News Flash:

Lupta pentru locul lui Lenin. Lupta pentru putere in PCUS in anii '20

29 Martie 2013
1577 Vizualizari | 0 Comentarii

Sistemul a creat un monstru sau monstrul a creat sistemul? Intrebarea este punctul de pornire al analizei evolutiilor din Rusia sovietica in anii '20, a luptei pentru putere din interiorul partidului, castigata in cele din urma de Stalin.


Principala chestiune a evolutiei politice a Rusiei sovietice in anii ’20 este aceea a acapararii puterii de catre Stalin si, de aici, a inevitabilului esec al lui Trotki. Rivalitatea dintre ei - care a evoluat de la antagonisme minore, la gelozie si pana la competitia acerba pentru rolul de succesor al lui Lenin - a dus la o divizare profunda a partidului bolsevic (redenumit comunist in 1918) si a miscarii revolutionare in general.


In Occident, Stalin a fost reprezentat ca o figura sinistra, practic necunoscuta pana la moartea lui Lenin din ianuarie 1924, care a reusit cumva sa devina, in locul mult mai talentatului Trotki, succesorul lui Lenin. Aceasta imagine este inselatoare deoarece nu-i recunoaste lui Stalin eforturile in lupta pentru cauza bolsevica ce dateaza cu mult dinainte ca Trotki sa-i paraseasca pe mensevici pentru a se alatura bolsevicilor. In plus, nu ia in considerare un factor important: lipsa orizontului cultural specifica milioanelor de muncitori si tarani care intra in partid in timpul razboiului civil, oameni care au devenit principalul suport al lui Stalin. Pentru acestia, el era un model, in timp ce ceilalti lideri ai partidului erau fie prea cosmopoliti si intelectuali, fie pur si simplu straini. Aceasta apropiere a lui Stalin de masele needucate a fost unul din punctele sale forte. Desigur, intrigile, tradarile si teroarea au contribuit mult la succesul sau, dar aceste elemente nu explica intru totul popularitatea lui Stalin.


Atuurile lui Stalin



Stalin n-a fost niciodata un apropiat intim al lui Lenin, asa cum au fost, spre exemplu, Zinoviev sau Kamenev, cei mai credinciosi asistenti si prieteni ai acestuia inca de la fondarea partidului bolsevic. Nici nu a fost egalul pe plan intelectual al lui Nikolai Buharin, cel care, impreuna cu Lenin, a fost responsabil cu formularea Noii Politici Economice. Si, nu in cele din urma, aproape toti, inclusiv Zinoviei, Kamenev si Buharin, au presupus ca Stalin nu-l poate egala pe Trotki. Educatia sa relativ saraca, in comparatie cu a lui Lenin, spre exemplu, a constituit de fapt un avantaj, caci l-a facut sa para mult mai aproape de oamenii simpli. Stalin nu era insa lipsit de calitati, pe care Lenin i le recunoaste caci il numeste in Comitetul Central inca din 1913. Poate cu exceptia lui Zinoviei si Kamenev, Stalin era persoana pe care Lenin se baza cel mai mult cand venea vorba de sarcinile foarte dificile.


In primii ani ai regimului sovietic, Stalin a parut a fi cel mai dispus la compromis dintre mai marii partidului. Cand ambitiile acestora puneau in pericol unitatea partidului, el era cel care se oferea sa renunte (o face la Congresul din 1923, si iarasi in 1927). Aceste gesturi, evident tactice, erau eficiente si intrau in contradictie cu autopromovarea pe care o incercau altii (precum Zinoviev). Stalin era tactic si in discutii: cu o retorica discreta, cu note auto-depreciative; astfel, el a reusit sa joace rolul mediatorului intre factiunile partidului. In plus, Stalin si-a asumat misiunea de a interpreta si explica textele, extrem de dense, ale lui Lenin. Contribuitia a fost foarte importanta, deoarece multe dintre textele acestuia nu erau tocmai accesibile publicului larg. Intr-un fel, Stalin a facut pentru Lenin ce a facut Lenin pentru Marx.



Dupa 1922, cand Lenin este daramat de boala care avea sa-l rapuna in 1924, s-a creat un vid politic, iar Stalin a inceput sa-si pregateasca pozitiile pentru iminenta lupta pentru succesiune. Astfel, el s-a opus celui mai puternic adversar al sau, Trotki, prin contestarea teoriei revolutiei permanente formulate de acesta. Calea aleasa de Stalin a fost riscanta, din moment ce insusi Lenin aprobase teoria trotkista ca fiind cea mai buna modalitate de contestare a criticilor aduse de mensevici, critici potrivit carora revolutia bolsevica din 1917 era prematura din punct de vedere al conditiilor istorice. Spre deosebire de elanul revolutionar specific bolsevicilor, mensevicii ramasesera fideli caii formulate de Marx si Engels, aceea a evolutiei naturale, inevitabile, de la capitalism la socialism (problema era ca Rusia era departe de a fi o societate capitalista dezvoltata).


Lupta impotriva lui Trotki


Strategia lui Stalin a fost de a se autopromova ca adevaratul discipol al lui Lenin si de a-l prezenta pe Trotki ca pe un mensevic tradator care dorea intinarea mostenirii leniniste. De cealalta parte, Trotki a mizat pe nemultumirea cauzata de cresterea continua a birocratiei (si, implicit, a Secretariatului condus de Stalin). Dupa moartea lui Lenin, la conferinta partidului din ianuarie 1924, Stalin l-a acuzat pe Trotki ca se opune conducerii colective si ca doreste divizarea partidului. El a exploatat din plin fricile majoritatii din partid care vedea in anti-birocratismului lui Trotki o amenintare directa la adresa noilor pozitii si statute de care beneficiau membrii PCUS. De aceea, pozitia lui Trotki trebuia denuntata ca razvratire, chiar daca asta insemna si renuntarea la teoria revolutiei permanente si la pozitia favorabila a lui Lenin vis-a-vis de aceasta. Stalin a spus ca



"Teoria leninista a revolutiei proletare este negarea teoriei revolutiei permanente. Neincrederea in puterea si capacitatea revolutiei noastre, neincrederea in puterea si capacitatile proletariatului rusesc este baza teoriei revolutiei permanente. Teoria revolutiei permanente avansata de tovarasul Trotki e doar o alta varianta a mensevismului."



Problema lui Trotki a fost ca el considera ca era obligat, de normele disciplinei de partid formulate de Lenin, sa poarte lupta in interiorul partidului, unde el avea insa putine sanse de reusita din cauza pozitiei de Secretar General ocupate de Stalin. La inceputul lui 1923, partidul avea in jur de 500.000 de membri, foarte putini raportat la totalul populatiei. Insa in afara partidului, in ochii publicului larg si mai ales in armata, Trotki era mult mai popular decat Stalin. Exista insa teama ca o ruptura in interiorul partidului va fi folosita de inamicii regimului. Cu toate acestea, Trotki a crezut ca putea castiga prin forta argumentelor si rationamentelor sale.


De cealalta parte, potrivit lui Issac Deutscher (scriitor marxist, autorul unor biografii ale lui Trotki si Stalin), Stalin era un comunist pesimist deoarece "isi trata propria doctrina ca fiind ceva ezoteric. El nu credea ca proletariatul era intr-adevar capabil de a o accepta daca nu ii era bagata pe gat". Stalin s-a bazat pe faptul ca membrii partidului erau mai putin interesati de consistenta intelectuala a argumentelor opozitiei decat de solidaritatea sociala si constiinta apartenentei la partid.


In plus, Stalin a subliniat mereu o anumita latura a lui Lenin, anume vointa sa de revolutionar, dispretul vis-a-vis de pragmatismul mensevicilor - cu toate acele reguli care dictau cand situatia era propice pentru trecerea la socialism, si dispretul pentru democratia burgheza. Mai mult decat atat, Stalin si Lenin aveau in comun loialitatea feroce fata de partid si fata de credinta ca acesta este singurul reprezentant legitim al clasei muncitoare. Stalin a fost suficient de perspicace pentru a-si da seama ca monopolul sau va rezista atata timp cat partidul promova recrutarea in masa a membrilor. Prin numirea sa in functia de Secretar General (initial o pozitie nu atat de importanta, ci mai mult administrativa), el si-a creat o retea de membri fideli, raspanditi in intreaga tara, ce au devenit ochii si urechile lui.


De asemenea, preluand o idee de la Lenin, Stalin insista ca partidul sa functioneze ca si o armata. Intr-un discurs din 2 decembrie 1923, el descrie partidul ca pe "o uniune militara a acelora care actioneaza in baza unui program comun". Comparatia nu e intamplatoare: armatele nu sunt democratice si nu tolereaza nerespectarea autoritatilor si rangurilor.


Din cauza rolului sau special, Stalin credea ca partidul era vulnerabil cu precadere in fata inamicilor din interiori. Istoricul Robert Tucker spunea despre Stalin ca a fost o victima a propriilor sale deziluzii:



"In vremea aceea, in mintea lui Stalin, imaginea de erou pe care o avea despre sine era strans legata de imaginea inamicului. Suprapusa peste imaginea lui de revolutionar si marxist, adevaratul discipol al lui Lenin si succesorul lui de drept, era o imagine a inamicului din interiorul partidului, acel posibil tradator al partidului si Revolutiei."



Pentru a lupta impotriva acestor pericole, pentru Stalin era absolut necesar ca el sa fie dur, chiar daca asta insemna sa se asemene despotilor orientali. Pentru multi dintre adeptii sai, aceasta imagine chiar a contribuit la atractia pe care o exercita. Liderul omnipotent era inca norma intr-o societate care abia scapase de autocratia tarista. Mai mult decat atat, notiunea lui Stalin a Rusie centru al universului era apropiata de ideologia promovata anterior de biserica ortodoxa ruseasca.


Teoria revolutiei permanente si teoria socialismului intr-o singura tara


Stalin si-a formulat propria teorie cu privire la evolutia socialismului - Socialismul intr-o singura tara - in care sustinea ca Rusia putea contrui socialismul singura (in contradictie cu ce spunea Trotki). Sanctionata de conferinta partidului din aprilie 1925, aceasta teorie i-a fost de mare ajutor lui Stalin, aducandu-i numerosi adepti. In primul rand, era o teorie optimista cu privire la viitorul Rusiei.



"In timp ce Lenin considera ca victoria socialismului intr-o singura tara e posibila, Trotki e de parere ca daca o revolutie victorioasa dintr-o tara nu atrage dupa sine in curand o revolutie de succes in alte tari, proletariatul tarii victorioase nu va putea pastra puterea (cu atat mai putin sa puna bazele unei economii socialiste). Trotki spune ca e inutil a crede ca guvernul revolutionar din Rusia poate rezista in fata unei Europe conservatoare."



Ideea era, evident, sa-l faca pe Trotki sa para neloial, defetist. Potrivit lui Stalin, trotkismul insemna ca viitorul Rusiei era "fie sa putrezeasca pana la radacini, fie sa degenereze intr-un guvern burghez".


In primavara si vara lui 1925, lupta pentru putere a luat o turnura noua, cand Zinoviev si Kamenev i s-au alaturat lui Trotki in criticarea doctrinei NEP. Insa spre sfarsitul anului, era deja prea tarziu pentru gruparea de stanga din partid. Desi aceasta se consolidase, nu s-a mai putut opune eficient monopolului stalinist. La plenara Comitetului Central din aprilie 1926, opozitia formata din cei trei - Trotki, Zinoviev si Kamenev - a fost foarte aproape de a-l atac direct pe Secretarul General si de a repudia Noua Politica Economica. La mijlocul anului urmator, ei au sustinut in public ideea ca esecurile domestice si internationale ale Rusiei se datoreaza teoriei "socialismului intr-o singura tara". Pentru aceasta nerespectare a disciplinei de partid, cei trei au fost expulzati oficial din rangurile partidului la Congresul al XV-lea din decembrie 1927. La a zecea aniversare a victoriei din 1917, cei mai apropiati tovarasi ai lui Lenin au fost obligati sa paraseasca partidul. Zinoviei si Kamenev au fost executati in 1936, in timpul Marii Terori, iar Trotki a murit asasinat in 1940, la ordinul lui Stalin, care nu s-a lasat pagubas pana cand nu l-a eliminat pe vechiul sau adversar.

sursa:historia.ro 


stalin lenin lupta putere
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2017 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1497 (s) | 24 queries | Mysql time :0.011519 (s)