News Flash:

Limbile indo-europene

4 Noiembrie 2013
4888 Vizualizari | 0 Comentarii
Limbile indo-europene sunt o familie de limbi vorbite ca limbi materne de aproximativ jumatate din populatia planetei, in special in Europa, nordul si sudul Asiei, cele 2 Americi si Australia, precum si pe arii insemnate din celelalte zone. Urmatoarele familii de limbi, in privinta numarului de vorbitori, sunt limbile sino-tibetane si limbile afro-asiatice. Lingvistii estimeaza ca exista peste 400 de limbi si dialecte indo-europene (443 potrivit bazei de date SIL). Numele de „limbi indo-europene” le-a fost atribuit pentru a reflecta raspandirea acestor limbi, in special in India si Europa, desi trebuie subliniat atat faptul ca nu toate etniile de aici vorbesc o limba indo-europeana, precum si faptul ca limbile indo-europene se vorbesc si in alte parti ale globului. Ortografia corecta a numelui este aceea cu cratima. 
Dintre limbile indo-europene, urmatoarele sunt cele mai raspandite, fiind vorbite ca limba materna de peste 100 de milioane de oameni:
Hindi: 432.000.000; 
Spaniola: 390.000.000;
 Engleza: 341.000.000; 
Portugheza: 210.000.000; 
Bengali (angla): 171.000.000; 
Rusa: 145.000.000.
Majoritatea limbilor vorbite in Europa apartin superfamiliei indo-europene. Fac exceptie limbile fino-ugrice (maghiara, estoniana si finlandeza), limbile caucaziene, basca, malteza (derivata in mare parte din araba) – si turca apartinand limbilor turcice.
Ipoteza inrudirii limbilor indo-europene, formulata prima data, in 1647, de invatatul olandez Marcus Zuerius van Boxhorn, care a observat ca o serie de limbi europene se aseamana cu persana si a inaintat ideea ca toate aceste limbi se inrudesc cu limba scitilor. Aceasta descoperire a ramas insa fara ecou in preocuparile stiintifice ale vremii si a fost reluata in 1786 de filologul britanic Sir William Jones in lucrarea sa „The Sanscrit Language” („Limba sanscrita”), unde observa asemanari intre 4 dintre cele mai vechi limbi cunoscute in vremea lui: sanscrita, latina, greaca si persana. Iata mai jos un celebru citat dintr-o lucrare a sa aparuta in 1798: „The Sanscrit language, whatever be its antiquity, is of a wonderful structure; more perfect than the Greek, more copious than the Latin, and more exquisitely refined than either, yet bearing to both of them a stronger affinity, both in the roots of verbs and the forms of grammar, than could possibly have been produced by accident; so strong indeed, that no philologer could examine them all three, without believing them to have sprung from some common source, which, perhaps, no longer exists…”               „Limba sanscrita, fie ea cat de antica, este de o structura minunata; mai perfecta decat elena, mai bogata decat latina si mai desavarsit rafinata decat amandoua, totusi dovedind fata de ambele o afinitate, atat in radacinile verbelor, cat si in formele gramaticii, mai puternica decat ar fi putut aparea din pura intamplare; atat de puternica incat nici nu filolog nu le poate cerceta fara sa fie convins ca toate trei au izvorat din vreo sursa comuna care, probabil, nu mai exista…”
Comparatia sistematica ale acestor limbi inrudite si altor limbi vechi, realizata de Franz Bopp in prima jumatate a secolului al XIX-lea, a sustinut aceasta teorie; iar lucrarea sa, publicata intre 1833 si 1852 si intitulata „Vergleichende Grammatik des Sanskrit, Zend, Griechischen, Lateinischen, Litauischen, Gotischen und Deutschen” („Gramatica comparativa a limbilor sanscrita, zend, greaca, latina, lituaniana, gotica si germana”) este considerata inceputul studiilor indo-europene ca disciplina academica.
Limba comuna din care s-au dezvoltat toate aceste limbi se numeste limba proto-indo-europeana (PIE); este o limba teoretica in sensul ca tot ce se stie despre aceasta limba izvoraste din analiza limbilor moderne si a acelora disparute care s-au pastrat in forma scrisa. Locul geografic din care a aparut proto-indo-europeana este controversat, dar cel mai probabil pare sa fi fost regiunea din jurul Marii Negre, in teritoriile actuale ale Armeniei, Romaniei sau Ucrainei.
Coloana de harti alaturata reprezinta una dintre variantele de istorie veche a limbilor indo-europene, numita ipoteza Kurgan, care, in prezent, este cea mai larg acceptata de lingvisti. In rusa, „kurgan” (cuvant de origine turca) inseamna tumulus, o ridicatura de pamant si pietre deasupra unui mormant.
S-a propus si ipoteza ca limba proto-indo-europeana ar apartine unei superfamilii, a limbilor numite „nostratice”, dar din lipsa de argumente suficient de solide aceasta teorie este controversata.
Familia de limbi indo-europene se compune din mai multe subfamilii:
Limbile anatoliene: disparute; 
Limbile indo-iraniene; 
Limba greaca si alte limbi inrudite care au disparut; 
Limbile italice: intre care limba latina; 
Limbile romanice: descendentele limbii latine, intre care si limba romana; 
Limbile celtice; 
Limbile germanice; 
Limbile traco-frigiene: singura ramasa este limba armeana; 
Limbile toharice: disparute; 
Limbile slave; 
Limbile baltice: probabil inrudite cu limbile slave; 
Limbile traco-ilire: singura ramasa este limba albaneza. Printre ele probabil ca se numara: limba daca si limba traca;
Limbile gaelice;
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

limbile indo-europene limbi vorbite populatia planetei europa
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1722 (s) | 23 queries | Mysql time :0.013472 (s)