News Flash:

Maestrii artei vizuale de la „Berlinale Forum Expanded” se vad la BIEFF

17 Februarie 2016
588 Vizualizari | 1 Comentarii
BIEFF
Intre 14 si 20 martie, Festivalul International de Film Experimental Bucuresti BIEFF va impartasi publicului din Romania cele mai provocatoare titluri de la Berlinale Forum Expanded. Pierre Huyghe, unul dintre cei mai mari artisti conceptuali contemporani, Anton Vidokle, fondatorul celei mai mari platforme curatoriale de arta contemporana - e-flux - si Bjørn Melhus, artist vizual german de referinta, sunt cateva dintre numele momentului in arta vizuala si cinema-ul experimental mondial ale caror lucrari vor fi aduse in premiera la Bucuresti.

Programul Rebranding Humanity reuneste filmele de la Berlinale si discuta, alaturi de programul Digital Dystopias din competitia internationala, conditia umana in contextul actual in care manifestari specifice omului lucreaza impotriva umanitatii. Fie ca este vorba de forme de guvernare dictatoriale, de abuzuri la adresa identitatii religioase si culturale sau de interventii dezastruoase asupra mediului, filmele distileaza viziuni artistice angajate care trag un semnal de alarma prin infatisarea unor traiectorii distopice (si uneori post-apocaliptice) ale omenirii.

Vezi si Daniel Craig nu renunta la Bond, dar incepe lucrul la un serial


Un amestec de realitate si fictiune ni se infatiseaza in Untitled (Human Mask), filmul artistului vizual Pierre Huyghe, prezentat in 2015 la Metropolitan Museum of Art, New York. Pornind de la povestea reala a maimutei dresate sa lucreze ca ospatarita, spre amuzamentul clientelei, artistul o suprapune unui decor distopic, undeva in zona interzisa a dezastrului nuclear de la Fukushima. Figura singuratica, ce apare drept unica supravietuitoare a unui dezastru nuclear, ne atrage atentia asupra pericolului reducerii fiintei umane la baza sa biologica, cauzat de politica mondiala de a pune avantajele energiei nucleare mai presus de siguranta oamenilor pe care ar trebui sa ii serveasca.

Viitorul omenirii, intr-o perspectiva utopica ce promite nemurire si inviere, este abordat de Anton Vidokle, fondatorul e-flux, in This Is Comos, o naratiune complexa concentrata pe operele filosofului rus Nikolai Fedorov, gravitand in jurul ideilor indestructibilitatii energiei si a potentarii conditiei umane drept concepte-cheie ale cosmismului, orientare contemporana comunismului. Filmul este construit ca un colaj vizual si auditiv, intrerupt la intervale de timp de ecrane rosii cu un asa-zis efect terapeutic. Creatia lui Vidokle invita la reflectie asupra prapastiei etice ce se ascunde dincolo de visul de a ridica omul la o conditie considerata superioara.

Vezi si Michael Fassbender lauda filmul Assassin’s Creed si il compara cu The Matrix


And on a Different Note este o intima observatie a comportamentului uman in situatii de criza. Autorul, Mohammad Shawky Hassan, este un expat egiptean ce locuieste in New York si care experimenteaza primavara araba din tara natala, expunandu-se unui flux interminabil de talk-show-uri politice egiptene. Suvoiul auditiv transpune spectatorul in lumea interioara a regizorului, alienat fata de propria tara, fata de identitatea sa nationala si in final fata de sine insusi.

Programul Digital Dystopias anunta ca viitorul promitator previzionat de evolutia economica si tehnologica, intrezarit in zorii modernitatii, nu va avea loc. Alaturi de aceasta constientizare, era digitala pune la dispozitia artilstilor si noi instrumente de a construi vizual un viitor coplesit de fragilitatea existentei umane.

Un one-man show de mare clasa, filmul Freedom & Independence, al lui Bjørn Melhus, o caricaturizeaza pe cunoscuta capitalista Ayn Rand, drept stareta domnului Freedom si a doamnei Independence, personaje trimise in prima tara din lumea a treia. Repetand mecanic platitudini rationale si teologice, cei doi protagonisti scot in evidenta, fara sa-si dea seama, mania de indoctrinare capitalista, in timp ce ii prezic inutilitatea inevitabila. Retorica lor reductiva, de a striga si a raspunde, este juxtapusa cantecului si dansului celui mai sigur si constant Adevar din viata: moartea.

Transformand subtil fibra ADN-ului arhitecturii, Ulu Braun creeaza in Architektura o distopie digitala literala, post-apocaliptica, post-capitalista, unde cladiri din baloane de sapun stau alaturi de biserici ruinate transformate in parcuri auto. Fiind o parabola pentru generatiile viitoare, pune sub semnul intrebarii daca minunea arhitecturala alchimica a urbanizarii – si efectele ei estetice si de mediu – reprezinta o mostenire care merita primita.

Habana, din filmul distopic prin excelenta al lui Edouard Salier, serveste drept punct de aterizare pentru a experimenta direct o lume in ruina. Filmul ofera o investigatie rapida a Cubei sub asediu, unde forte tehnologice superioare (non)umane au impus legea martiala locuitorilor capitalei. Habana, imortalizata intr-o eleganta cinematografie clar-obscura, unitara (si digitala), reflecta un prezent infiltrat de un viitor imaginat.

In prevestitorul The Invention of the Desert, al lui Thibault Le Texier, peisajul s-a schimbat complet spre digital, iar clipuri demo virtuale cu imobiliare (acasa, serviciu, recreativ) inlocuiesc lumea noastra disparuta. Complacerea omenirii in optimizarea existentei prin tehnologie a devenit catalizatorul temerii distopice supreme: Inteligenta Artificiala subjuga specia umana, iar existenta noastra nu mai este luata in calcul.

Cum isi poate imagina cineva viitorul intr-o tara insulara totalitara precum Coreea de Nord, unde trecutul atesta un prezent in care (r)evolutia si progresul sunt suprimate? Pentru renumitul artist roman Mihai Grecu raspunsul vine din interior, asa cum filmul lui, The Reflection of Power oglindeste meditativ puterea absoluta si megalomana a statului. Singure si golite de prezenta umana, monumentele dictatoriale emana o neclintita folie-de-grandeur care incepe sa fie inghitita incet de un potop de dimensiuni biblice.

Un loc cu granite si legi confuze. Personaje captive intr-o existenta ale carei limite le depasesc pe cele cuprinse de camera de filmat. Asa arata lumea din Arab League Park din Casablanca in care ne conduce artista vizuala Randa Maroufi. In The Park, actiunile incremenite in gesturi de schimb, asteptare si agresiune sunt jucate urmarind o partitura dirijata de artista, care foloseste compozitia pentru a explora realitatea. Dar si aceasta realitate este virtuala, pentru ca scenele provin dintr-un repertoriu de auto-reprezentari violente gasite pe Internet. Artista le repeta vocabularul. Violenta, ne spune ea, este un limbaj, iar interpretarea sa tine de context. (Inès Bouaillon). Acest film este prezentat in parteneriat cu Le Fresnoy - Studio National des Arts Contemporains.

Filmele din programul Rebranding Humanity sunt proiectate cu sustinerea generoasa a Institutului pentru Film si Arta Video Arsenal, iar cele din Digital Dystopias cu sprijinul Goethe-Institut.
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

bieff romania titluri pierre huyghe arta contemporana berlinale adn
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Comentarii (1)

sibnet  | #3754
In alta ordine de idei, daca iubiti cartile si doriti sa va dezvoltati propria afacere in domeniul pietei electronice de carte, cereti informatii suplimentare la sibnet@usa.com.
Veti obtine informatiile necesare, sub forma unui curs pe care il veti primi gratuit pe adresa de e-mail. Nu trebuie sa investiti. Tot ce aveti nevoie este un calculator, conexiune la internet si dorinta de a va integra intr-un proiect absolut minunat.
Adauga comentariu

Mica publicitate

© 2018 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.2009 (s) | 34 queries | Mysql time :0.047012 (s)