News Flash:

Livia Augusta, una din femeile celebre din lumea antica

28 Ianuarie 2014
4684 Vizualizari | 0 Comentarii
Newsletter
BZI Live Video Divertisment
Video Monden
Muzica Populara Curs valutar
EUR: 4.6586 RON (-0.0004)
USD: 4.0976 RON (+0.0122)
Horoscop
berbec
taur
gemeni
rac
leu
fecioara
balanta
scorpion
sagetator
capricorn
varsator
pesti
Ultimul veac din istoria republicii romane a fost teatrul unor nesfarsite razboaie civile, caracterizate prin brutalitati militare, provocate de vointa puternica a unor generali si oameni politici, hotarati sa puna mana pe conducerea unica. Cartelurile politice ale celor doua triumvirate, masacrele asupra rivalilor politici, oficializate prin listele de proscriptie, comploturi de tipul celui al lui Catilina pentru rasturnarea ordinii politice republicane, rascoale ale sclavilor, de genul celei conduse de Spartacus, confiscarile de bunuri materiale, exproprierile agrare fortate etc. aratau destramarea constitutiei traditionale. Se impunea cu necesitate ca in locul haosului si anarhiei sa se ajunga la o conducere unica, prin care sa se puna capat atator evenimente furtunoase. Cezar nu a putut-o realiza din cauza idelor lunii martie, dar nepotul sau Octavian a stiut sa ofere cetatenilor ceea ce acestia asteptau: pace generala, asigurarea vietii si a bunurilor lor materiale.

Vezi si Au existat FEMEI-PREOT? Reacia Vaticanului la aceasta ipoteza de sute de ani!
Dupa reformele fratilor Gracchi (133-123 i.e.n.), s-a produs o schimbare in ceea ce priveste situatia in societate a femeii romane. Descreste natalitatea, cazurile de imoralitate se inmultesc, casatoriile se imputineaza, relatiile extraconjugale cu sclavele se inmultesc, iar divorturile apar din ce in ce mai frecvent. Femeia iese acum pentru prima data pe arena politica. Cornelia, mama celor doi frati Gracchi; Clodia, sora tribunului Clodius ; Fulvia, prima sotie a lui Marcus Antonius; Servillia, mama lui Marcus Brutus si altele lasa urme in viata politica a vremii lor. Tot acum se fac si casatorii cu caracter politic. Grupuri de femei discuta in apartamentele lor probleme politice. Printr-o serie de legi, Augustus va tinde mai tarziu sa franeze moravurile decazute ale unor femei din aristocratia romana. Dar nu a reusit sa le inlature din viata politica. Fiica sa Iulia, sotia sa Livia si stranepoata sa, Iulia Agrippina (mama lui Nero), vor detine frane importante in mecanismul de guvernamant al imperiului. Augustus insusi va folosi pe fiica sa, Iulia, ca instrument al unor casatorii politice, avand in vedere doar interesul de stat si sacrificandu-i libertatea sentimentelor – ceea ce o va arunca, in cele din urma, in bratele desfraului.
Prudenta observata de primul imparat al Romei in rezolvarea problemelor de stat se vadeste si in ceea ce priveste cele trei casatorii ale sale, facute cu scopuri politice. Prima lui sotie se numea Clodia, fiica a demagogului si tribun al plebei, Clodius, avuta de acela din casatoria cu vijelioasa Fulvia, aceasta ultima, devenita mai apoi sotia lui Marcus Antonius. Deci Clodia era fiica vitrega a colegului sau de triumvirat. Atunci cand cursul politicii isi va schimba directia, el va concedia pe Clodia, ca sa se casatoreasca cu Scribonia, ruda a lui Sextus Pompeius, rivalul sau politic.
Vezi si ARMATA de FEMEI a DICTATORULUI rosu
Matrimoniul avu loc in anul 42 i.e.n. si a fost pus la cale de catre Mucia, mama lui Sextus Pompeius. Cu cea de-a doua sotie a avut o singura fiica, pe Iulia Maior. Dupa patru ani, Octavian desfacea si casatoria cu Scribonia, pentru a se uni cu Livia Drusilla. Se spune ca si-a adus in casa pe a treia sotie, chiar in ziua cand venea pe lume Iulia, in anul 38 i.e.n. Scribonia fusese maritata mai inainte de doua ori cu doi fosti consuli. Octavian motiva despartirea de ea ca fiind: „dezgustat de moravurile depravate ale acestei femei“ (Suetonius, Augustus, 62). Numai pe Livia a iubit-o, a stimat-o si a pastrat-o ca sotie pana la moarte, ea fiindu-i un pretios si tainic auxiliar politic.
Casatoria pripita cu Livia, in anul 38 i.e.n., a produs destula nedumerire asupra felului in care s-a realizat. Livia Drusilla, pe atunci in varsta de 20 de ani, fusese casatorita de la varsta de 15 ani acu un om mult mai varstnic, Tiberius Claudius Nero; avea un baiat in varsta de patru ani, viitorul imparat Tiberius, si era gravida in a sasea luna (cu viitorul sau fiu, Drusus). Mama Liviei, de origine nobila, fusese o femeie amabila si modesta, calitati sufletesti pe care le-a transmis fetei. La 16 noiembrie 43, ea daduse nastere lui Tiberius, al carui tata a avut o viata politica foarte agitata. Desi om al lui Cezar, el devenise adversar al triumvirilor, iar atunci cand izbucnise conflictul intre Octavian si Antonius, in razboiul de la Perugia, lupta impotriva mostenitorului direct al dictatorului. Trecuse apoi impreuna cu Livia in lagarul din Sicilia al lui Sextus Pompeius, de unde fugi in Orient, ca sa intre in serviciul lui Antonius. A fost deci mereu dusman al lui Octavian. Pe cand traversa Grecia, Tiberius Claudius Nero a fost surprins de incendiul unei paduri, din care Livia abia s-a putut salva, dar cu parul si hainele arse.
Dupa reconcilierea intervenita intre Octavian si Antonius (tratatul de la Brindisi, anul 40 i.e.n.), fugarul se reintoarse in casa sa de pe Palatinul Romei. Numai acum Octavian cunoscu pe Livia si probabil se lega intre ei o afectiune puternica. Octavian se adresa colegiului pontificilor, suprema autoritate religioasa si civila a republicii, ca sa-i raspunda de urgenta daca o femeie insarcinata poate divorta si recasatori mai inainte de a naste. Colegiul preotesc ii raspunse ca aceasta este posibil numai in cazul cand paternitatea nu lasa nici un fel de dubiu. Foarte intelegator, Tiberius Claudius Nero accepta divortul, oferi o dota Liviei si participa chiar la ceremonialul casatoriei cu Octavian, care avu loc la 17 ianuarie 38 i.e.n. Dupa trei luni, ea nastea al doilea fiu, pe Drusus Claudius Nero; Octavian hotari ca acesta sa fie crescut in casa tatalui sau legitim. Fostul sot al Liviei a murit in anul 33 i.e.n. si atunci cei doi fii, Tiberius si Drusus, au trecut sub tutela lui Octavian, fiind adusi spre a fi educati in casa acestuia, deci alaturi de mama lor. Cu toata puternica dorinta a lui Octavian de a avea un mostenitor de la aceasta femeie atat de iubita, casatoria sa cu Livia a ramas sterila.
Roma era obisnuita de un veac cu asemenea moravuri matrimoniale, fiind nedumerita numai asupra motivului care a dus la un acord unanim al celor trei. Abuz de putere din partea triumvirului Octavianus ? O pasiune erotica puternica a aceluia? Raspunsul n-a putut fi dat niciodata.

Vezi si Femei malefice - Delphine LaLaurie
Livia s-a nascut la 30 ianuarie 58 i.e.n., ca fiica a lui Marcus Livius Drusus Claudianus, urmas a doua ilustre familii patriciene, Drusii si Claudii, proscris de triumviri si cazut in lupta de la Philippi (42 i.e.n.). Descindea direct din celebrul cenzor Appius Claudius Caecus, cel care ceruse senatului sa nu stea de vorba cu solii lui Pyrrhus, pana ce acela nu-si va retrage trupele din Italia (278 i.e.n.). Dupa tata si mama, Livia numara in analele familiei sale multe nume de consuli, dictatori, cenzori, pretori etc., toti ilustri prin faptele lor. O sora a bunicului sau fusese sotia lui Tiberius Gracchus, o vara a ei, sotie a lui Lucullus. Astfel, frumoasa Livia era o descendenta feminina din marea aristocratie romana, renumita prin glorie si prin pastrarea vechilor traditii republicane.
Dimpotriva, nu se putea spune acelasi lucru despre inaintasii lui Octavian, nobili de data recenta. Bunicul sau, cunoscut camatar la Veletri, reusise cu bani sa patrunda in sanul nobilimii, casatorindu-se cu o sora a lui Cezar, iar tatal lui Octavian ajunsese doar pretor. Numai testamentul dictatorului il adusese pe Octavian in sanul lumii patriciene, prin adoptiune. Dar originea obscura i se va reprosa mereu de catre dusmani, ca si faptul ca era un general mediocru, un om perfid, violent si intrigant.
Dupa parerile multor istorici, casatoria grabita cu Livia s-ar explica prin dorinta lui Octavian de a se lega cat mai puternic de vechea nobilime romana. Velleius Paterculus, istoric din timpul domniei lui Tiberius (14-37 e.n.), prieten si confident al acestui imparat, pretindea ca insusi primul sot al Liviei ar fi combinat aceasta casatorie, din pricina situatiei sale politice, a varstei inaintate si a unei boli. Se crede, de asemenea, ca aristocratia romana fusese si ea interesata in realizarea acestei casatorii, deoarece bratul unei femei inteligente si frumoase, petrecut pe dupa gatul lui Octavian, era de fapt lantul cu care se lega de interesele acestei clase. O jumatate de secol, in mod discret, ea va sprijini interesele acestei aristocratii, in casa sotului sau. Femeie de vita veche patriciana, echilibrata in judecatile sale, demna la palat si virtuoasa in mijlocul unei societati in descompunere morala, Livia „va consimti sa sacrifice multe dintre veleitatile sale de prima doamna a imperiului“, pentru interesele politice ale sotului sau.
I s-au atribuit de catre unii istorici pacatele obisnuite timpului: folosirea otravii in anumite imprejurari, intrigi sentimentale si o ambitie vicleana pentru asigurarea viitorului fiilor sai din prima casatorie. Dar nimeni n-a putut arunca asupra ei nici cea mai mica banuiala de adulter si desfrau. Gloria, bogatiile, adulatiile si puterea n-au corupt-o, ca pe alte imparatese de mai tarziu. In casa neincapatoare de pe colina Palatin a vazut atitia oameni de seama, colaboratori ai imparatului si a fost martora la discutii ce hotarau marile interese ale statului. In mijlocul acestora si-a pastrat simplicitatea si devotamentul fata de sot.
Cu Octavian a locuit mai intai langa for, intr-o casa ce apartinuse oratorului Calvus, situata deasupra scarii giuvaergiilor. „Apoi s-au mutat pe Palatin, intr-o casa dintre cele mai bune ale lui Hortensius, dar care nu se remarca nici prin marime, nici prin lux, avand scurte portice cu coloane de piatra de Alba, iar camerele fiind fara marmura sau mozaic deosebit. Timp de peste patruzeci de ani, a ramas iarna si vara in aceeasi camera…“ (Suetonius, Augustus, 72).
Aceasta este „casa Liviei“, de pe Palatin, transformata in “muzeu“, ca martor al unei vieti modeste, admirata secole de-a randul de populatia Romei. Dupa dorinta lui Augustus, fiica si nepoatele sale au crescut in aceasta casa unde, sub ochii Liviei, invatau sa toarca lana si sa vorbeasca cuviincios (Suetonius, Augustus, 64). Ajutata de fete si de sclave, patru decenii Livia a tesut hainele sotului sau in locuinta de pe Palatin, haine cu care el se mandrea in public. In aceasta privinta, ea a meritat admiratia contemporanilor: Livia readucea in viata societatii aristocratice vechi traditii uitate, la care adauga devotamentul familial, modestia, fidelitatea conjugala si dragostea pentru munca. Buna intelegere cu sotul sau a fost adesea sarbatorita prin mesele pe care le luau impreuna in templul zeitei Concordia.
Octavianus Augustus iubea tot asa de mult si pe sora sa, Octavia, casatorita intre timp cu triumvirul Marcus Antonius. Ambele femei se vazura emancipate de tutela barbatilor si declarate sacrosancte, ca vestalele. Ofensarea lor aducea condamnarea la moarte pentru cel vinovat. Sora si sotia, considerate ca genii fericite ale statului, s-au bucurat de mari cinstiri din partea lui. Ca un privilegiu cu totul exceptional pentru femeile acelor vremuri, el a permis sa li se ridice statui.

Vezi si Amantele printilor de altadata - Madame de Pompadour 
Pana la casatoria cu Livia, Octavian daduse destule exemple de cruzime si perfidie, pecetluite prin semnatura ce depusese pe lista de proscriptii din anul 43 i.e.n., cand triumvirii au trimis la moarte trei sute de senatori si trei mii de cavaleri, dusmani politici ai lor. Prezenta acestei femei, gratioase si cumpatate, alaturi de el a determinat o schimbare a caracterului sau intrigant, brutal si feroce. Livia i-a recomandat totdeauna indulgenta, bunavointa si chiar iertare fata de supusi. Ajuns imparat, el va pastra aceasta atitudine.
Istoricii au incercat a realiza o paralela intre Livia si regina Berenice, sotia lui Ptolemeu I Soter (323-285), fondatorul dinastiei Lagizilor din Egiptul elenistic. Ambele au avut mare inraurire in bine asupra sotilor lor, folosindu-se de frumusetea si inteligenta cu care le daruise natura. Dar, spre deosebire de Livia, Berenice se remarcase ca o femeie foarte culta, pe cand sotia ‘lui Augustus aparea ca incarnarea matroanei romane, preocupata de castitatea, austeritatea si reputatia sa, laudate de Seneca si Tacitus. Se spune ca, o data, a intalnit pe strada niste oameni beti si dezbracati. Dupa lege, acestia trebuiau executati, caci pangarisera privirea unei femei cu atributii sacre de vestala. Dar Livia a intervenit pentru gratierea lor, spunand ca “o femeie considera un om nud drept o statuie…“
Simplitatea Liviei in port si hrana se incadra perfect in planul de austeritate lansat de Augustus, dusman al risipei si luxului. La masa, imparateasa obisnuia sa bea vin adus din Dalmatia, considerat ca un bun medicament pentru longevitate. Era vegetariana, consumand multe zarzavaturi si fructe. Prefera salata de coacaze negre amestecate cu plante aromate, fructe, piper si alte condimente. Credea ca aceasta salata, nelipsita de pe masa ei, este cea mai buna hrana pentru mentinerea sanatatii stomacului.
Dispretuitoare a ocupatiilor usuratice, iubea viata si activitatea domestica, conducand munca sclavelor sale, ca si Penelopa homerica. In afara o interesa numai administrarea bunurilor sale personale. Ea si sotul sau isi inchipuiau ca pot reinvia, prin exemplul casei lor, austera viata familiala romana din vechile timpuri ale republicii, ceea ce era privit ca o naivitate in societatea timpului. Exemplul familial al lui Augustus si legile date prin senat pentru stavilirea luxului starneau doar zimbetele unor oameni din sanul aristocratiei decazute, in perioada de trecere de la republica la imperiu.
Descoperirile arheologice infirma insa viata modesta si neluxoasa, de care fac atata parada istoricii antici si moderni, atunci cand reconstituie biografia Liviei si ii descriu casa de pe Palatin. In anul 1725 s-a descoperit langa Via Appia din afara Romei, nu departe de poarta „Sfantul Sebastian“, un imens cavou subteran de tipul columbaria, compus din numeroase incaperi si nise. Epitafurile mormintelor indicau un numeros personal domestic, in slujba imparatesei Livia, in numar de peste sase sute de sclavi si liberti. Cum ea a fost imparateasa timp de peste 60 de ani, aceasta arata ca circa zece persoane din personalul sau decedau in fiecare an, ceea ce indica numarul mare de oameni de care dispunea in permanenta.
Concordia dintre Augustus si Livia a crescut an de an. Atunci cand cineva o intreba despre secretul de a fi obtinut atata ascendenta asupra barbatului sau, Livia raspundea ca a fost totdeauna credincioasa si virtuoasa. Totdeauna a indeplinit cu placere ceea ce ii era lui agreabil, fara sa se fi amestecat in treburile sale; el nu-i cerea niciodata parerea. In ceea ce priveste micile lui amoruri, in loc sa faca pe ofensata, dansa a cautat sa le ignoreze. Pastrand aceasta indiferenta, era de asteptat ca in casnicie sa nu se fi produs conflicte. Astfel, a inchis ochii si atunci cand intimitatile lui Augustus cu frumoasa Terentia, sotia lui Mecena, se discutau la toate colturile de strada.
Ca intelect, Livia era mult superioara sotului. Suetonius ne spune ca Augustus: „Chiar si in conversatiile particulare cu sotia sa Livia, cand subiectele erau serioase le scria si le citea dupa carnetul sau, ca sa nu vorbeasca dus de imprejurare mai mult sau mai putin“. Atunci cand Augustus se imbolnavea sau i se parea ca este bolnav, cel mai bun medic al sau era prezenta Liviei. De aceea, vrand-nevrand, ea trebuia sa-l insoteasca in toate calatoriile. Pe timpul indelungatei lor vizite facute in Orient, in anul 22, Livia purta pe corabie o capra ca sa aiba lapte proaspat pentru sot. Coplesit de atita solicitudine din partea imparatesei, el o lauda peste tot multimilor.
In fata acestui concert de virtuti, apar insa si defectele Liviei. Literatura istorica antica s-a straduit sa o eticheteze pe Livia ca femeie inteligenta, geloasa pe Iulia si sotii sai, folosind chiar otrava – imputari ce nu corespund decat partial realitatii istorice. Mult mai tarziu, imparatul Caligula, care o cunoscuse bine in copilarie si la maturitate pe aceasta strabunica, a spus despre ea un mare adevar, ca era “Ulisse in rochie“ (Suetonius, Caligula, 23). Modestia ei ascundea o mare siretenie, o puternica dorinta de a participa din culise la treburile de stat si de a-si spune parerea in problemele de guvernamant – ceea ce public nu se putea face, femeile neavand drepturi politice. Simplitatea domestica afisata de ea si sot este demascata de cohortele de sclavi folosite numai pentru garderoba si podoabele feminine. Noua generatie aristocrata ce s-a format dupa victoria de la Actium (31 i.e.n.), dornica de lux, avida dupa placeri, ostila casatoriilor si nasterilor, putea fi informata si ea despre unele fatarnicii de la palat, unde lana se torcea de forma.
Ca sa se puna stavila vietii voluptuoase si desantate, practicata de aceasta patura parazitara, Augustus a intervenit cu legile sale severe de asanare morala in ceea ce priveste obligativitatea casatoriilor, in franarea adulterelor, in stavilirea luxului. Dorea sa ia ca model de virtute straveche romana pe Livia, pe care o si aminti intr-un discurs. Pentru a-i convinge pe sceptici despre traiul modest din casa Liviei, dadu dispozitie sa-i fie deschise portile locuintei, povesti cum isi petrece timpul imparateasa, cu munca si fara distractii. Prea putini au fost indeajuns de curiosi ca sa se convinga despre ceea ce se petrecea in casa sefului statului.
In orice caz, in ochii romanilor, Livia era considerata perfectiunea virtutii feminine si conjugale, incoronata de frumusetea sa fizica si de gloria strabuni’lor. Poporul aprecia, de asemenea, educatia ce daduse fiilor sai, Tiberius si Drusus, doi tineri seriosi, inteligenti, muncitori si studiosi. Si cum Augustus avea o fiica, pe Iulia, din casatoria cu Scribonia, Livia isi facuse de mult iluzia de a o avea ca nora. Deci indirect, unul dintre fiii sai putea deveni succesorul tronului. Poate ca imparatul ar fi acceptat bucuros acest proiect matrimonial, daca n-ar fi fost solicitat, pe de alta parte, de catre sora sa multiiubita, Octavia, care era si ea mama unui fiu, Marcellus, pe care dorea sa-l vada mostenitor al tronului printr-o casatorie cu vara sa primara, Iulia.
Augustus nu putea ezita prea mult si a inclinat spre nepotul sau de sora. Iulia, in varsta de 14 ani, fu astfel casatorita cu Marcellus, care se apropia de 18 ani. Pentru Livia a fost o infrangere serioasa aceasta casatorie, dar ea stiu sa-si ascunda ranile si sa astepte. Dupa cum remarca Tacitus, ea se stapanea, inarmata cu o virtute demna de legendarele timpuri ale Romei; pastra acelasi spirit curtenitor in felul de a se comporta, ca o mama mandra si o sotie afectuoasa, cautand sa nu produca raceala intre membrii familiei. Atare prefacatorie se poate citi si pe statuile sale, prezentata in sculptura cu o frumusete glaciala, cu un obraz inexpresiv si cu o fizionomie linistita, asa cum dorea ea sa fie.
Iulia apartinea generatiei de tineret care crescuse sub scutul pacii intronate de Augustus si nu cunoscuse grozavia razboaielor civile. Frumoasa si inteligenta, iubea, pe langa literatura si arta, luxul si fastul spre care se indrepta cu elan, pasiune si indrazneala. Lipsita astfel de rezerva si prudenta mamei sale vitrege, va ajunge in conflict cu lex Iulia sumptuaria a lui Augustus.
Adept al vechilor conceptii familiale, Augustus mai organiza si alte casatorii cu scopuri politice. Tiberius deveni sotul Agrippinei, fiica lui Agrippa, din prima casatorie, deci a celui mai bun colaborator al sau, iar Drusus lua ca sotie pe Antonia, fiica surorii sale Octavia si a triumvirului Marcus Antonius.
Daca aceste ultime doua casatorii au fost reusite, aceea dintre Marcellus si Iulia, considerati ca viitori stapani ai imperiului, a dat repede nastere la disensiuni si certuri. Impins de Iulia, Marcellus devenise insolent si arogant, incat insultase chiar pe Agrippa, primul personaj de seama al imperiului, dupa imparat. Iulia tinea neaparat sa obtina impreuna cu Marcellus primul rang dupa Augustus, dand la o parte pe Livia si pe Agrippa. Dar Marcellus muri destul de tanar, in anul 23 i.e.n.
Augustus se hotari sa o recasatoreasca pe Iulia cu un om energic, care s-o tina in frau pe aceasta rasfatata, care-l jucase pe degete pe delicatul si bolnaviciosul Marcellus. Noul sot “politic“ ales de catre Augustus a fost insusi Agrippa, mai mare cu 25 de ani decat Iulia. Astfel, in anul 18 i.e.n., acest om deveni colegul lui Augustus la conducerea imperiului, alaturi de Iulia, in varsta de 21 de ani. Nu a contat faptul ca Agrippa era de mult timp casatorit cu Marcella, sora lui Marcellus, deci ginere al Octaviei. Pentru sora lui Augustus era mai placut sa-si vada fostul ginere imparat decat pe fiul cumnatei sale Livia. Agrippa isi iubea foarte mult prima sotie, dar „interesele de stat“ i-au impus divortul de Marcella.
sursa: D. Tudor, Femei vestite din lumea antica, Ed. Stiintifica, Bucuresti, 1972/istoriiregasite
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

razboaie civile catilina spartacus octavian femeia cornelia servillia
Distribuie:  
Loading...

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1680 (s) | 23 queries | Mysql time :0.013568 (s)