News Flash:

Manastirea Cetatuia, locul de refugiu al domnitorilor

17 Septembrie 2013
2153 Vizualizari | 0 Comentarii
Manastirea Cetatuia din Iasi este o manastire ortodoxa de calugari, ctitorita in secolul al XVII-lea de voievodul Gheorghe Duca (1665-1666, 1668-1672 si 1678-1683). Asezata pe un deal inalt si rapos din partea de sud a Iasului, de unde se poate vedea o frumoasa panorama a orasului, Manastirea Cetatuia domina peisajul prin silueta sa zvelta, strajuita de un turn impozant si imprejmuita cu un zid de piatra macinat de vreme.
Ea a fost construita de la inceput ca un complex fortificat medieval capabil sa ofere domnitorului si boierilor un reazem pentru o rezistenta inarmata impotriva invadatorilor. Aici a functionat o tiparnita cu litere grecesti, adusa de la Venetia. Ajunsa o ruina la sfarsitul secolului al XIX-lea, manastirea a fost restaurata in perioada interbelica la initiativa istoricului Nicolae Iorga.
Ansamblul Manastirii Cetatuia a fost inclus pe Lista monumentelor istorice din judetul Iasi din anul 2004, avand codul de clasificare IS-II-a-A-03806 si fiind alcatuit din urmatoarele 6 obiective:
Biserica "Sf. Apostoli Petru si Pavel" - datand din perioada 1669-1672, avand codul IS-II-m-A-03806.01
Sala Gotica - datand din perioada 1669-1672, avand codul IS-II-m-A-03806.02
Casa Domneasca - datand din perioada 1669-1672, avand codul IS-II-m-A-03806.03
Corpul de chilii - datand din anul 1928, avand codul IS-II-m-A-03806.04
Turnul clopotnita - datand din anul 1670, avand codul IS-II-m-A-03806.05
Zidul de incinta - datand din anul 1670, avand codul IS-II-m-A-03806.06
Inainte vreme, pe dealul Cetatuia ce domina partea de sud a Iasului se aflau vii, gradini, livezi sau padure. In vara anului 1666, domnitorul Gheorghe Duca al Moldovei (1665-1666, 1668-1672 si 1678-1683) a cumparat acolo, de la mai multi proprietari, o intinsa podgorie, cu intentia probabila de a inalta o manastire. Fiind mazilit la scurta vreme se pare ca planurile sale au ramas neterminate. 
In toamna anului 1668, dupa revenirea sa pe tron, s-a inceput construirea unei manastiri fortificate ce trebuia sa indeplineasca si rolul de cetate de aparare in cazul unor invazii ale Moldovei. Inceperea constructiei este mentionata de Ion Neculce in cronica sa, unde a scris: "Viindu Duca-voda cu a dooa domnie in tara, arata-sa la hire mai aspru decat cum era cu domnia dintaiu. Si si incepu a zadi manastirea Cetatuia, ca era tara plina de oameni si cu hrana si agonisita buna". 
Ritmul constructiei a fost unul foarte alert, in primavara anului 1669 fiind aproape terminate zidurile bisericii si, dupa cum reiese din scrisorile domnesti pe care le primisera imputernicitii domnitorului, se cauta achizitionarea de material pentru acoperis. Intr-o scrisoare, stolnicul Nacu, vornicul de Campulung si ispravnicul insarcinat de Duca Voda pentru a conduce lucrarile de la Cetatuia, ii cerea biraului orasului Bistrita sa-i trimita cat mai curand comanda de 100.000 de cuie "de dranita si de sindrila". Lucrarile s-au facut probabil de catre mesteri moldoveni. In acelasi timp, se comandau la Brasov si Danzig clopote care urmau sa fie amplasate in masivul turn clopotnita de la intrarea in manastire. 
Dupa cum sustin unii cercetatori, lucrarile de constructie au fost realizate sub conducerea lui Grigore Cornescu, un talentat sculptor si pictor, descris de Ion Neculce ca fiind "un nemis din tinutul Hotinului, (...) ce era foarte mester de scrisori si de sapaturi la pietre si la alte lucruri". El este mesterul trimis de Duca Voda in 1671 pentru a executa in ceara, pentru sultanul Mehmed al IV-lea, macheta Cetatii Camenita, pentru ca generalii turci sa o analizeze si sa vada ce puncte slabe are. Tot el a lucrat si la restaurarea bisericii de la Manastirea Curtea de Arges (in 1679), ctitorita de Neagoe Basarab. 
Dupa cum reiese din alte documente si din pisania amplasata pe turnul clopotnita, la 10 iunie 1670 se finalizase deja constructia zidurilor incintei, a bastioanelor si a turnului clopotnita. Cu toate acestea, sfintirea bisericii a avut loc abia in 1672, dupa pictarea bisericii si inzestrarea ei cu obiecte de cult.
Deasupra intrarii in pronaos a fost pusa o placa cu urmatoarea pisanie in limba greaca:
„S-a ridicat acest dumnezeiesc locas, cu hramul Sfintilor vestiti si pretutindeni laudati si inaintemergatori Apostoli Petru si Pavel de catre iubitorul de Dumnezeu si stralucitul Domn Io Duca Voievod al intregii Moldove, spre mantuirea sufletului sau, fiind Patriarh al sfintei cetati a Ierusalimului Domn Domn Dosithei si pastorind Preasfintitul Mitropolit al Moldo-Vlahiei Domn Domn Dosoftei, in anul de la zidirea lumii 7180, iar al intruparii 1672.”
Manastirea a fost inchinata Patriarhiei Ierusalimului inca din anul 1670, cand nici nu fusese inca terminata. In 1672, domnitorul Gheorghe Duca a inmormantat in noua biserica pe una din fiicele sale, Maria.
Domnitorul Gheorghe Duca si urmasii acestuia pe tronul Moldovei au inzestrat manastirea cu mai multe mosii, printre care s-au aflat urmatoarele: Andrieseni, Frasuleni, Moreni, Ruseni, Valea Adanca, Valea Cozmoaei si Tabara (jud. Iasi), Corni si Silistea-Babiceni (jud. Vaslui), o parte din mosia Belcesti (jud. Neamt), Fantana Gerului, Stoicani, Tatarca, Tulucesti si o parte din mosia Sendreni (jud. Covurlui), plus veniturile a peste 200 de cladiri din Iasi.
Sosit in Moldova in persoana pentru razboiul impotriva Regatului Poloniei, sultanul Mehmed al IV-lea (1648-1687) a urcat la 10 iunie 1672 la Cetatuia, impreuna cu alaiul sau. Dupa relatarea cronicarului Ion Neculce, "si iar dupa acie au mai vinit imparatul in primblare si s-au suit in deal la manastire la Cetatuie de au vadzut-o si pravind locul in toate partile". Sultanul a fost uimit de maretia constructiei. Conform legendei, el i-ar fi intrebat pe sfetnici: "Cat a cheltuit ghiaurul cu aceasta manastire?", iar dupa primirea raspunsului ca Duca a platit 30 pungi de aur, sultanul s-a mirat afirmand ca o asemenea constructie nu s-ar fi putut face cu mai putine de 100 de pungi de aur, "numai daca a facut-o cu nedreptati si n-a platit-o poate sa o faca cu 30". El a prevestit atunci ca manastirea se va prabusi in urmatorii 30 de ani ca urmare a faptului ca a fost construita pe un teren instabil, dar prevestirea sa nu s-a adeverit.Totusi, pe la inceputul secolului al XVIII-lea, zidul din partea de vest s-a prabusit dupa ce s-a surpat o portiune din deal.
Plecand de la mentiunea ca la asediul din 1717 austriecii nu au putut escalada zidurile manastirii, asteptand sa le vina scari, dupa cum este scris in letopisetul lui Ion Neculce si in cronica tradusa de Alexandru Amiras, se poate deduce ca zidul de vest nu se prabusise inca.
In 1682, la sfatul patriarhului Dosithei Notaras, Duca Voda a instalat in cladirile complexului manastiresc o tiparnita cu litere grecesti, adusa de la Venetia. Aici au lucrat calugari romani cunoscatori ai limbii grecesti, in frunte cu ieromonahul Mitrofan, ajuns apoi episcop de Husi.  
Tiparnita a functionat aici o scurta perioada, ultima lucrare tiparita aici datand din anul 1698, cand tiparnita a fost mutata la Manastirea Sfantul Sava din Iasi. Aceasta tipografie era la acea vreme singura de acest fel din intregul Orient.
Avand o incinta fortificata, Manastirea Cetatuia a servit, in mai multe randuri, ca loc de refugiu al mai multor domnitori ai Moldovei.
Dupa asedierea Vienei de catre turci (1683), ostile poloneze au inceput sa faca dese incursiuni in Moldova, ajungand uneori pana la Iasi. In timpul unei astfel de incursiuni, un detasament condus de Crupentchi (viitor mare jitnicer) a luat de pe sesul Bahluiului pana si caii domniei.  
Ramas fara cai, domnitorul Constantin Cantemir (1685-1693) a fost nevoit sa se retraga intre zidurile Cetatuii. Dupa cum scrie cronicarul Ion Neculce: "Si domnie in Iasi, dupa ce i-au luat caii, nu putè sadèa, ce s-au mutat in Cetatuia. Ca de nu s-ar hi mutat in Cetatue, cand au batut poghiiazul pe Velicico hatmanul la Copou, l-ar hii luat si pe dansu din Iasii". 
Fiul sau, domnitorul Dimitrie Cantemir (1693, 1710-1711), s-a refugiat si el in Cetatuia, cand sultanul a declarat razboi Rusiei (1710). "Iara dupre aceia, Dumitrasco-voda s-au mutat in Cetatuia, de sidea. Iar slujitorii ce avea sidea la corturi, unde sunt acum curtile domnesti la Frumoasa. Tara sa bajenisa dintr-aceia spaima ce sa facusa. Boiarimea mai toti fugisa de pre langa dansul, de-l lasasa sangur, socotind unii ca sa va mazili din pricina turcilor, altii socotiia ca or veni moscalii si or luoa tara, si n-a mai fi Dumitrasco-voda domnu stapan."Deoarece slujbasii domniei fugisera cu banii, ostasii ramasi in corturi s-au razvratit si au pornit catre Cetatuia pentru a-si cere lefurile. Domnitorul a poruncit inchiderea portilor si cu lefegii ramasi credinciosi i-a silit pe razvratiti sa se potoleasca. 
Comandantul turc Mehmet iazagi efendi s-a dus la Cetatuia de mai multe ori, cerandu-i domnitorului sa se alatura armatei turcesti, dar Cantemir a refuzat pe motiv ca moldovenii s-ar razvrati. Dupa cum spunea cronicarul Nicolae Costin, "Iara Mehmet iazagi efendi si alti turci ce-au fost mai fruntea, pricepand lucrurile, mers-au la Cetatue de atate ori de au dzis lui Dumitrasco voda in fata, strigandu, de vreme ca nu purcede la oaste este hain. El punea pricina ca sa haineste tara si n-are cu cine merge la oaste, si el va pune sangiacul imparatescu in sin si sa va duce la vezirul." 
Domnitorul i-a scris feldmaresalului rus Boris Seremetiev, cerandu-i sa-i trimita ajutor militar. Maresalul rus l-a trimis la Iasi pe generalul Kropotov cu 3.000 de soldati rusi si 500 de soldati moldoveni, ce slujeau la rusi. Atunci, domnitorul a iesit din Cetatuia si a mers la raul Prut pentru a-l intampina pe Kropotov cu care a intrat la Iasi.
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

manastirea cetatuia iasi manastire ortodoxa gheorghe duca
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1810 (s) | 34 queries | Mysql time :0.019811 (s)