News Flash:

Leopold al II-lea, unul dintre cei mai puternici regi din Europa

8 Iulie 2013
1387 Vizualizari | 0 Comentarii
Newsletter
BZI Live Video Divertisment
Video Monden
Muzica Populara Curs valutar
EUR: 4.7607 RON (-0.0014)
USD: 4.2653 RON (-0.0005)
Horoscop
berbec
taur
gemeni
rac
leu
fecioara
balanta
scorpion
sagetator
capricorn
varsator
pesti
Daca cineva, inca, se mai indoieste cam ce fel de om a fost regele - un mare conducator sau unul dintre cei mai mari infractori din istoria omenirii - publicatia germana Deutsche Welle propune urmatoarea comparatie: daca punem in sticle sangele nevinovat varsat din cauza lui, puse una langa alta, aceste sticle ar alcatui o linie dreapta de 2.000 de mile.
Daca trupurile zecilor de milioane de oameni morti din cauza gloantelor sau foametei s-ar putea exprima si ar trece unul dupa altul prin fata regelui aflat in tribuna, le-ar trebui 7 luni si 4 zile sa treaca toti prin fata acestuia. 
Sunt calcule, poate subiective, pe care unii istorici le-au facut si care arata adevarata dimensiune a atrocitatilor savarsite de acest rege.
In 1905, Mark Twain descria ororile savarsite de regele belgian in Congo. Twain nu era primul scriitor care acorda atentie genocidului din Africa Centrala. Inca din 1899, scriitorul Joseph Conrad a scris romanul "Inima intunericului", elaborat dupa o calatorie a sa in Congo. Creatia literara, care face parte din marele patrimoniu cultural al umanitatii, se termina asa: "(....) Teroarea! Teroarea!".
"Tara mica, oameni mici"
Oamenii se vor intreba de ce a a vut nevoie regele Leopold de asa ceva, fiind recunoscut ca unul dintre cei mai puternici si bogati monarhi ai Europei. De la parinti a mostenit o mare avere, pe care a reusit sa o inmulteasca cu ajutorul unor afaceri speculative in Canalul Suez.
Inca de pe vremea cand era print mostenitor, el incepe sa se intereseze de politica mondiala si, cu invidie, priveste cum celelalte tari europene castiga bani frumosi din colonii. 
Asta spre deosebire de tanara tara Belgia, care la acea vreme se gasea de scurta veme pe harta Europei, "inchisa" intre cele doua forte de atunci, Franta si Marea Bitanie. 
"Tara mica, oameni mici", se plangea Leopold al II-lea. Cand, in 1865, preia tronul de la tatal sau, Leopold al II-lea era deja convins ca, pentru a deveni puternica, Belgia are nevoie de colonii.
Chiar daca la acea vreme marile puteri isi impartisera deja sferele de influenta, regele belgian este nevoit sa se multumeasca cu o pata mica pe harta lumii: Africa Centrala. Un taram aproape necunoscut pana atunci, dar imens. 
El stia foarte bine ca Europa si America nu ii vor permite sa puna mana pe o colonie, care, dupa teritoriu, era cat toata Europa de Vest. Asa ca, incearca sa puna mana pe cel putin un stat din Africa Centrala, uitandu-se catre Congo. 
De aceea, Leopold al II-lea se prezinta drept un filantrop, care are ca tel sa civilizeze Africa si sa lupte impotriva negotului cu sclavi. Leopold promitea ca va transforma Congo intr-un teritoriu liber. 
Cu ajutorul acestui plan oratoric, el reuseste sa atraga de partea sa America, dar si pe Otto von Bismarck, cancelarul geman. Astfel ca, la Conferinta pentru Congo din 1884-1885, desfasuata la Berlin, este recunoscut Statul Liber Congo, inchinat direct regelui belgian. 
In acest sens, Congo nu era o colonie, ci proprietatea privata a lui Leopold al II-lea.
Atrocitati de nedescris
Leopold strange o armata de mercenari, deschide reprezentante comerciale, construieste drumuri si o cale ferata, case. Toate acestea sunt facute cu un anume tel: sa ia si sa duca din Congo cat mai multe bogatii, scrie Deutsche Welle.
Mai intai, regele belgian se intereseaza de fildes. Dar, dupa ce, in 1888, John Boyd Dunlop inventeaza cauciucul pneumatic, deodata sfera afacerilor lui Leopold capata noi dimensiuni. 
Cererea de cauciuc natural creste continuu. Soldatii regelui, renumita Force Publique, compusa din mercenari de culoare, incep sa atace sate si sa-i jefuiasca pe bastinasi. In timp ce femeile le erau violate si batute, barbatii adunau cauciuc in paduri. Cine nu preda cantitatea normata de cauciuc era aspru pedepsit, prin batai crunte sau, pur si simplu, executat.
Intr-un anumit moment, lui Leopold i-a venit ideea sa le interzica celor din Force Publique sa mai omoare animale. Mercenarii trebuia sa demonstreze ca fiecare glont a fost tras asupra unui om. Pentru a fi sigur ca mercenarii au omorat un anume numar de oameni, soldatii erau nevoiti sa prezinte regelui mana taiata a celui ucis. Dar cum omorarea animalelor continua, mercenarii incep sa taie si mainile oamenilor vii, pentru a justifica glontul tras. 
Exista fotografii de arhiva, in care se vad copii fara maini si cosuri pline cu maini taiate. Alte poze din acea vreme arata executii incredibile, in care se se vad gramezi de capete taiate.
Pentru un timp indelungat, ororile din Congo raman necunoscute lumii, din moment ce putinii misionari albi au preferat sa taca. Misionarul american George Washington Williams este singurul care apasa cutitul pe rana. In 1890 el trimite o scrisoare deschisa lui Leopold al II-lea, in care denunta ororile facute de mercenarii sai.
Inceputul sfarsitului
Adevarata fata a dezastrului incepe sa se vada dupa ce un functionar al statului belgian, care detinea monopolul comertului in Congo, pune pe picioare prima miscare de aparare a drepturilor omului. Lui Edmond D. Morel ii parea suspect un lucru: corabiile care plecau catre Africa erau pline numai cu arme si munitie. 
In 1900, ziarul "The Speaker" publica un material de-al sau, documentat cu materiale foto despre ororile din Congo. Drept urmare a acestui material, guvernul britanic ii transmite diplomatului de origine irlandeza, Roger Casement, sa viziteze Congo, raportul sau confirmand ulterior temerile lui Morel. 
In 1908, presiunea internationala devine atat de puternica, incat Leopold al II-lea este fortat sa renunte la colonia sa. Congo este vandut statului belgian pentru 50 milioane franci. Un an mai tarziu, regele Leopold al II-lea moare, in istorie ramanand ca unul dintre cei mai urati regi ai Europei.
Cat din bogatia lui Leopold se datoreaza statului Congo ramane un mister pana azi. Conform unor estimari, intre 1885-1908, din Congo au fost transportate marfuri in valoare de 700 de milioane de euro, conform paritatii actuale. 
Dintre acestea, 250 milioane au intrat direct in buzunarul regelui. Numarul victimelor, de asemenea, nu se cunoaste cu exactitate, dar se presupune ca este situat undeva inte 5 si 15 milioane de oameni, incheie publicatia germana. 
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

regele infractori inceputul sfarsitului
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2019 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1594 (s) | 23 queries | Mysql time :0.013146 (s)