News Flash:

Majestatea Sa Ferdinand I, rege al Romaniei

27 Septembrie 2013
2727 Vizualizari | 0 Comentarii
Majestatea Sa Ferdinand I, rege al Romaniei, principe al Romaniei, principe de Hohenzollern-Sigmaringen, supranumit „cel leal” si „intregitorul” (nume de nastere Ferdinand Viktor Albert Meinrad von Hohenzollern-Sigmaringen, n. 12/24 august 1865, Sigmaringen - d. 20 iulie 1927, Sinaia, Castelul Peles), a fost rege al Romaniei din 10 octombrie 1914 pana la moartea sa. Din 1890 a fost membru de onoare al Academiei Romane, iar intre 1914 si 1927 a fost protector si presedinte de onoare al aceleiasi institutii.
Al doilea fiu al printului Leopold de Hohenzollern-Sigmaringen, care era fratele regelui Carol I al Romaniei, Ferdinand a devenit mostenitor al tronului roman intrucat unchiul sau nu avea urmasi in viata. Dupa o idila cu printesa romana Elena Vacarescu, Ferdinand s-a casatorit cu printesa Maria de Edinburgh, nepoata a reginei Victoria si a tarului Alexandru al II-lea.
Dotat cu o inteligenta superioara si o cultura vasta, Ferdinand era o persoana introvertita, nepotrivita pentru pozitia publica de prim-plan pe care o presupunea rolul de monarh. Ajuns rege in 1914, cand a debutat Primul Razboi Mondial, Ferdinand a fost in curand pus in situatia grea de a alege intre interesele tarii sale de adoptie, Romania, si identitatea sa germana, care se aflau in conflict ireductibil. Dupa o perioada de neutralitate, in 1916 Romania a ales sa intre in razboi pentru realizarea dezideratelor sale nationale. In timpul retragerii guvernului la Iasi, cand situatia militara era disperata, familia regala a avut un rol esential in pastrarea moralului. Pentru a contracara influenta agitatorilor sovietici, regele a promis taranilor care luptau infaptuirea reformei agrare, care s-a realizat intr-un tarziu dupa razboi: nu era prima data cand regii Romaniei promiteau infaptuirea unei reforme agrare in plina criza, doar pentru a uita apoi de promisiune, imediat ce pericolele trecusera: in toiul rascoalei taranesti din 1907 si regele Carol I - cel mai bogat boier al tarii - promisese o reforma agrara, dar dupa ce a solutionat criza prin masacru, conform uzantelor monarhice ale vremii, nu s-a mai tinut de cuvant, neinfaptuind niciodata promisiunile din proclamatie. Intre timp, taranii romani constatasera in modul cel mai direct, in campania din Bulgaria din timpul celui de-al doilea razboi balcanic, ca vecinii lor traiesc decent si prosperi, fara feudalismul si exploatarea la care erau ei supusi de catre regimul feudal-monarhic romanesc. Reforma agrara din 1922 a fost facuta, ca si celelalte reforme agrare precedente, doar atunci cand orice amanare a unor masuri de diminuare a tensiunilor acumulate ar fi amenintat existenta insasi a claselor privilegiate, cum spunea candva Ion Mihalache.
Pentru ca nu si-a pus semnatura pe tratatul separat de pace cu Puterile centrale din 1918, Romania a putut intra din nou in razboi cu cateva saptamani inainte de sfarsitul acestuia. Odata recunoscuta Marea Unire din 1918, Ferdinand si Maria s-au incoronat regi pe 15 octombrie 1922, la Alba Iulia. In urmatorii ani, Romania si-a dat o noua constitutie democratica (1923) si a savarsit reforma administrativa (1925). Ferdinand a fost criticat adesea pentru personalitatea slaba, unii sustinand ca a fost sub influenta sotiei sale si a politicienilor Ionel Bratianu si Barbu Stirbei, colaboratori apropiati ai sai. Ultimii ani ai suvernaului au fost umbriti de noua renuntare la tron a printului Carol (decembrie 1925), pe care Ferdinand n-a mai tolerat-o, numindu-l mostenitor al tronului pe printul Mihai, care i-a urmat ca rege. Ferdinand a incetat din viata din cauza unui cancer, pe domeniul Peles.
In ciuda unor calitati personale incontestabile, precum era simtul datoriei, ca si al unor unice reusite istorice ale romanilor in perioada cat timp a fost regele tarii, istoricii occidentali tind sa defineasca domnia lui Ferdinand ca nesatisfacatoare si marcata de lipsa de eficacitate, in timpul careia au fost totusi ratate atat rezolvarea definitiva a problemei taranesti, cat si a problemei deficitului democratic al regimului monarhic romanesc.
Regele Carol I insusi, pare sa fi fost dezamagit de Ferdinand
Nascut in Sigmaringen in Prusia (sud-vestul actualei Germanii), printul romano-catolic Ferdinand Viktor Albert Meinrad de Hohenzollern-Sigmaringen era fiul printului Leopold de Hohenzollern-Sigmaringen si al Infantei Antónia a Portugaliei, fiica reginei Maria a II-a si a regelui Ferdinand al II-lea, print de Saxa-Coburg si Gotha. Familia facea parte din ramura minora, catolica, a familiei domnitoare prusace a Hohenzollern-ilor.
Tanarul Ferdinand a devenit mostenitor al unchiului sau, regele Carol I al Romaniei, in noiembrie 1888, dupa ce mai intai tatal sau (in 1880) si apoi fratele sau mai mare, Wilhelm (in 1886) au renuntat la drepturile lor succesorale la tronul Romaniei. In 1889, Parlamentul Romaniei il recunoaste ca print al Romaniei. Guvernul roman nu a cerut convertirea sa de la catolicism la ortodoxism, insa a cerut ca viitorii copii sa fie botezati ortodocsi, in religia de stat a Romaniei.
In 1893, dupa o idila cu poeta Elena Vacarescu, domnisoara de onoare a reginei Elisabeta (relatie intrerupta la interventia Consiliului de Ministri, care a reamintit Principelui ca nici un membru al Familiei Regale nu se poate casatori decat cu principese de origine straina), printul Ferdinand s-a casatorit la 10 ianuarie 1893 cu Printesa Maria de Edinburgh, care era nepoata Reginei Victoria a Marii Britanii si a Tarului Alexandru al II-lea al Rusiei. Cuplul a avut impreuna trei fii si trei fiice, cel mai mare baiat, botezat Carol, urmand sa devina regele Carol al II-lea al Romaniei.
In 1914, Ferdinand a devenit rege al Romaniei, la 49 de ani, depunand juramantul solemn si promitand ca va fi „un bun roman”. In timpul razboiului mondial, regele Ferdinand s-a alaturat curentului favorabil Antantei, si, in 1916, la 14 august, a prezidat Consiliul de Coroana in cadrul caruia s-a luat o hotarare dramatica: intrarea Romaniei in razboi impotriva tarii sale natale, Germania. Cu tot entuziasmul incipient al romanilor, favorizat de inaintarea rapida in Transilvania, situatia de pe campul de lupta s-a intors repede, o buna parte din teritoriul Romaniei fiind ocupat de catre trupele Puterilor Centrale. Ferdinand si intregul guvern roman s-au refugiat, in noiembrie 1916, la Iasi. Pentru rege si familia sa a fost o perioada extrem de grea, intrucat in noiembrie 1916, murise de febra tifoida, la numai 3 ani, principele Mircea, cel de-al saselea copil al cuplului regal. Au fost nevoiti sa il ingroape in graba, regina Maria amintind in memoriile ei durerea de a nu putea vizita mormantul din cauza ocupatiei. Desi era in relatii de rudenie cu familia imperiala a Germaniei, Hohenzollern, Ferdinand a acceptat, in Consiliul de Coroana din 14/27 August 1916, si in special datorita reginei Maria, intrarea Romaniei in Primul Razboi Mondial de partea Antantei impotriva Germaniei si Austro-Ungariei, realizand astfel pasul cel mai important pentru realizarea idealului Romaniei Mari.
La aflarea vestii ca Romania s-a aliat cu Antanta, familia din Germania l-a renegat, iar la Castelul Hohenzollern s-a arborat in doliu stindardul heraldic al familiei. In timpul razboiului, Ferdinand si mai ales Maria, au contribuit esential la concentrarea efortului de razboi si la pastrarea moralului armatei, desi incheierea de catre Rusia a unui tratat de pace separat a provocat caderea frontului estic, lasand Romania singura impotriva puterilor centrale. Fusese luata in considerare chiar optiunea ca armata romana sa se refugieze in Rusia, pentru a fi transporata de flota britanica pe frontul de vest.
Romania era confruntata cu ravagiile facute de tifosul exantematic, regina facandu-se remarcata prin dedicatia cu care ingrijea bolnavii, neluand masuri personale de precautie. Situatia politica era de asemenea foarte complicata, unele factiuni politice pronuntandu-se pentru abolirea monarhiei, un exponent al acestei directii fiind conservatorul Constantin Argetoianu. In plus, dinspre Basarbia se infiltrau agitatori bolsevici, care indemnau militarii demoralizati sa abandoneze lupta si sa se ridice impotriva „clasei asupritoare”. In acest context, Ferdinand si-a luat legamantul de a infaptui dupa razboi o reforma agrara, reusind astfel sa curme aceste tendinte centrifuge. Un colaborator important in aceasta perioada a fost generalul Alexandru Averescu, care a preluat in ianuarie 1918 de la Ionel Bratianu guvernul.
Ferdinand a refuzat sa ratifice pacea separata dintre puterile centrale si Romania, negociata in februarie-martie 1918, la Buftea si semnata de Romania in mai 1918. In cele din urma, situatia avea sa se schimbe. In cursul anului 1918, anul de nastere al Romaniei Mari, situatia razboiului s-a intors impotriva puterilor centrale si Ferdinand s-a intors la Bucuresti in fruntea armatei, trecand pe sub Arcul de Triumf, intampinat fiind de populatia entuziasta. Armata Romana a ajuns pana la Budapesta, eliberand Ungaria de un regim comunist.
Ferdinand a fost incoronat rege al Romaniei Mari, la 15 octombrie 1922 in Catedrala din Alba Iulia.
Viata politica interna in timpul domniei sale a fost dominata de Partidul National Liberal, condus de fratii Ion si Vintila Bratianu. Unirea cu Transilvania a largit, insa, baza electorala a opozitiei, a caror partide principale s-au unit in ianuarie 1925 - octombrie 1926, pentru a forma Partidul National Taranesc.
Contrar succeselor dobandite in urma razboiului, incununtate prin realizarea Romaniei Mari, viata personala a regelui se confrunta cu probleme cauzate de Carol, printul mostenitor, care traia o viata scandaloasa si, incalcand legea monarhica, s-a casatorit clandestin, la Odesa, cu Ioana Lambrino. Casatoria a fost, in cele din urma, anulata la Tribunalul Ilfov, iar Ioana Lambrino a fost exilata impreuna cu fiul nelegitim al lui Carol, iar principele a fost trimis intr-o lunga calatorie, in jurul lumii, pentru „a o uita” pe Ioana Lambrino.
La 10 mai 1921, Carol s-a casatorit, la Atena, cu Elena, fiica regelui Constantin I al Greciei, iar in anul 1921, Ferdinand a trait nasterea nepotului sau, Mihai, fiul lui Carol si al Elenei. Dar cu toate acestea, mariajul dintre Carol si Elena nu avea sa fie de durata, mostenitorul tronului parasindu-si sotia si fiul si a plecat la Paris impreuna cu amanta sa, Elena Lupescu. In aceste conditii, in decembrie 1925, Ferdinand il desemneaza ca urmas la tron pe nepotul sau, Mihai, dezmostenindu-l, in acelasi timp, pe fiul sau Carol.
Ferdinand a murit la 20 iulie 1927, de cancer intestinal si a fost urmat la tron de nepotul sau Mihai, sub o regenta formata din trei persoane, din care facea parte si cel de al doilea fiu al lui Ferdinand, printul Nicolae.
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

ferdinand i rege romaniei principe hohenzollern-sigmaringen
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2019 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1583 (s) | 34 queries | Mysql time :0.019346 (s)