News Flash:

Luceafarul NECENZURAT: Un lucru mai putin cunoscut despre celebra poezie Luceafarul

22 Ianuarie 2014
8249 Vizualizari | 0 Comentarii
Newsletter
BZI Live Video Divertisment
Video Monden
Muzica Populara Curs valutar
EUR: 4.6586 RON (-0.0004)
USD: 4.0976 RON (+0.0122)
Horoscop
berbec
taur
gemeni
rac
leu
fecioara
balanta
scorpion
sagetator
capricorn
varsator
pesti
Dupa cel de al doilea razboi mondial, in Romania, regimul bolsevicilor, impus de armata URSS, care a ramas in Romania din 1944 pana in 1956, regim desacralizat si desacralizator, numele de Mihai intra in toate manualele scolare si in cursurile universitare, in locul lui Mihail.
Inceputul acestei schimbari de nume se afla intre cele doua razboaie (1). Concomitent are loc cenzurarea Luceafarului. Cuvintele subliniate de catre noi, lipsesc din analizele literare, la ani buni de la incetarea regimului de dinainte de Decembrie 1989, situatie care dainuie de mai bine de o jumatate de secol. La cele de pana acum, amintim si o alta directie a manipularii, ascunderea adevarului ca Mihail Eminescu a fost victima politica, martir. Versurile de mai jos, dupa editia Perpessicius. In vol. M.Eminescu, poezii, Editura pentru literatura, 1961, cuvantul Fecioara este scris cu litera mare, cel de Doamne, de doua ori, cu litera mica. Parinte, fiind la inceput de vers, obligatoriu a fost scris cu litera mare. Luceafarul se adreseaza lui Dumnezeu, prin cuvintele Parinte si Doamne, cuvinte intrutotul ale ortodoxiei romanesti (2). Fecioara intre sfinti, isi astepta inca relevarea locului in acest poem al incununarii creatiei romanesti. Luceafarul necenzurat este coloana spirituala a neamului nostru, ajunsa pana la Tronul Ceresc , din Dacia Mare-Gradina Raiului; Gradina Maicii Maicii Domnului.

Vezi si Mihai Eminescu - Omul din spatele geniului 
A fost odata ca ‘n povesti
A fost ca niciodata,
Din rude mari imparatesti,
O prea frumoasa fata.
Si era una la parinti
Si mandra ‘n toate cele,
Cum e Fecioara intre sfinti
Si luna intre stele.
— « De greul negrei vecinicii,
Parinte, ma desleaga
Si laudat pe veci sa fii
Pe-a lumii scara ‘ntreaga;
O, cere-mi, Doamne, orice pret,
Dar da-mi o alta soarte,
Caci tu izvor esti de vieti
Si datator de moarte;
Reia-mi al nemuririi nimb
Si focul din privire,
Si pentru toate da-mi in schimb
O ora de iubire …
Din chaos Doamne-am aparut
Si m’as intoarce ‘n chaos . . .
S i din repaos m’am nascut,
Mi-e sete de repaos»

Vezi si INEDIT! Lucrul pe care nu il stiai despre marele poet Mihai Eminescu 
Ingenuitatea fetei de imparat, trairea intru comuniune sufleteasca cu Fecioara Maria intre sfinti, o defineste pe aceasta. Nu are un nume. E o stare de luminare launtrica, de cumintenie, care exista in lume, mereu. Nu e o anume fata de imparat. Individualizarea ei ca personaj apare de cind e vorba de Catalina, fiica de imparat. Catalina, adolescenta, cu neascultarea de parinti si de glasul sau launtric, glasul coonstiintei, iese, se desprinde din comuniunea cu Fecioara Maria intre sfinti. Fecioara Maria se afla in societatea divina a Sfintei Treimi, intre sfinti. A se medita la aceasta situatie, la idealul feminin al poetului, la fata de imparat care traieste in comuniune sufleteasca cu Fecioara Maria. Cerul si pamantul se apropie si traiesc dimpreuna, duhovniceste, in aceasta oaza de rai de pe pamant. Dialogul dintre fiica de imparat si Luceafar e posibil. Fata de imparat e indragostita de cele ceresti, de Luceafar, iar acesta de fata de imparat, cea care are sufletul ca o candela vie intru comuniune cu Fecioara intru sfinti. Cele doua personaje,fata de imparat si Luceafarul, din doua lumi diferite, au un teren comun in spiritualitaea de pe pamant. Dragostea cerului in raiul pamantesc-in termeni teologali, acest rai din sufletul unor pamanteni, este o pregustare a raiului pierdut de oameni la inceputul civilizatiei omenesti. Fecioara, toti stim ca e Fecioara Maria. Eminescu, in genialitatea sa poetica foloseste doar cuvantul Fecioara, fiind, nedidactic, dar acest cuvant incorporeaza miezul dogmatic al religiei ortodoxe si catolice. Il recunoastem pe evlaviosul din adancimile sale sufletesti, pe Mihail Eminescu.
Fata de imparat, din starea sa sufleteasca de rai, se inalta cu iubire, spre cele ceresti. Ca aceasta iubire este transfigurata de poet in orizontul pamantesc al creatiei, este evident, iubirea, pe Luceafar, tot spre acest orizont il aduce.
Fata de imparat, de la o vreme, se individualizeza, are un nume, Catalina. Poetul ne ofera vederii viata pamantenilor. Viata noastra se desfasoara si-n trup, nu numai in spirit, dar si cea spirituala, este a noastra, a oamenilor. Fata de imparat ramane in Dacia noastra Eterna, in Gradina Raiului, iar adolescenta Catalina, iesind de sub ascultarea parintiulor si a celor de sus, coboara in neoranduiala vietii. Adolescentii sunt supusi unor greseli, adesea cu suparari si sufernte pe toata viata. Spre asemenea greseala este atrasa Catalina. Pajul Catalin, acelasi nume ca si Catalina, este experimentat in deplinul haos amoros. Catalina se lasa usor rapita spre sarutari si imbratisari. Catalina era inocenta: „Dar nici nu stiu macar ce-mi ceri”. Catalin traia inafara raiului sufletesc al fetei de imparat. Pierderea inocentei o coboara si pe Catalina, fiica de imparat, in cele de mai jos, haotice legaturi, din viata unor pamanteni. Este cuprinsa de un dor de moarte dupa Luceafar: ”O, de Lucerafarul din cer/ M-a prins un dor de moarte”. Cele neingaduite se petrec in ascuns: „Si-n treacat o cuprinse lin/ Intr-un ungher degraba.” Drama Luceafarului, criza sa existentiala, izbucnesti pe fondul intrarii Catalinei pe calea pierzarii. Pe plan terestru poate ajunge la ea, devenind om. Ii cere Parintelui ceresc sa-i retraga nemurirea si sa-i dea astfel posibilitatea de a deveni om. Cerere imposibila, vesnicia este o stare eterna. La fel drama geniului-nu poate trai in reductie, pe planul haosului legaturilor neingaduite, sub lespezile de intunecimi, unde orizontul luminos intru eternitate, lipseste. Catalina, din lumea terestra, care o cuprinde cu cele rele, nu-l uita, isi aminteste de cel etern, de Luceafar si-l roaga sa-i lumineze viata, s-o ocroteasca. Fiica de imparat poate avea si conotatia de fiica a Celui Prea Inalt, a Tatalui, in sensul de fiinta care isi hraneste sufletul dintru cele ceresti. Catalina e pe cale de a ridica zidul erorilor intre ea si Dumnezeu . Luceafarul nu are nimic luciferic, ci mai degraba ar fi un arhanghel, un luminator in sufletele oamenilor. Asemeni singularitatii geniului, iubeste, dar ca fiinta eterna, compatibila de reciprocitate doar intru iubirea spirituala dintr-o fiinta pamanteana, limitata in timp si divinitatea sa eterna. Dupa ce trupul isi inceteaza existenta, sufletul omului continua sa fie. Sufletul omului este etern, este dintru Dumnezeu din totdeauna, de dinainte de a fi cele vazute si nevazute si daruit oamenilor la creatie, la intemeierea societasii omenesti de catre insusi Dumnezeu Chiar daca universul ar disparea, sufletul continua sa existe in eternitate (2). La nasterea pruncilor, Dumnezeu il inzestraza pe fiecare cu un suflet, cu o menire, pentru izbanzi, in batalia care inca se desfasoara intre intunecimi si lumina. Constiinta eternitatii noastre trebuie tinuta activa. Cati dintre noi, cei de azi, suntem in impasul Catalinei? Geniul isi protejeaza aceasta constiinta, prin care primeste darul creatiei, inspiratia. Isi pazeste aceasta constiinta de haosul celor mai de jos. Iubirea trebuie protejata atat de geniu, cat si de fata iubita, altfel incepe drama geniului, cel care inzestreaza lumea cu frumusete si trairi ceresti. Starea geniului se reflecta, ca intr-o oglinda, in starea Luceasfarului si a Luceasfarului in starea geniului. Uneori tragismul omului de geniu poate fi atat de ravasitor incat se salveaza cu un zid rece, protector: „Traind in cercul vostru stramt/ Norocul va petrece, Ci eu in lumea mea ma simt/ Nemuritor si rece”. Geniul, prin nemurirea sa, fiind ingemanat cu Luceafarul din societatea divina a lui Dumnezeu, nu poate fi lipsit de sensibilitate, de iubire. E adevarat, geniul e un om, Luceafarul un trup spiritual. Am fi inclinati sa spunem ca geniul e mai expus socului vietii, dar si Luceafarul, in fata aceluiasi soc, sufera o adevarata drama existentiala, fiind in conflict cu imposibilul, cu eternitatea sa. Geniul, nemuritor si rece fata de „cercul vostru stramt” Geniul este rece la tentatiile haotice ale acestei lumi. Este un anahoret fata de acesta lume, este rece, nu poate fi clatinat din axialitatea sa dintre cer si pamant. Cuviosii parinti-monahii- cu un inalt grad de indumnezeire, reusesc sa fie mereu „reci”, de veghe la tentatii, dar de buna seama isi protejeaza in felul acesta iubirea, Raiul. Cercul acesta stramt e in plasa de paianjen a pacatelor. Geniul este om, nu poate duce povara acestei lumi in deriva. Pacatele lumii l-ar strivi, le-a luat asupra sa doar Hristos. Teologic, pacatul este moartea sufletului, indepartarea lui de Dumnezeu, ori rostul geniului este eternizarea societatii omenesti. Nu poate renunta la aceasta misiune. Ramane cu constiinta eternitatii si rece fata de cercul stramt al vietuirii celei care a fost fata de imparat din Gradina Raiului, gradina pe care cei cu o viata sufleteasca imbunatatita o pot vedea in sufletul poporului getodac, din stravechime pana azi si mereu. Eminescu, geniu profund crestin, a vazut aceasta gradina in sufletul fetei de imparat. In constiinta nemuririi sale, fata de aceasta gradina, este cald si iubitor in eternitate. Intre strofa finala si primele doua, se desfasoara cele doua mari planuri ale vietii, care trec prin sufletul geniului, cu efect de incantare divina si cu fulgerare. Luceafarul e nevoit sa se retraga in vesnicia sa, unde va fi scutit de asemenea traume electrocutante, pe cand poetul genial, prin conditia sa, ramane pe pamant, in societatea omeneasca, potrivit nationalistii.ro.
Analizele literare ale Luceafarului necenzurat, vor contribui si ele la recuperarea prenumelui de Mihail. Si fiecare dintre noi se va obisnui cu acest nume de botez si cu sacralitatea lui . Cu numele de botez Mihail si-a trait insusi Eminescu viata si activitatea creatoare. Mihail Eminescu se naste dintr-o familie profund religioasa, poate cu cei mai multi calugari din vremea aceea (3). Parintii l-au botezat Mihail, asemeni arhanghelului Mihail. Eminescu este arhanghelul culturii romane, vector de lumina intre cele pamantesti si cele ceresti . E timpul sa nu mai fie martirizat si ranit si posmortem, iar parintii sa-i fie respectati. E fiul lor si fratele nostru, al getodacilor de dintotdeauna.
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

urss mihai mihail m eminescu poezii luceafarul
Distribuie:  
Loading...

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1688 (s) | 34 queries | Mysql time :0.018924 (s)