adresa CC al PCUS este o dovada a convingerii sale ca pot fi operate anumite schimbari numai prin interventia Moscovei. Dar s-a inselat, „politica nationala leninista” fiind promovata in RSSM de Bodiul in coordonare stransa cu CC al PCUS.
Bodiul, socat de pozitia lui Cemortan
Desi scrisoarea era anonima, KGB-ului nu i-a fost greu sa identifice autorul. Cand a fost chemat la o discutie pe „teme actuale“ din RSSM, Leonid Cemortan s-a exprimat deschis despre ce credea ca se intampla. In acest fel, cei de la KGB au constatat fara mari dificultati ca anume el este autorul scrisorii anonime. Acest lucru a fost adus imediat la cunostinta CC al PCM.
Scrisoarea i-a socat pe reprezentantii conducerii de la Chisinau si personal pe Ivan Bodiul, deoarece Leonid Cemortan nu era un membru de rand al partidului, ci facea parte din nomenclatura. Faptul ca Cemortan a fost selectat pentru un stagiu de aspirantura la Academia de Stiinte Sociale de pe langa CC al PCUS (1963-1967) de la Moscova presupunea o abordare speciala a acestui caz. Daca pedeapsa era prea aspra, CC al PCM s-ar fi pomenit intr-o situatie foarte delicata si ar fi trezit anumite nedumeriri la Moscova. Ar fi insemnat ca Bodiul personal si anturajul sau nu au abilitatile necesare pentru selectarea cadrelor, ceea ce era atunci un handicap important pentru evolutia ulterioara a carierei.
Mai ales ca, asa cum se intampla de obicei, frecventarea unor cursuri la o institutie partinica de asemenea nivel prefigura intentia conducerii de partid de a promova ulterior persoana respectiva sau de a o trimite intr-un sector care cerea o vigilenta sporita din partea PCUS.
Ca si in alte cazuri, conducerea de la Chisinau era curioasa sa afle care sunt sursele ideilor critice la adresa sa. Din acest punct de vedere, se constata ca in perioada cat invatase la Moscova (1963-1966) Cemortan a facut parte din societatea moldovenilor din capitala sovietica, a carui lider era Alexandru Soltoianu (care va fi condamnat la gulag in 1972 impreuna cu grupul Usatiuc-Ghimpu, desi nu facea parte din acesta).
Pedeapsa
Ca urmare a sedintei din 14 martie 1967, Leonid Cemortan este expulzat din partid. Era o pedeapsa relativ blanda pentru ceea ce era numit oficial „nationalism local“ (altii erau judecati si condamnati la ani de puscarie si exil in Siberia – de exemplu Alexandru Usatiuc si Gheorghe Ghimpu in 1972 - sau erau internati in spitale psihiatrice (Gheorghe David, in 1986).
Prin urmare, reiese ca membrii nomenclaturii, desi exprimau viziuni contrare politicii de partid, nu erau pedepsiti ca oamenii de rand. Este mai mult decat o ipoteza, daca ne amintim de pedeapsa aplicata altor persoane invinuite de „nationalism“ (Nicolae Testemitanu, ministrul Sanatatii din RSSM, in martie 1968) sau de tainuirea manifestarilor de nationalism ale altor persoane (Anatol Corobceanu, vicepresedinte al Consiliului de Ministri al RSSM, 1970; Sergiu Radautanu, rector al Institutului Politehnic din Chisinau, 1973).
Nu intelege care-i este vina
Patru ani mai tarziu, Leonid Cemortan a cerut, printr-o scrisoare, Congresului al XXIV-lea al PCUS sa fie restabilit in partid, insa Biroul CC al PCM, la sedinta din 26 octombrie 1971, ii respinge solicitarea (AOSPRM, F. 51, inv. 32, d. 28, f. 33). Acest lucru arata ca Cemortan nu renuntase la ideile sale din 1965 si 1967, considerand ca acestea sunt justificate si conforme cu politica leninista in domeniul „politicii nationale“ sovietice.
Dar partidul si conducerea de atunci de la Chisinau erau de alta parere, considerand ca „problema nationala“ va fi rezolvata prin rusificarea moldovenilor, nu prin garantarea drepturilor lingvistice si culturale ale populatiei romanofone.
De aceea, Leonid Cemortan ramane o figura importanta – de rand cu Testemitanu, Corobceanu si Radautanu – a ceea ce poate fi numit drept o versiune a national-comunismului moldo-roman din RSSM. Cu alte cuvinte, Cemortan a exprimat agenda nationala in contextul epocii, incercand sa-si justifice atitudinea prin invocarea pozitiilor clasicilor comunismului in ceea ce priveste „problema nationala“.
Adica a exprimat o pozitie implicit, nu explicit, disidenta, dar care a avut un impact nu mai putin important asupra situatiei din RSSM decat pozitiile exprimate transant, din perspectiva antisovietica si anticomunista.
Leonid Cemortan dupa 1967
Cemortan a fost exclus din partid si i s-a interzis sa predea in invatamantul superior, PCM considerand ca astfel nu va putea influenta negativ generatiile tinere cu idei „nationaliste“. Drept urmare, a lucrat in posturi ce permiteau un control strict al activitatii sale din partea partidului si a KGB. A indeplinit astfel functia de sef de sectie la Enciclopedia Moldoveneasca (1967-1976), iar ulterior a fost cercetator in cadrul sectiei de etnografie si arta a Academiei de Stiinte a Moldovei (1976-1991). Intrucat era vorba de activitate de cercetare, ochiul vigilent al puterii putea interveni din timp pentru ca un text sau altul ce nu era conform politicii partidului sa fie cenzurat inainte sa vada lumina tiparului.
Dupa 1991, Leonid Cemortan a devenit director (fondator) al Institutului de Istorie si Teorie a Artei al ASM (1991-1997). In 1994 isi sustine teza de doctor habilitat in studiul artelor, iar un an mai tarziu devine profesor universitar si membru corespondent al Academiei de Stiinte a Moldovei. A fost unul dintre cei mai redutabili critici de arta.
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

leonid cemortan inspector moldova rssm pedeapsa
Distribuie:  
Loading...

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1232 (s) | 23 queries | Mysql time :0.013401 (s)